PROCEDURILE DE PRIM AJUTOR SI FOLOSIREA TRUSELOR MEDICALE DE PRIM AJUTOR

GENERALITATI

Procedurile de prim ajutor descrise mai jos se refera la cele care pot fi acordate reciproc in plutele de salvare, chiar de catre personal necalificat, atunci cand mijloacele de interventie sunt precare, iar conditiile in care se desfasoara sunt dificile. Bineinteles ca aceste proceduri pot fi aplicate si in alte situatii, cum ar fi de exemplu cele de recuperare de pe mare a unor supravietuitori, in cadrul unor operatiuni de salvare.

De regula, primul ajutor trebuie acordat cu prioritate celor care sangereaza puternic, cautandu-se a se opri hemoragia cu garouri, pansamente sterile compresive etc. Persoanelor fara cunostinta li se va face respiratie artificiala si, daca este cazul, masaj cardiac extern. Lipsa pulsului si a respiratiei nu inseamna neaparat decesul persoanei in cauza.

Din experienta unor cazuri anterioare, s-a considerat ca situatiile cele mai frecvente cand sunt necesare proceduri de prim ajutor care sa poata fi aplicate de sinistratii dintr-o ambarcatiune de salvare, sunt urmatoarele:

hipotermia, cauzata fie de stationarea indelungata in apa, fie de expunerea prelungita la frig si intemperii, in lipsa unor mijloace adecvate de protectie termica;

inecul, cauzat de asfixia prin patrunderea apei in caile respiratorii;

dermatitele, cauzate de expunerea prelungita la razele solare, vant, stropi sarati, intemperii etc.;

arsurile, suferite in diferite imprejurari;

ranile si fracturile diverse;

contaminarea cu hidrocarburi;

amortirea si umflarea picioarelor;

deshidratarea;

lesinul.

Pentru cazurile grave, in mesajul de primejdie se vor furniza si informatiile necesare pentru ca echipa de salvare sa fie pregatita pentru acordarea unui ajutor medical calificat.

FOLOSIREA TRUSELOR MEDICALE DE PRIM AJUTOR

Trusele medicale de prim ajutor existente in dotarea ambarcatiunilor de salvare contin un inventar minim de articole de urgenta, necesare numai pentru cazurile generale si usoare de interventie (bandaje, pansamente sterile, leucoplast, ace de siguranta, foarfeci, pense, unguente oftalmice si de piele, sedative, antispastice, laxative etc.). Dat fiind numarul limitat de asemenea articole, folosirea lor se va face cu mult discernamant si numai cu aprobarea sefului ambarcatiunii.

Pentru completarea articolelor medicale din aceste truse, se recomanda ca personalul sa ia cu el, atunci cand paraseste nava, cat mai multe medicamente de uz general si tot felul de articole sanitare din dotarea punctelor medicale organizate pe nava. Cu exceptia medicamentelor de uz individual, celelalte vor trebui predate spre administrare sefului plutei.

Cu exceptia cazurilor cand la bordul plutei de salvare se afla un cadru medical autorizat, ingrijirile medicale, prioritatile de tratament si distribuirea medicamentelor se vor face numai sub conducerea sefului acesteia.

HIPOTERMIA

Este binecunoscut faptul ca, intr-un sinistru marin, cele mai multe vieti se pierd ca urmare a frigului (hipotermiei), care este cu atat mai accentuata cu cat temperatura apei este mai scazuta. In tabelul de mai jos sunt date cateva valori statistice ale rezistentei corpului omenesc la diferite temperaturi ale apei:

Indiferent de starea de constienta a pacientului, prima grija este de a-l proteja impotriva pierderilor de caldura cauzate de temperatura ambianta scazuta, vant si evaporare, iar mai apoi de a-l incalzi. In acest sens, el trebuie dezbracat de hainele ude si imbracat cu haine uscate, daca exista aceasta posibilitate; daca nu, hainele ude se vor stoarce cat mai bine si i se vor pune din nou. Eventual, se va introduce intr-un mijloc de protectie termica sau un sac de dormit, se va acoperi cu paturi, folii de plastic sau haine suplimentare.

