Reevaluarea imobilizarilor corporale

Reevaluarea imobilizarilor corporale

In cazul in care, ulterior recunoasterii initiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este determinata pe baza reevaluarii activului respectiv, valoarea rezultata din reevaluare va fi atribuita activului, in locul costului de achizitie/costului de productie sau al oricarei valori atribuita ulterior.

Regula cere ca elementele dintr-o clasa de imobilizari corporale sa fie reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectiva si raportarea in situatiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinatie de costuri si valori calculate la date diferite.

Reevaluarea trebuie facuta cu suficienta regularitate, astfel incat valoarea contabila sa nu difere substantial de cea de care ar fi determinata folosind valoarea justa la data bilantului.

Odata cu internationalizarea pietelor financiare, contabilitatea traditionala, cea bazata pe evaluarea la costurile istorice, s-a dovedit incapabila de a face fata atad riscurilor generate de utilizarea instrumentelor financiare tot mai complexe, cat si volatilitatii pietelor financiare. In acest context, datorita faptului ca valoarea justa reflecta mult mai bine in situatiile financiare incertitudinile ce afecteaza previziunile fluxurilor financiare si oportunitatiile de investitii, inlocuirea partiala a costurilor istorice cu valoarea justa a fost considerata in ultimii ani, cea mai buna solutie pentru reprezentarea contabila a unei entitati.

Daca e sa comparam valoarea justa cu metodele traditionale, precum cel al costurilor istorice, observam ca acestea prezinta mai multe avantaje : este mai obiectiva, sporeste valoarea informativa a situatiilor financiare si permite un control mai bun de catre actionari.

Problemele care apar la utilizarea valorii juste sunt legate de extrema volatilitate, specifica fiecarei entitati, care capata importanta pentru toti cei care urmaresc aplicarea sa in contabilitate. O alta problema consta in faptul ca la elaborarea si difuzarea informatiei contabile exista o multitudine de participanti, care nu au aceeasi viziune despre valoare.

Pentru evaluarea unor active la valoarea justa, IASB defineste acest concept ca fiind 'suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunavoie intre doua parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii cu pretul determinat obiectiv'[1]

Notiunea de valoare justa este un obiectiv de evaluare a activelor, un atribut al valorii, care trimite la notiunea de piata. Determinarea acestei valori pune numeroase probleme, cum ar fi determinarea previziunilor pietei care nu sunt observabile direct. Acestea pot avea un cost de obtinere ridicat pentru active. IAS 16 sugereaza ca valoarea justa este, de obicei, stabilita de evaluatori folosind elemente justificative de piata. Valorile de piata pot fi utilizate si pentru utilaje si echipamente, dar deoarece astfel de articole nu au adesea valori de piata imediat determinabile, in special daca sunt destinate unor aplicatii specializate, ele pot fi in schimb evaluate la costul de inlocuire depreciat.

In tara noastra reevaluarea imobilizarilor corporale a fost reglementata inca din anul 1990 prin Hotararea de Guvern 945. Prin aceasta hotarare s-a dat posibilitatea societatilor sa-si inregistreze mijloacele fixe la valoarea ramasa actualizata. Aceasta valoare ramasa actualizata trebuia sa tina cont de valoarea de inventar inregistrata in contabilitate, valoarea de inlocuire si gradul de uzura la data reevaluarii.

Cu aceasta ocazie s-au precizat si cateva metode de stabilire a valorii juste (metoda identificarii, metoda asimilarii, metoda corelarii).

Intrucat in anii urmatori Romania s-a aflat intr-o economie hiperinflationista, urmatoarele reevaluari s-au efectuat in baza unor indici medii de actualizare stabiliti in functie de mai multe criterii (H.G. 26/1992, H.G. 500/1994, H.G. 983/1998). H.G. 403/2000 privind reevaluarea imobilizarilor corporale a stabilit ca metoda de reevaluare actualizarea cu indicii de inflatie. Valoarea reevaluata astfel stabilita se coreleaza cu utilitatea si cu valoarea de piata a bunurilor respective.

Ultima H.G. nr. 1553/2004 precizeaza ca reevaluarea imobilizarilor corporale se efectueaza in vederea determinarii valorii juste a acestora, tinandu-se seama de inflatie, utilitatea bunului, starea acestuia si de pretul pietei, atunci cand valoarea contabila difera semnificativ de valoarea justa.

