Intretinerea, defectele si repararea instalatiei de aprindere cu baterie

Intretinerea, defectele si repararea instalatiei de aprindere cu baterie

1 Intretinerea instalatiei de aprindere.

Din practica exploatarii automobilelor s-a constat ca, din totalul defectiunilor care apar pe parcurs, o pondere insemnata (circa 15%) o reprezinta cele legate de instalatia de aprindere a motorului. De aici rezulta necesitatea de a se acorda o atentie deosebita verificarilor si reglarilor

periodice, care se efectueaza in cadrul intretinerii instalatiei de aprindere.

1.1 Intretinerea bujiei

Bujiile reprezinta sursele celor mai numeroase defectiuni ale instalatiei de aprindere (circa 33%).

La reviza tehnica, bujiile se demonteaza de pe motor, se curata, se regleaza si apoi se verifica functionarea lor.

Aceste operatii se executa cu ajutorul aparatului reprezentat in figura 13, prevazut cu o parte electrica pentru controlul bujiei si o parte mecanica cu care se face curatirea prin sablare a bujiei.

Fig. 13. Aparat pentru incercarea si curatirea bujiilor.

Aparatul se compune din urmatoarele parti principale:carcasa 16, camera de aer 3, camera de sablare 10 si o bobina de inductie tip vibrator montata in interior.

Carcasa si capacul 17 sunt construite din tabla laminata, avand forma dreptunghiulara. Carcasa cuprinde in ea, sau montat pe ea, o serie de elemente necesare pentru efectuarea lucrarii, ca: manometrul 5, fisa 4, butonul 2, cablul de alimentare 1, descarcatorul 9 si orificiul 14. Aerul, luat de la reteaua de aer comprimat, intra prin niplul 18 in camera de aer 3, pe care sunt montate tri suruburi-ventil pentru: alimentarea cu aer a camerei de sablare cu nisip 6, alimentarea cu aer a camerei de verificare a bujiei 8 si suflarea cu aer a bujiei 7. In situatiile in care nu se lucreaza cu aparatul, locasurile de montare a bujiilor sunt acoperite cu dopurile 13 si 15 de dimensiuni corespunzatoare.

Interiorul camerei de aer, in care se produc scanteile bujiilor, poate fi vizionat prin ferestrele 12, acoperite cu material plastic transparent. Pentru curatire, bujiile se minteaza in locasul de sablare. Aerul comprimat (figura 14) poate trece prin canalul 8, pentru suflarea bujiei cu aer dupa sablare, sau prin camerele 9 si 10 pentru controlul scanteilor bujiilor. Presiunea aerului comrimat, care trebuie sa varieze intre 6·10³ si 8·10³ N/m², se citeste la manometru 7.

Fig. 14. Schema pneumatica a aparatului pentru cu­ratirea si incercarea bujiilor.

In cama de sablare 6, aerul comprimat, trecand printr-o duza, pune in miscarenisipul fin. Nisipul care serveste pentru sablarea bijiei un poate iesi din camera de sablare, deoarece capacul camerei de sablare este prevazut cu filtre (site foarte fine) care permit trecerea aerului, retinand particulele de nisip.

Aerul comprimat este dirijat spre locurile de actionare, prin sistemul de suruburi-ventil 1,2 si 3, care actioneaza asupra diafragmei 4, aflate intre corpul camerei de aer si capacul camerei de aer 5.

Bobina de inductie 6 (figura 15) este fixata lateral pe peretele aparatului in interiorulu carcasei, avand un electromagnet cu ruptorul 3.Ea se alimenteaza de la o retea de curent alternativ sau continuu de 12V, luat de la o sursa de energie electrica (generator sau baterie de acumulatoare), prin conducta de alimentare prevazuta la un capat cu fisa 1. Inchiderea contactelor circuitului electric se face prin butonul 2, de punere in functiune a bobinei de inductie.

De la bobina de inductie curentul trece prin conductorul de alimentare 7 spre bijie. La capatul dinspre bujie conductorul are fisa 5pentru adaptarea rapida la electrodul bujiei. Pentru verificarea functionarii inaltei tensiuni, se monteaza un descarcator (paratrasnet) 4, care are un electrod central si uninel metelic lateral, cu raza de 7-8 mm. Pe peretele din stanga este montata o clema pentru legatura la pamant.

Fig. 15. Schema electrica a aparatului pen­tru incercarea si curatirea bujiei.

Inainte de incercare bujia trebuie curatata, iar distanta intre electrozi se regleaza.

