UTILIZATORII INFORMATIILOR CONTABILE

UTILIZATORII INFORMATIILOR CONTABILE

Piata reprezinta un ansamblu coerent, un sistem de relatii de vanzare - cumparare intre agentii economici, care sunt pe de o parte legati prin legaturi de interdependenta si, pe de alta parte se afla in raporturi de opozitie, fiecare urmarind propriul interes (relatii de concurenta).

Dupa natura bunurilor ce formeaza obiectul tranzactiilor exista urmatoarele categorii mari de piete:

piata marfurilor;

piata serviciilor;

piata informatiilor.

Pe piata de informatii contabile se intalnesc cererea de informatii, care vine din partea utilizatorilor de informatii contabile si oferta de informatii sustinuta de producatorii informatiei contabile. Intre producatorii de informatii contabile si utilizatorii acestora exista o lipsa de incredere, motiv pentru care intervin cei care verifica si certifica informatiile contabile.

Dupa Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (I.A.S.C.) informatiile contabile trebuie sa satisfaca necesitatile informationale ale unui complex de utilizatori:

investitorii prezenti si potentiali;

personalul angajat;

creditorii financiari; 

furnizorii si alti creditori comerciali;

clientii;

guvernul si institutiile sale;

publicul.

Celor sapte categorii de utilizatori ai informatiilor contabile prevazuti in cadrul conceptual al I.A.S.C. li se adauga managerii unitatilor patrimoniale si instantele judecatoresti.

Managerii si nevoia de informatii

Contabilitatea este principala sursa de informatii la nivelul intreprinderii. Deciziile luate in procesul de conducere au la baza informatiile contabile furnizate in cea mai mare parte de contabilitatea de gestiune. Cu toate acestea informatiile din situatiile financiare constituie instrumentul de gestiune interna a afacerilor firmei. Conducerea firmei are capacitatea de a determina forma si continutul unor informatii suplimentare pentru a satisface propriile necesitati. Responsabilitatea principala de a intocmi si prezenta situatiile financiare ale firmelor revine conducerii acestora. Managerii utilizeaza din situatiile financiare informatiile referitoare la pozitia financiara, rezultatele obtinute si modificarile pozitiei financiare a intreprinderii.

S-ar parea ca obiectivul unic al intreprinderii si, implicit, al managerilor il constituie maximizarea profitului. In teoria economica clasica acesta reprezinta si optimul microeconomic. Acest obiectiv se considera atins atunci cand se realiza egalizarea incasarilor marginale si a costului marginal al intreprinderii.

Neajunsurile acestor aprecieri rezida in urmatoarele:

teoria clasica nu preciza despre ce fel de profit este vorba, de profitul pe termen scurt sau pe termen lung. Ori este cunoscut faptul ca maximizarea ambelor tipuri de profit, in acelasi timp este imposibila;

maximizarea profitului presupune o situatie de monopol. Obiectul maximizarii profitului nu este operational intr-o piata concurentiala. Intr-o economie de piata se realizeaza o egalizare a ratei profitului;

obiectivul maximizarii profitului nu tine seama de incertitudinile si riscurile care exista intr-o economie de piata. Riscurile pe care le suporta intreprinderea pot fi: riscuri economice si riscuri financiare.

Riscurile economice se mai numesc si riscuri de exploatare fiind legate de realizarea volumului de activitati specifice, de realizarea profitului sperat sau de realizarea unor fluxuri de lichiditati viitoare.

Riscurile financiare sunt cele asumate de intreprindere si depind de maniera in care este finantata intreprinderea. O intreprindere finantata exclusiv din capitalurile proprii nu comporta un risc financiar. Riscurile financiare apar atunci cand intreprinderea se finanteaza prin credite bancare sau imprumuturi obligatare. Riscurile financiare multiplica riscurile economice si depind hotarator de capacitatea intreprinderii de a-si acoperi datoriile financiare.