Daca este constient, i se vor da sa bea bauturi calde: ceai, cacao, cafea. In nici un caz, nu i se vor da sa bea bauturi alcoolice! Acestea provoaca o vasodilatatie periferica ce favorizeaza si mai mult pierderile de caldura ale corpului.

Daca exista posibilitatea, i se vor incalzi extremitatile (mainile si picioarele) fie cu apa calda, fie prin masaje usoare cu mainile calde. Desi este dificil de gasit voluntari, metoda cea mai eficienta de incalzire este plasarea pacientului dezbracat langa o alta persoana, recomandabil de sex opus, dezbracata si ea, intr-un sac de dormit sau inveliti amandoi sub cateva paturi groase.

Alta metoda de incalzire, valabila insa numai dupa salvarea la bordul unei nave, este efectuarea unei bai calde intr-o cada.

Persoanele constiente care tremura de frig au mai multe resurse proprii de reincalzire decat cele care nu tremura. De aceea, persoanele care nu tremura vor fi tratate cu prioritate, veghind asupra lor ca sa nu adoarma sau sa-si piarda cunostinta.

In cazul in care pacientul este inconstient dar respira, se va proceda la o reincalzire inceata, numai pe baza resurselor sale, invelindu-l in cat mai multe paturi, folii de plastic, tenzi sau alte asemenea invelitori aflate la indemana. Este foarte important ca sa i se acopere capul, iar ceafa sa-i fie asezata pe ceva uscat. Daca nu respira, imediat i se vor elibera caile respiratorii si i se va face respiratie gura la gura; daca nu are puls, i se va face si masaj cardiac, alternativ cu respiratia artificiala. Toate aceste manevre se vor continua fara intrerupere cel putin o jumatate de ora. De indata ce devine constient si poate sa bea, i se vor administra bauturi calde. In nici un caz, nu se va incerca sa i se dea de baut atata timp cat este inconstient: se poate sufoca din cauza patrunderii lichidului pe trahee.

Se reaminteste ca o persoana poate fi atat de rece incat nici macar un doctor sa nu-si poata da seama daca mai este inca in viata, cu atat mai mult cu cat hipotermia protejeaza temporar impotriva deficitului de oxigen. De aceea, tratamentul persoanelor care au suferit o hipotermie trebuie sa fie facut chiar daca nu sunt semne aparente de viata.

Persoanele inconstiente vor fi miscate cat mai putin. Daca respira singure, ele vor fi asezate, pe cat posibil, fie cu fata in jos si cu capul intr-o parte si ceva mai jos decat corpul, fie culcate pe o parte, pentru a nu se sufoca cu limba sau cu eventualele vomismente.

In cazul salvarii unui pacient hipotermic inconstient la bordul unei nave, el nu trebuie dus intr-o camera incalzita prea tare caci va suferi o vasodilatatie periferica care-i poate afecta irigarea sanguina a organelor interne esentiale (creier, inima).

Adesea, hipotermia este insotita de diferite grade de degeraturi ale extremitatilor si fetei. Daca lichidele tisulare chiar au inghetat in zonele respective, avem de a face cu degeraturi propriu-zise sau frosbite. Daca lichidele nu au atins nivelul de inghet, avem de a face numai cu o anoxie (lipsa de oxigen) tisulara locala, datorita incetarii irigarii cu sange. In ambele situatii, dupa izolarea termica trebuie sa urmeze o reincalzire a zonelor afectare care, in nici un caz, nu trebuie sa fie masate sau frecate. Se recomanda ca reincalzirea sa se faca prin bai locale cu apa calda sau prin tamponare cu prosoape calde.