La curatarea bujiei prin sablare se procedeaza astfel:

-se deschide robinetul de la sursa de aer comprimatpentru alimentarea aparatului;

-se introduce bujia in orificiul cu manson 11 (vezi fig.14) din mijlocul camerei de sablare;

-se deschhide treptat robinetul 6, permitand intrarea aerului in camera de sablare. In timpul sablarii, bujia se inclina si se roteste pentru a se curata pe toate partile. Durata operatiei nu trebuie sa depseasca 8-10 secunde, pentru a nu se deteriora bujia;

-se deschide robinetul si se scoate bujia;

deschizand robinetul central 7 se curata bujia de resturile de nisipcare au ramas pe ea, amplasadu-se in dreptul canalului 14.

Verificarea si reglarea distantei intre electrozi se face cu ajutorul unei chei-calibru speciale. Se recomanda folosirea unui calibru rotund 1 (figura 16.a), deoarece calibrul plat nu poate pune in evidenta adanciturile asu neregularitatile de pe electrodul bijiei.

Distanta dintre electrozi se regleaza cu cheia 2 (figura 16.b).

La incercarea bujiei se procedeaza astfel:

-se insurubeaza bujiacu garnitura in unul dintre orificiile 13 sau 15 (vezi figura 16). Celalalt orificiu se inchide cu dopul de dimensiune corespunzatoare, sau cu o bujie drept etalon. Legatura dintre bujii se face cu o sarma de cupru (intre electrozii centrali), pentru a se asigura functionarea lor simultana;

-se introduce fisa 4 de la bobina de inductie la electrodul central al bujiei;

-se deschide robinetul 8, si aerul comprimat intra in camera de aer in care se afla electrozii bujiei. In acest moment, presiunea in manometru trebuie sa fie mai mare de 6·10³ N/m²;

-se apasa pe butonul 2 si se urmareste, prin fereastra 12, scanteia produsa intre electrozii bujiei. Scanteia trebuie sa fie continua si clara, de culoara albastra-deschisa. Lipsa scanteiei, intreruperile in functionare sau scurgerile intre izolatie si corpul bujiei indica starea rea a bujiei

-se intrerupe contactul electric si se scoate bujia.

Fig. 16. Verificarea si reglarea distantei dintre electrozii bujiei

a masurarea distantei dintre

electrozi ; b - reglarea distantei

dintre electrozi

1.2. Intretinerea ruptorului distribuitor

Intretinerea ruptorului distribuitor consta in:

-verificarea starii de izolatie a capacului si a rotorului;

-verificarea si reglarea ruptorului

-verficarea functionarii dispozitivelor de avans centrifug si pneumatic.

Verifcarea izolatiei capacului si rotoruli-distribuitor se face controland daca nu fisuri sau perforatii care provoaca scurgerea la masa a curentului electric.

Verificarea elementelor ruptorului-distribuitor consta in verificarea starii contactelor si a distantei dintre ele, verificarea elasticitatii arcului contactului mobil si a condensatorului

Contactele ruptorului trebuie sa fie curate, sa nu fie arse sau ancrasate cu ulei. La nevoie, contactele se curata cu hartie de slefuit sau cu o lamela abraziva, cand sunt arse, sau cu o carpa curata si benzina, cand sunt ancrasate cu ulei. In cazul in care suprafetele contactelor prezinta proeminente sau ciupituri, ele se rectifica cu ajutorul uneipetre abrazive.

Se verifica elasticitatea arcului ciocaneluli ruptorului cu ajutorul unui dinamometru. Forta de intindere a arcului trebuie sa fie intre 0,40 si 0,65 daN, si se citeste direct pe scara dinamometrului 7 (figura 17.a).

Distanta dintre contactele ruptorului trebuie sa fie intre anumite limite, intre 0,35 si 0,60 mm, cu toleranta de ± 0,05 mm bine stabilite pentru fiecare automobil in parte.

Modificarea distantei intre contacte are ca efect modificarea avansului la declansarea scanteii si a duratei de inchidere, a circuitului primar, fapt care conduce la inrautatirea functionarii motorului. Modificarea acestei distante cu 0,1 mm produce o modificare a avansului la aprindere cu 4s-5s.

Verificarea distantei se face cu ajutorul calibrului de interstitii, dupa ce sa scos capacul distribuitorului si prin rotirea cu manivela a arborelui cotit contactele ruptorului s-au adus in pozitie complet deschisa.

Fig. 17. Verificarea sl reglarea ruptorului-distribuitor.