Revenind la optimul microeconomic se apreciaza ca acesta nu poate fi altul decat maximizarea valorii intreprinderii. "Pentru marile intreprinderi acest obiectiv vizeaza maximizarea valorii de piata a actiunilor sale, iar pentru intreprinderile mici si mijlocii obiectivul substantial este asigurarea independentei si a rentabilitatii".¹ 

"Valoarea este reprezentata de pretul pietei care se va reflecta in deciziile de investitii, de finantare si de dividente".²

Profitul total nu este atat de important cat valoarea intreprinderii. Adoptarea criteriului maximizarii valorii intreprinderii ca obiectiv al managementului unei intreprinderi este motivata astfel:

intreprinderea apartine actionarilor sau asociatilor, ori acestia au tot interesul sa maximizeze valoarea investitiei efectuate;

obiectivul maximizarii valorii intreprinderii tine seama de incertitudinile si riscurile care planeaza in timp asupra agentilor economici;

obiectivul este operational, in sensul ca orice decizie care urmareste maximizarea valorii este buna.

Investitorii

Principalii parteneri ai intreprinderilor pe piata financiara sunt investitorii. Ofertantii de capital si consultantii lor sunt preocupati de riscul inerent tranzactiilor in care s-au angajat sau intentioneaza sa se angajeze si de profitul adus de investitiile lor.

Pentru investitori informatia contabila trebuie sa-i ajute sa decida momentul cand trebuie sa cumpere sau sa vanda parti de capital. Pentru anglo-saxoni informatia contabila trebuie sa ofere investitorului o imagine cat mai fidela asupra intreprinderii, in timp ce pentru continentali regula contabila de baza este prudenta.

Actionarii sunt interesati si de informatiile referitoare la capacitatea unitatii de a plati dividende (castigul pe actiune).

Angajatii

Personalul angajat si sindicatele sunt interesati de informatiile referitoare la stabilitatea locurilor de munca si rentabilitatea intreprinderii. De asemenea, ei solicita informatii referitoare la nivelurile si modalitatile de remunerare, avantajele in materie de pensionare, natura si marimea oportunitatilor profesionale. De astfel, NOTA NR. 8 din NOTELE EXPLICATIVE LA SITUATIILE FINANCIARE ANUALE se refera la "Informatii privind salariatii, adiminstratorii si directorii". Aceasta cuprinde mentiuni cu privire la: salarizarea directorilor si administratorilor, numarul mediu de salariati, salariile platite sau de platit salariatilor, cheltuieli cu asigurarile sociale etc.

In Franta, la unitatile cu peste 300 de salariati se intocmeste un bilant social. Acesta cuprinde informatii privitoare la:

angajarea si oferta de locuri de munca;

renumerarea, participarea la profit si cheltuielile de protectie sociala

conditiile de igiena si de securitate;

formarea profesionala;

relatiile profesionale;

conditiile de viata ale salariatilor si familiilor lor in masura in care acestea depind de intreprindere.

Creditorii financiari

Creditorii financiari sunt tertii care acorda imprumuturi intreprinderii, pe o durata stabilita in prealabil si in schimbul unei dobanzi. Aceste imprumuturi trebuie rambursate la scadenta. Oferta de informatie trebuie sa aiba in vedere alaturi de situatiile financiare de sinteza si date previzionale referitoare la fluxurile monetare (cash - flow)

Furnizorii si alti creditori comerciali

Partenerii comerciali ai unitatilor patrimoniale sunt furnizorii si clientii sai. Acestia sunt interesati de informatiile contabile care sa le permita sa aprecieze situatia financiara si continuitatea activitatii firmei.

Furnizorii sunt interesati de solvabilitatea intreprinderii si gradul de lichiditate a acesteia. In functie de acestea isi pot proiecta politica fata de clientul lor. Creditorii comerciali sunt in general interesati de o intreprindere pe o perioada mai scurta decat creditorii financiari, numai daca nu sunt dependenti de continuitatea activitatii intreprinderii ca principal client.

Clientii

Clientii sunt interesati ca furnizorii lor sa-si continue activitatea pentru a avea garantia surselor de bunuri si servicii care sa le asigure securitatea aprovizionarii lor. Acest interes se manifesta in special cand au o colaborare pe termen lung cu intreprinderea respectiva sau sunt dependenti de ea.

Guvernul si institutiile sale

Statul si institutiile sale sunt interesate de activitatea unitatilor patrimoniale. Statul face apel la informatiile contabile ale agentilor economici pentru realizarea functiei fiscale. Datele din contabilitatea unitatilor patrimoniale sunt folosite de organele fiscale pentru stabilirea bazei de impozitare, pentru determinarea unor impozite si taxe: impozitul pe profit, taxa pe valoare adaugata, impozitul pe dividende, impozitul pe salarii etc.

In tarile in care contabilitatea este conectata la fiscalitate informatiile din contabilitate sunt folosite in activitatea de control a organelor fiscale.