INECUL

Cauzele care pot provoca inecul sunt multiple si variate. De regula, in cazurile de sinistre marine, inecul este asociat cu hipotermia sau cu epuizarea fizica si nervoasa, ceea ce face ca interventia salvatorilor sa fie foarte dificila, iar pierderile de vieti omenesti considerabile. De altfel, numai cazurile foarte recente de inec pot fi tratate cu succes. Daca au trecut mai mult de 5-10 minute de la debutul inecului, sansele de reanimare intr-o amnbarcatiune aflata pe mare, cu personal nespecializat, sunt practic nule.

Interventia in caz de inec trebuie sa fie foarte rapida si sa se constituie din urmatoarele proceduri:

Scoaterea apei din caile respiratorii ale celui inecat, fie prin culcarea lui cu fata in jos pe un plan inclinat, cu capul mai jos decat picioarele, dupa care se fac mai multe apasari pe burta si torace, fie prin alte manevre echivalente. Imediat dupa scoaterea apei, inecatul va fi intors cu fata in sus, cu capul in extensie pe spate;

Eliberarea cailor respiratorii de ventualele obstructii (limba, vomismente etc.);

Efectuarea respiratiei artificiale prin metoda gura la gura;

Efectuarea masajului cardiac extern. Se vor alterna manevrele de respiratie artificiala cu cele de masaj cardiac: dupa 5-6 ventilari se vor face 2-3 masaje.

Manevrele de respiratie artificiala si cele de masaj cardiac trebuie continuate in ritm sustinut cel putin o jumatate de ora, indiferent daca sunt semne de viata sau nu. In paralel, daca este cazul, se vor face si alte operatiuni cum ar fi oprirea unei eventuale sangerari.

Sunt interzise injectiile de orice fel, care nu servesc la nimic sau chiar pot face rau.

Sunt interzise, deasemenea, masajele si frectiile, deoarece se pierde timp pretios, iar la subiectii inconstienti produc irigarea creierului si declansarea unor reflexe nedorite care compromit reanimarea.

Pentru a nu interveni hipotermia, pacientul va fi invelit cu paturi groase.

La aparitia primelor semne de viata, manevrele nu trebuie oprite, ci doar rarite treptat. Daca subiectul isi revine, vor trebui incurajate eforturile sale de a tusi pentru eliberarea completa a cailor respiratorii. I se vor da bauturi calde si va fi incalzit. Chiar dupa o revenire completa a functiilor vitale, mai ales daca ramane inconstient, subiectul trebuie supravegheat permanent in orele urmatoare, pentru a nu recidiva.

DERMATITELE

Pe mare, datorita expunerii prelungite la soare, vant, stropi sarati, intemperii etc., ca si a deshidratarii si subnutririi, apar frecvente afectiuni ale pielii, in special pe partile neacoperite: fata si maini. Datorita luminii solare puternice, reflectata si de suprafata marii, poate fi afectata si vederea.

Aspectul dermatitelor este variat si depinde de mai multi factori, cum ar fi:

durata expunerii;

conditiile meteorologice intalnite;

felul ambarcatiunii de salvare (acoperita sau descoperita);

rezistenta individuala si mijloacele de protectie folosite de fiecare in parte.

Cel mai bun mijloc de lupta impotriva dermatitelor este protectia oferita de diferitele articole de imbracaminte purtate. Se recomanda a se purta ochelari de soare, in masura in care au fost luati inainte de abandonarea navei.

Daca exista, pot fi folosite o serie de alifii si unguente. In nici un caz, nu se va unge pielea cu vaselina, uleiuri minerale sau alte asemenea materii grase de uz tehnic, gasite la indemana.

In nici un caz, bubele aparute nu se vor stoarce sau coji. Descuamarea sau craparea pielii, inclusiv a buzelor, se poate preveni sau atenua folosind unele creme cosmetice.

ARSURILE

Arsurile sunt dureroase si sunt foarte susceptibile la infectii ulterioare. Tratamentul lor depinde foarte mult de natura, de gravitatea si de marimea suprafetei afectate. In cele ce urmeaza ne vom referi numai la arsurile termice si la cele provocate de razele solare, precum si la actiunile sumare ce pot fi intreprinse intr-o ambarcatiune pe mare, pana la acordarea unui ajutor calificat, dupa salvare.