Jocul dintre contactele ruptorului se regleaza deplasandu-se contactul fix 2, montat pe marginea placii de reglare 1, care se poate roti in raport cu axul 8 al contactului mobil 5. Placa se fixeaza in pozitia necesara cu surubul de blocare 6, care trece printr-un orificiu alungit din placa. Inainte de a regla jocul, cama se aseaza in pozitia la care jocul dintre contace este maxim. Prin slabirea surubuluide blocare 6 si rotirea intr-o parte sau alta a capatului excentricului 3 (figura 17 b), se roteste placa 1 impreuna cu contactul fix, in sensul necesar stabilirii jocului admis intre contacte. Verificarea jocului se face cu un calibru de dimensiune corespunzatoare tipului de automobil. Dupa ce jocul necesar dintre contacte a fost stabilit, se strange surubul de blocare 6.

2. Defecte in exploatare a instalatiei de aprindere

Defectiunile instalatiei de aprindere in majoritate duc la oprirea sau la functionarea necorespunzatoare a motorului. Defectele instalatiei de aprindere pot aparea in circuitul primar sau in circuitul secundar sub forma intreruperilor sau scurgerilor de curent sau sub forma unor dereglari.

2.1.Intreruperi sau scurgeri de curent in circuitul primar

Cauzele acestor defectiuni pot fi :

-conductoare cu instalatie necorespunzatoare;

-izolatia infasurarii primare a bobinei de inductie strapunsa;

-contactul dintre borne si capetele infasurarii primate a bobinei de inductie intrerupt;

-contactele ruptorului necorespunzatoare (oxidate, arse, distanta dintre ele nu este cea precisa);

-condensator defect;

-rezitenta aditionala defecta.

Pentru descoperirea defectiunilor, se verifica circuitul de joasa tensiuneprin legarea la masa a unui conductor al lampii de control, cu celalalt atingande-se consecutiv locurile mai usor de controlat. La aceasta verificare, contactele ruptoruluitrebuie sa fie inchise , iar contactul pentru pornirea motorului facut.

2.2.Intreruperi sau scurgeri de curent in circuitul secundar. Cauzele acestor defectiuni pot fi:

-conductoare de aprindere intrerupte sau cu izolatia distrusa;

-bujii necorespunzatoare (ancrasate, strapunse sau distanta dintre electrozi difera de cea prescrisa);

-distanta prea mare intre capacul distribuitorului si rotorul distribuitor

-elemente de antiparazitatre defecte;

-distribuitorul strapuns;

-izolatia infasurarii secundare a bobinei de inductie strapunsa.

In acest caz verificarile care se fac sunt similare, numai ca aparatul de control, in loc de lampa de iluminat de 6V sau de 12V, va utiliza o lampa cu neon, deoarece intensitatea curentului din circuitul secundar este extrem de mica. De remarcat ca lampa cu neon (creion de control cu neon) produce o lumina la contactul cu un organ prin care circula curenet de inalta tensiune.

Circuitul secundar se veifica, dupa ce capacul distribuitorului a fost demontat, prin atingerea cu varful creionului cu neon de punctele de verificare.

2.3.Dereglarile instalatiei de aprindere pot fi cauzate de:

-cama uzata neuniform;

-bucsa sau arborele ruptorului uzate;

-avansul centrifug sau vacuumatic defect;

placa contactelor ruptoruluiare joc (deschiderea variabila a contactelor);

-bujii necorespunzatoare (ancrasate, reglate gresit sau valoarea termica nu este cea indicata).

3. Repararea

3.1.Repararea instalatiei de aprimdere

Intrucat repararea bobinei de inductie, a ruptoarelor, a distribuitoarelor si a condensatoarelor se face la fel, atat pentru echipamentul de aprindere de la baterie, cat si pentru cel de la magnetou, aceste se vor trata inpreuna.

Repararea incepe cu operatia de control exterior care stabilester starea in care se afla piesele componente.

Demonstrarea se face pana cand partile principale vor fi complet verificate.

Piesele metalice se spala in mod normal cu benzina; materialele izolatoare nu se spala cu benzina, ci se curata cu o carpa si se sufla cu aer.

3.2.Repararea ruptorului-distribuitor

Ruptoarele se repara daca ciocanelul nu se roteste liberpe arbore, adica daca la rotire se intepeneste si se clatina. Contactele trebuie sa aiba minimum 0,5 mm grosime, fetele lor trebuie sa aiba contact pe intreaga suprafata, axele contactelor trebuie sa coincida, abaterea admisibila fiind de 0,1 mm la magnetouri si de 0,25 mm la sistemele de aprindere cu baterie.

Izolatia se verfica de la o tensiune alternativa de 220V. Inaltimea calcaiului din fibra sau textolit de la ciocanel trebuie sa aiba valoarea normala, controlandu-se cu un sablon.