Pe baza informatiilor furnizate de unitatile patrimoniale statul isi determina politicile fiscale, calculeaza venitul national, produsul intern brut, conturile nationale si elaboreaza previziuni macroeconomice.

Publicul

De situatia financiara a unitatilor patrimoniale sunt interesate din ce in ce mai mult urmatoarele categorii ale publicului:

analistii financiari fac cifrele sa vorbeasca atunci cand sunt solicitati sa-si spuna parerea despre oportunitatea acordarii sau refuzului unui imprumut, cumpararea unor titluri de participare in capitalul unei societati, lansarea unui nou produs sau redimensionarea unei activitati, diagnosticarea "starii de sanatate" a unei intreprinderi;

responsabilii politici ai colectivitatilor locale sunt interesati de situatia financiara a unitatilor patrimoniale pentru a calcula contributia acestora la economia locala, ocuparea si formarea fortei de munca, tendintele legate de prosperitatea intreprinderii si sfera de activitate;

agentiile de mediu sunt interesate de politicile antipoluante promovate de agentii economici, incadrarea in normele de mediu admise;

oficiile de protectia consumatorilor urmaresc justificarea majorarilor de preturi si tarife, raportul calitate - pret pentru bunurile si serviciile vandute etc.

Instantele judecatoresti si nevoia de proba in justitie

Datorita faptului ca informatiile din contabilitate au la baza documente justificative, contabilitatea reprezinta un mijloc de proba in viata afacerilor.

In cazul unor litigii intre participantii la activitatea economico - sociala organele de urmarire penala sau instantele de judecata pot apela la expertiza contabila judiciara. Prin intermediul ei se urmareste stabilirea adevarului si o solutionare corecta a cauzei, pornind de la cercetarea documentelor justificative si a registrelor contabile.

Desi nu toate necesitatile de informatie ale utilizatorilor pot fi satisfacute de situatiile financiare, exista cerinte comune tuturor utilizatorilor. Intrucat investitorii sunt ofertantii de capital de risc al intreprinderii, furnizarea de situatii financiare care satisfac necesitatile lor, va satisface majoritatea necesitatilor altor utilizatori.

Contabilitatea apare ca un limbaj cu cifru rezervat unui cerc de initiati. Fiecare dintre utilizatorii informatiei contabile manifesta exigente diferite.

Managerul societatii o considera ca unul din instrumentele de gestiune sau ca un mijloc de informare. Actionarii vor sa stie daca mai au interesul sa-si mentina increderea in plasamentul lor. Bancherii vor sa evalueze rentabilitatea intreprinderii si sa aprecieze riscurile pe care si le asuma. Furnizorii vor sa stie daca solvabilitatea pe termen scurt a intreprinderii le permite sa continue, fara riscuri, livrarile. Statul determina impozitul pe profit si alte impozite si taxe pe care trebuie sa le achite intreprinderea. Alesii locali sunt preocupati de pastrarea retelei economice a localitatii sau a regiunii lor. Salariatii si reprezentantii lor in organizatiile sindicale pretind o analiza a rezultatelor contabile.

Cererea de informatii contabile din partea unor grupuri de utilizatori depinde de urmatorii factori:

Potentialul informatiilor contabile de a reduce incertitudinea;

Disponibilitatea altor surse de informare.

Incertudinea provine din surse despre care informatiile contabile nu furnizeaza prea multe detalii cum ar fii: fezabilitatea noilor tehnologii, acceptarea pe piata a unor produse aflate in stadiu de proiect, structura geologica a unei exploatari petroliere etc.

Informatiile contabile nu reprezinta unica sursa de informatii. Pe langa informatiile din situatiile financiare utilizatorii pot apela la informatiile nefinanciare, rapoartele privind productia fizica, informatiile de pe piata bursiera s.a.

Informatiile financiare prezinta urmatoarele avantaje fata de celelalte surse:

a)      informatiile contabile contin variabile de interes direct pentru diferitele grupuri de utilizatori;

b)      informatiile contabile prezinta un grad ridicat de credibilitate in raport cu celelalte surse de informatii. Credibilitatea informatiei contabile este o consecinta a certificarii de auditori;

c)      informatiile contabile sunt inteligibile deoarece productia si prezentarea informatiilor contabile au la baza principii si reguli relativ omogene;

d)      informatiile contabile au un cost mai mic decat celelalte surse de informare.