Daca suprafata arsa de pe corp depaseste 10%, arsurile vor fi considerate grave. Cele ce depasesc 33% din suprafata corpului sunt de obicei fatale.

In cazul arsurilor usoare, partea afectata se va scufunda in apa rece si curata, timp de cateva minute. Basicile (flictenele) aparute nu se vor rupe si nici intepa pentru a scurge lichidul din ele. Arsurile superficiale pot fi pansate sau acoperite cu pansamente sterile.

In cazul arsurilor grave, pe cat posibil, hainele lipite de piele nu se vor atinge si nici nu se va incerca dezlipirea lor. Nu se va spala sau dezinfecta zona arsa, ci doar se va proteja cu pansamente sterile sau cu lenjerie curata. Se vor administra calmante.

RANILE SI FRACTURILE

In cazul unei plagi simple, se va sterge pielea invecinata cu apa si sapun, se dezinfecteaza cu un tampon imbibat in alcool sau in alt dezinfectant, dupa care se panseaza cu un pansament steril.

In cazul unor plagi sau rani profunde, acestea nu se vor spala si dezinfecta intr-o prima faza, ci se va pune doar un pansament steril pe pele, incercandu-se mai intai oprirea hemoragiei.

Oprirea hemoragiei se poate face, dupa caz, prin comprimarea plagii sangerande, fie cu degetele, fie cu pumnul, fie cu un pansament compresiv. Daca este atinsa vreo artera si hemoragia este puternica, se vor comprima trunchiurile arteriale zonale sau se vor pune diferite garouri. Se va nota ora exacta la care a fost pus garoul, care nu trebuie lasat mai mult de 30 minute, dupa care garoul se va slabi usor verificandu-se daca hemoragia mai persista. Daca nu, va fi scos definitiv, avand grija ca ranitul sa nu fie miscat cateva ore; daca persista, se va schimba locul amplasarii lui si se va strange din nou. Manevra se repeta pana la oprirea hemoragiei.

Fracturile se trateaza de obicei prin imobilizarea zonei cu atele sau cu alte dispozitive rigide, speciale sau confectionate ad-hoc.

Nu se va masa, atinge sau misca portiunea fracturata. Atelele se vor monta fara a atinge zona fracturii, ele trebuind sa o imobilizeze intre articulatiile adiacente acesteia.

In cazul unor fracturi foarte grave (de coloana vertebrala, de craniu, fracturi multiple etc.), accidentatul nu va fi miscat din loc si se va cere de urgenta, prin radio, asistenta medicala corespunzatoare.

Daca pacientul este in stare de soc sau are dureri, i se vor administra sedative.

CONTAMINAREA CU HIDROCARBURI

Supravietuitorii care s-au salvat sarind in apa pot fi adesea contaminati cu hidrocarburi, fie de la titeiul sau combustibilul scurs din nava in mare, fie de la cel aruncat pe ei de eventualele explozii produse la bord. De obicei, hidrocarburile afecteaza pielea, caile respiratorii, tubul digestiv si ochii.

Inghitirea hidrocarburilor provoaca varsaturi, insa efectele dispar in cateva zile. Se recomanda sa se bea de lapte sau chiar apa, in scopul inlocuirii lichidelor pierdute prin voma.

Hidrocarburile de pe piele trebuie sterse cat mai repede posibil, caci impiedica pielea sa respire si sa transpire. Un pacient murdar pe tot corpul cu hidrocarburi este in pericol sa moara, daca nu este curatat si spalat rapid.

Putine lucruri se pot face cu o persoana caruia hidrocarburile i-au patruns in plamani; exista pericolul unei pneumonii. Se recomanda odihna, caldura si aer curat.

Daca hidrocarburile au afectat ochii, ei trebuie spalati bine cu apa dulce si protejati de soare pana cand inflamarea lor va dispare.