Uzura camei trebuie sa nu depaseasca 0,2 mm; cama trebuie sa fie bine fixata. Abaterea de la momentul intreruperii contactelor este de +1s la magnetouri si de maximum +2s la aprinderea de la baterie. Cama uzata se inlocuieste, verificarea ei facandu-se la incercarea echipamentului de aprindere ansamblat.

Uzura contactelor creste la defectarea condensatorului sau la alegerea nepotrivita a capacitatii lui. Arcul prea puternic uzeaza prematur contactele. Indreptarea contactelor se face cu o pila fina. Ca materila de contact un se admite decat wolframul sau platina cu iridiu; argintul se uzeaza prea repede.

Bucsa ciocanelului se uzeaza mai repede daca un este unsa. Daca este uzata, bucsa se inlocuieste. Ea nu se face din fibre hidroscopice, deoarece se deformeaza la umezeala si ciocanelul intepeneste.

Arcul se verifica cu dinamometul; daca este slabit se inlocuieste.

Arborele ruptorului nu trebuie sa aiba joc transversal mai mare de 0,08 mm, jocul normal fiind de 0,01-0,05 mm. Bucsele lagar, din cupru grafitat, trebuie sa fie stranse. Suprafata de alunecare in lagar un trebuie sa aiba asperitati sau urme de lovituri. Curbarea arborelui un este permisa, iar bataia maxima la capat nu trebuie sa depaseasca 0,05 mm.

Bucsele uzate pot fi prelucrate la rece (tratate) si apoi alezate la diametrul interior nominal.

3.3. Repararea regulatorului de avans centrifug

Regulatorul de avans centrifug se curata de oxizi, care provoaca intepenirea lui, cu hartie de slefuit. Axele contragreutatilor uzare peste limita admisibilasi cu joc mai mare de 0,3 mm se inlocuiesc cu altele noi, la o cota de reparatie marita.

4. Verificarea

4.1.Verificarea condensatoarelor

Condenatoarele nu pot fi reparate in ateliere mici, pentru ca inpregnarea lor cu parafina se face in vid. De altfel, repararea lor fiind nerentabila, se recomanda inlocuirea lor.

Verificarea starii condensatoarelor se4 face cu ajutorul unei lampi cu neon. Lumina puternica a lampii cu neon indica strapungerea condensatorului. Lipsa oricarei luminescente indica intreruperi in interior.

Verificarea condensatorului se mai face si cu lampa de control obisnuita, alimentata de la o tensiune alternativa de 220 V.

4.2. Verificarea bobinelor e inductie

Bobinele de inductie se verfica pentru a se constata daca au desprinderi de izolatie, deteriorari, strapungeri sau scurtcircuite in infasurari. Verificarea lor se face cu un dispozitiv special. Rezistena masurata trebuie sa corespunda prescriptiilor de fabricatie. Incercarea efectuata la dispozitive speciale se face cu un curent de 1-1,5A, in care caz, scanteia produsa trebuie sa fie de minimum 7mm.

Defectele provin, in general, din supraincalzirea bobinekor de inductie, provocata de inchiderea circuitului de aprindere cand motorul nu functioneaza. In acest caz, curentul este de cateva ori mai mare decat in mod normal si incalzirea bobinei poate ajunge pana la temperatura de 120sC, degradandu-se izolatia si provocandu-se strapungeri intre spire sau la masa.

Bobinele de inductie care nu dau scantei normale sau au defecte se inlocuiesc.

4.3.Verificarea distribuitorului

Intrucat distribuitoarele lucreaza in inalta tensiune, trebuie ca piesele izolatoare sa nnu prezinte crapaturi sau strapungeri. Suprafata lor trebuie sa fie curata, neteda, far asperitati si fara arsuri. Rotorul-distribuitoru nu trebuie sa joace pe arbore, iar arcul sau trebuie sa asigure un contact bun si elastic. Bornele trebuie sa fie curate, iar distanta dintre lamela distribuitoare si borne sa fie cea normala, de circa 0,2mm. Bornele si lamela arse se curata cu hartie de slefuit sau cu o pila fin. Bornele arse sau uzate mult se inlocuiesc. Contactul de carbune sau arcul defect se inlocuiesc.

Verificarea strapungerilor ruptoarelor-distribuitor se face la tensiune inalta de 15-20 kV.

Suprafata izolatoare care prezinta asperitati sau arsuri se curata cu hartie de slefuit fina si se acopera cu lac izolator. Acest acoperiri nu sunt insa durabile.

Arcurile slabite se inlocuiesc.