In principiu atunci cand ne referim la reevaloarea activelor fixe se folosesc in principal doua notiuni : valoarea de inregistrare in contabilitate si valoarea de piata, iar diferenta dintre acestea este cunoscuta sub denumirea de "diferenta din reevaluare ".

In practica, in tara noastra valoarea de piata a unui activ este determinata de experti autorizati de ANEVAR, fiind utilizate in principal trei metode de evaluare : metoda comparatiilor de piata; metoda de randament; metoda costurilor.

Diferenta din reevaluare se calculeaza ca fiind valoarea reevaluata(valoarea de inregistrare in contabilitate actualizata) din care scadem valoarea de inregistrare in contabilitate la costuri istorice, stabilita la data reevaluarii.

Diferenta din reevaluare trebuie sa fie inscrisa in capitalurile proprii intr-un post distinct, astfel incat operatia sa nu conduca la influentarea profitului. Daca activul supus reevaluarii este amortizabil, reevaluarea se poate face in doua metode :

metoda valorii brute : reevaluarea simultana, atat a valorii brute sau de intrare, cat si a amortizarii cumulate, se utilizeaza atunci cand se apeleaza la costul de inlocuire pentru ca nu se poate determina valoarea justa de piata;

metoda valorii nete : reevaluarea numai a valorii contabile nete, care se utilizeaza atunci cand se poate determina valoarea justa de piata pentru activul supus reevaluarii.

Contabil, diferentele din reevaluare sunt aceleasi pentru cele doua metode. In primul caz se actualizeaza valoarea bruta si amortizarea, diferentele din reevaluare inregistrandu-se in creditul contului, respectiv pe debit in cazul amortizarii. In cazul metodei nete se inchide amortizarea diminuand valoarea contabila si se majoreaza/diminueaza valoarea contabila cu diferenta din reevaluare

In cazul reevaluarii, IAS 16 "Imobilizari corporale" prevede doua tratamente contabile :

Tratamentul amortizarii cumulate la reevaluare - consta in recalcularea proportionala cu modificarea valorii brute a activului reevaluat sau se elimina din valoarea bruta a activului inainte de reevaluare.

Tratamentul rezultatului reevaluarii :

▪ In cazul cresterii valorii contabile nete are loc :

- o crestere a rezervei din reevaluare, daca nu a existat o cheltuiala determinata de cresterea valorii nete contabile;

- cresterea unui venit, daca nu a existat o cheltuiala determinata de cresterea valorii nete contabile.

▪ In cazul descresterii valorii nete contabile are loc :

- descresterea rezervei din reevaluare, cu minimul dintre valoarea rezervei si diferenta de valoare aparuta, restul sumei fiind recunoscuta ca o cheltuiala;

- cresterea unei cheltuieli, daca nu exista un surplus din reevaluare pentru acel activ in contul de "Rezerve de reevaluare".

In momentul cedarii sau casarii activului surplusul din reevaluare inclus in "Rezerve de reevaluare" se transfera in "Rezultatul reportat" cu toata valoarea sau pe masura amortizarii activului, cu diferenta dintre valoarea amortizata, calculata pe baza valorii contabile initiale si cea calculata dupa reevaluare.

Exemplu : Societatea A detine o instalatie evaluata la intrare, in anul 2004 la valoarea de 100.000 lei, avand durata de viata utila de 10 ani, fiind amortizata liniar. La sfarsitul anului 2007 are loc prima reevaluare a activului, stabilindu-se o valoare justa de 87.500 lei. Utilizam metoda valorii nete :

- valuarea neta contabila la sfarsitul anului 2006, inainte de reevaluare este de 70.000 lei. Rezulta o diferenta din reevaluare pozitiva de 17.500 lei.

La 31 decembrie 2006 se va inregistra anularea amortizarii pana in momentul reevaluarii si corectarea valorii nete contabile.

La 31 decembrie 2007 se inregistreaza amortizarea   aferenta(87.500 / 7 ani, adica 12.500 lei) si se transfera rezerva din reevaluare la rezultatul reportat pe masura amortizarii.