CONFLICTELE DE INTERESE EXISTENTE PE PIATA INFORMATIEI CONTABILE SI REZOLVAREA LOR

CONFLICTELE DE INTERESE EXISTENTE PE PIATA INFORMATIEI CONTABILE SI REZOLVAREA LOR

Contabilitatea nu este numai un instrument de cunoastere si gestiune a valorilor economice separate patrimonial ci ea este si un fenomen social, traversat de contradictiile societatii si a devenit o miza pentru diferitii protagonisti sociali, fiecare incercand sa profite in functie de interesele sale. Produsul pe care-l furnizeaza nu poate fi decat rezultatul unui compromis intre asteptari si exigente multiple. Ea nu satisface pe deplin pe toti reclamantii, ceea ce, in ciuda tuturor, nu i-a alterat pana acum nici prestigiul si nici autoritatea.

Contabilitatea ca practica sociala a producerii si utilizarii de informatii implica mai multe categorii de "actori".

Cele trei categorii de "actori" sunt reprezentati:

Intreprinderile si managerii lor, care raspund printre altele si de organizarea si conducerea contabilitatii;

Specialistii in tehnicile contabile, adica persoanele abilitate cu conducerea si organizarea contabilitatii si cu garantarea credibilitatii informatiei contabile;

Utilizatorii de informatii contabile.

Intreprinderile reprezinta principalul actor implicat in procesul contabil. Ele sunt atat subiecte ale activitatii ce fac obiectul informarii financiare, cat si singurul furnizor de situatii financiare. Fara acordul si actiunea lor nu ar fi posibila intocmirea situatiilor financiare.

Specialistii din domeniul contabilitatii sunt confruntati cu limitele "artei" lor in producerea de informatii, iar uneori investitiile intelectuale si materiale sunt riscante si putin rentabile.

Profesia contabila inseamna nu doar contabilii sau auditorii ca indivizi, ci si sistemul care influenteaza activitatile acestora. Rolul profesiei contabile este acela de a ameliora increderea in continutul situatiilor financiare.

Utilizatorii informatiei contabile nu reusesc totdeauna sa-si motiveze cererile de informatii, care au o tendinta de crestere, sunt calitativ mai bune, mai credibile si mai bine prelucrate, dar care sunt mai costisitoare.

Arbitrajul "jocului social" se realizeaza in conditii de normalizare si reglementare contabila fiind sugerat de urmatoarea figura, utilizand o schema compusa din trei sfere de activitate, corespunzatoare celor trei categorii de actori, din intersectarea intereselor acestora rezultand sapte zone:

E = zona informatiilor pe care intreprinderea este dispusa, prin conducerea ei sa le produca si sa le difuzeze;

C = zona informatiilor pe care specialistii contabili doresc si pot sa le produca si sa le controleze;

U = zona informatiilor la care utilizatorii doresc sa aiba acces.

Zona I se formeaza din intersectarea celor trei sfere si desemneaza convergenta de interese ale celor  trei categorii de agenti. Intreprinderea este dispusa sa publice informatii pe care sectorul financiar - contabil le poate produce si furniza. Ele pot fi interesante pentru utilizatori. Majoritatea informatiilor incadrate in aceasta zona apartin contabilitatii financiare si sunt cuprinse in documentele de sinteza si raportare contabila.

Zona II cuprinde informatii pe care intreprinderea este dispusa sa le difuzeze, care sunt solicitate de utilizatori, dar pe care contabilii nu le pot produce si nu le pot controla. Din aceasta categorie fac parte informatiile referitoare la resursele umane, la relatiile sociale, la fenomenele ecologice.

Zona III se refera la informatiile pe care intreprinderea este dispusa sa le difuzeze, contabilii le pot produce si verifica, dar care nu sunt solicitate de catre utilizatori. Aceasta zona cuprinde informatii reprezentand marimi absolute si exacte din activitatea intreprinderilor, dar care nu sunt semnificative din punct de vedere al utilizatorilor.

Zona IV contine informatii pe care contabilii pot sa le produca si care ii intereseaza pe utilizatori, in special pe concurenti, dar pe care intreprinderea nu este dispusa sa le difuzeze. Din aceasta zona fac parte informatiile din contabilitatea de gestiune (costurile produselor, costurile functiilor intreprinderii, alocarea resurselor pe activitati si functii, imaginea costurilor previzionale etc.).

Zona V se refera la informatii pe care intreprinderea este dispusa sa le difuzeze, dar pe care contabilii nu pot sa le determine si sa verifice, iar utilizatorii nu le solicita. Aceste informatii sunt folosite in lupta de concurenta iar prin difuzarea lor intreprinderea doreste sa mascheze informatii mult mai semnificative decat cele difuzate.

Zona VI este zona informatiilor pe care contabilii pot sa le determine si sa le controleze, dar pe care intreprinderea nu este dispusa sa le difuzeze; ele nu prezinta interes pentru utilizatori si sunt costisitoare. In aceasta zona intra informatiile extrem de analitice a caror producere ar incarca prea mult functia financiar - contabila si care nu sunt semnificative pentru utilizatori.

Zona VII contine informatii interesante pentru utilizatori, dar pe care intreprinderea nu este dispusa sa le difuzeze, producerea lor depasind totodata zona de competenta a contabililor. Sunt incadrate in aceasta categorie informatiile aflate in perimetrul planului strategic al intreprinderii.

Conflictele de interese dintre cele trei categorii de "actori" sunt solutionate de catre organismele de normalizare contabila. Obiectivul normalizarii este de a gasi solutia optima de satisfacere a necesitatilor de informare a utilizatorilor.

In acest sens pot fi distinse doua strategii extreme:

normalizarea informatiilor solicitate de utilizatori. Aceasta solutie solicita un sistem contabil performant si intreprinderi dispuse sa accepte transparenta totala.

normalizarea Zonei I, zona in care se manifesta convergenta de interese. Aceasta solutie este nesatisfacatoare pentru utilizatori si pentru intreprindere.

In ultima vreme castiga teren alte doua solutii:

a)      normalizarea zonelor I si II. Singura dificultate intampinata in acest caz este de a gasi modalitatea de inregistrare, prelucrare si controlul informatiilor referitoare la fenomene, procese si operatii care traditional nu intra in sfera contabilitatii (relatii umane, relatiile intreprinderii cu mediul ambiant etc.).

b)      normalizarea zonelor I si IV, ceea ce pretinde intreprinderilor informatii pe care aceasta nu doreste sa le difuzeze, dar care sunt interesante pentru utilizatori si pot fi produse de contabili. Aceasta strategie presupune normalizarea unor segmente ale contabilitatii de gestiune, o mai mare transparenta a activitatii intreprinderilor.

Pentru a raspunde numeroaselor interese ale utilizatorilor datele contabilitatii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa fie la indemana oricui are notiuni despre piata afacerilor si asupra economiei in general si care doreste sa studieze informatiile furnizate cu o corectitudine suficienta

sa permita investitorilor si creditorilor sa-si faca o opinie asupra rezultatelor pe care le asteapta de la intreprindere, asupra rezultatelor acesteia si asupra circumstantelor care le pot altera;

sa furnizeze informatii despre lichiditatea, solvabilitatea si miscarile elementelor patrimoniale;

sa constituie pentru stat un instrument de cunoastere in vederea determinarii diferitelor impozite, a veniturilor si averii intreprinderii, precum si a operatiunilor realizate de aceasta.