AMORTIREA SI UMFLAREA PICIOARELOR

Datorita sederii prelungite in pozitie sezanda, dupa un timp apare o amorteala a picioarelor. Se recomanda, pe cat posibil, efectuarea unor miscari periodice de dezmortire. Simptomul trece fara probleme dupa salvare.

Din cauza frigului si a umezelii la picioare, combinate cu o proasta circulatie a sangelui, picioarele se pot albi si umfla, devenind dureroase. Se recomanda tinerea lor in sus, daca este posibil, si acoperirea lor cu o patura uscata, mentinand interiorul ambarcatiunii cat mai uscat. Exercitiile de glezne si genunchi pot restabili buna circulatie a sangelui.

DESHIDRATAREA

Pierderile de apa prin transpiratie, respiratie, urina si fecale sunt de aproximativ un litru pe zi, in conditiile in care nu se administreaza nici un fel de bauturi sau de hrana. Corpul omenesc contine cam 40 l de apa, din care 25 l trebuie mentinuti cu orice pret pentru ca viata sa continue. Teoretic, o persoana poate deci sa supravietuiasca fara apa cam doua saptamani.

In realitate, intr-o ambarcatiune de salvare, survine o pierdere accelerata de apa din cauza:

transpiratiei abundente produsa de efort si de emotie;

varsaturilor si diareei;

maririi frecventei de urinare, datorita frigului si, adesea, a ingerarii apei de mare, care obliga rinichii sa elimine sarurile prin urina;

hranirii cu alimente uscate, sarate sau concentrate.

Se va renunta la fumat, deoarece fumatul sporeste senzatia de sete.

Pentru potolirea setei, se mai pot folosi surse suplimentare de apa, cum ar fi:

sucul de peste obtinut prin stoarcerea pestelui crud intr-o bucata de panza curata;

roua colectata de pe o tenda sau de pe acoperisul plutei de salvare in primele ore ale diminetii;

apa de ploaie colectata in acelasi mod etc.

Nu se va dilua apa potabila cu apa de mare, deoarece aceasta din urma contine saruri cu efect diuretic.

11 LESINUL

Pierderea cunostintei poate surveni ca urmare a multor cauze externe (oboseala excesiva, emotii puternice, lipsa de aer, foame, insolatie, soc traumatic etc.), fiind determinat de diminuarea circulatiei sanguine spre creier. In afara de pierderea cunostintei, lesinul poate fi insotit adesea si de stopuri cardio-respiratorii. Lesinul poate fi precedat de unele semne prevestitoare cum ar fi:

ameteala combinata cu pofta de a casca;

senzatie de urechi infundate;

paloare;

tulburari ale ritmului cardiac (palpitatii) etc.

Persoana lesinata trebuie culcata intr-un loc aerisit si racoros (la umbra), cu capul mai jos decat restul corpului. Cativa stropi de apa pe fata sau cateva palme usoare pe obraz pot contribui la o recuperare rapida. Daca persoana lesinata are un stop cardio-respirator, i se va face imediat respiratie artificiala si masaj cardiac. Dupa ce isi revine, ea va trebui sa mai stea culcata cel putin un sfert de ora.

Socul psihic poate fi provocat de moralul scazut al naufragiatilor, combinat cu oboseala fizica si cu privatiunile inerente convietuirii indelungate in spatiul limitat al ambarcatiunii de salvare. Atunci cand se instaleaza astfel de stari, se vor lua masuri prompte de combatere a lor, apeland la persoane autoritare, lucide, convingatoare si cu multa experienta pe mare.

Socul traumatic, asociat sau nu cu cel psihic, survine la persoanele care au suferit traumatisme si hemoragii si se manifesta printr-un ritm cardiac accelerat (peste 80 batai pe minut), pupile micsorate, senzatie de sete, greata, sufocare, ameteli. Se combate prin tratarea cauzelor care l-au provocat si calmarea durerilor prin administrarea de calmante.