Traductoare mecanice cu plutitor

Traductoare mecanice cu plutitor

Figura 13.    Figura 14.

Primele traductoare cu plutitor, cunoscute si sub denumirea de "Traductoare automate de nivel" au aparut prin anii 1930. Aceste traductoare utilizeaza un plutitor mare si greu pentru a putea dezlocui suficient lichid. Deplasarea liniara a plutitorului este echilibrata, prin intermediul unui cablu, de o contragreutate. Pentru indicarea locala a nivelului este prevazut un contor mecanic pe mantaua rezervorului. Variantele mai noi ale acestui tip de traductor au deplasarea plutitorului echilibrata, prin intermediul unei benzi perforate, de un resort. Perforatiile benzii actioneaza un contor mecanic, cu rol de indicator local.

Eroarea tipica a acestui tip de traductor este de cca. 10 mm. Datorita frecarii mecanice din scripeti, resort si indicator fiabilitatea este scazuta. Transmiterea indicatiei la distanta este posibila prin intermediul unui adaptor electronic montat pe contor. Insa, acest lucru nu imbunatateste siguranta in functionare sau precizia traductoarelor mecanice.

Unul din dezavantajele majore ale traductoarelor cu plutitor este modificarea continua si brusca a pozitiei plutitorului datorita turbulentelor lichidului din rezervor. Aceste modificari ale pozitiei, care pot fi puternice, produc o continua accelerare si decelerare a mecanismului local, a adaptorului de transmitere a indicatiei dar si a celorlalte componente. Aceste componente nu pot urmari miscari si acceleratii bruste. Adesea mecanismul cu roti dintate care actioneaza indicatorul local cedeaza, conducand la citiri eronate si nesincronizari.

Acest fapt implica o fiabilitate scazuta a masuratorii si foarte multa mentenanta. Datorita interesului global de astazi acordat prevenirii scurgerilor de produse traductoarele mecanice nu ar mai trebui sa fie utilizate. Totusi, o mare parte din rezervoare sunt inca echipate cu aceste traductoare, datorita pretului scazut.