Caracteristici particulare ale scrisului

CARACTERISTICI PARTICULARE ALE SCRISULUI

Caracteristicile individuale ale scrisului sunt deprinderi proprii unei anumite persoane manifestate in construirea semnelor grafice, considerate separat sau grupate.

Practica expertizei de identificare a scriptorului invedereaza faptul ca in procesul examinarii trebuie avute in vedere urmatoarele caracteristici individuale ale scrisului:

1.Constructia semnelor grafice

Este apreciata de practicieni ca fiind una dintre caracteristicile individuale cele mai complexe si revelatoare pentru identificare. Prin constructia literala sau cifrica se intelege arhitectonica acestor semne grafice, forma si modelul utilizate, respectiv ceea ce expertii grafici denumesc grafotehnia semnului grafic.

In examinarea semnelor grafice si in aprecierea in ceea ce ele au intr-adevar carcteristic din punctul de vedere al grafotehnicii se ia ca punct de reper modelul caligrafic , retinandu-se indeosebi abaterile de la acesta.

Trebuie avut in vedere faptul ca adesea la scrisul aceleiasi persoane, respectarea modelului caligrafic altereaza cu abateri de la aceasta, dupa cum cele din urma pot prezenta mai multe variante relative la acelasi semn grafic, caz in care avem de-a face cu asa-numitul polimorfism grafic.

Examinarea tehnica a constructiei literelor permite preintampinarea greselilor de apreciere datorate unor asemanari accidentale ale desenului.

Un alt aspect ce trebuie avut in vedere la aprecierea constructiei semnelor grafice il constituie caracterul evolutiv al normelor caligrafice. Este recomandabil ca la examinarea morfologiei semnelor grafice sa fie confruntate litere care ocupa pozitii similare in cadrul cuvintelor.

2.Numarul elementelor constructive

Din care este format un semn grafic reprezinta mai degraba o problema de continuitate a trasaturilor decat de determinare cantitativa si se apreciaza dupa schimbarile de directie ale miscarii prin unghiuri si dupa intreruperi.

Trasaturile grafice pot fi executate fie separat, prin ridicarea instrumentului scriptural , fie in mod continuu, fara intrerupere, departajarea lor fiind punctul de schimbare al directiei miscarii.

3.Forma elementelor constructive

Contribuie trasaturi in mod substantial la caracterizarea individualitatii constructiei grafice.Formele de baza ale trasaturilor literale si cifrele pot fi clasificate astfel:

- trasaturi grafice drepte, verticale, oblice si orizontale ;

- trasaturi grafice circulare, complet circulare, semicirculare si in spirala ;

- trasaturi grafice unghiulare ( ascutite ) ;

- trasaturi grafice convexe ( arcade ) ;

- trasaturi grafice concave ( ghirlande ) ;

- trasaturi grafice ondulate ;

- trasaturi grafice ovoide si buclate, care prezinta o variabilitate destul de mare chiar in cadrul aceluiasi scris.

4.Directia miscarilor de redare a constructiilor grafice

Implica o multitudine de directii in cazul aceluiasi semn.Trasaturile orizontale pot fi directionate spre dreapta sau spre stanga.

5.Modul de incepere a semnelor grafice

La aprecierea pozitiei punctului de atac se au in vedere amplasarea acestuia fata de linia de baza a scrisului si distanta pana la centrul conventional al literei. De asemenea, se anlizeaza si amplasarea fata de aceleasi puncte de reper a trasaturii nefunctionale care constituie linia de atac a literei, atunci cand aceasta este redata.

In ceea ce priveste procedeul de incepere a semnului grafic , exista doua situatii:

- atacarea literei printr-o trasatura nefunctionala ( linie de atac ), mentionata de normele grafice. Ea precede litera propriu-zisa si poate avea forme variate ( dreapta, oblica, concava, convexa, ondulata, in trena ). Deoarece este nefunctionala, nu se considera grama.

- redarea directa a traseului literei, renuntandu-se la trasatura preliminara.

6.Modul de finalizare a semnelor grafice

Valoarea de identificare deriva din faptul ca ea constituie elementul cel mai dinamic al scrisului cursiv, intrucat ritmul de scriere se accentueaza, de obicei, fie si numai in cadrul unui singur cuvant, atingand maximul de intensitate in ultima parte.

Elemntele particulare ale modului de finalizare sunt date de forma si sensul de dirijare ale terminatiilor, astfel:

- la scrisurile mai retinute, terminatiile vor fi mai scurte, avand tendinta de amputare sau de a prezenta sub forma de croset, care poate fi rotunjit sau unghiular.

- la scrisurile dinamogene, terminatiile vor fii trasate in mod energic, divizate orizontal , in jos sau in sus ( drept sau oblic ) .

7.Legarea semnelor grafice si a elementelor acestora

Se limiteaza la aria constructiei grafice, adica la modul de legare a elementelor grafice componente ale unei litere, precum si a literelor alaturate.

La aceasta caracteristica a scrisului cursiv se pot examina in mod comparativ o serie de elemente, ca: modul de legare si forma trasaturilor de unire, care pot avea diferite configuratii: drepte, unghiulare, arcade, ghirlande.

De asemnea se vor analiza spatiul afectat intreruperii, precum si faptul daca intreruperea se repeta pe tot parcursul srierii.

8.Dimensiunea semnelor grafice si a elementelor lor componente

Relevant pentru identificare este mai ales raportul dintre dimensiunile constructive ale literelor sau dintre acestea si ansamblul cuvantului. In unele scrisuri, dimensiunile semnelor grafice variaza dupa plasamentul lor in cadrul cuvintelor sau dupa combinatia literala in care sunt incluse.

9.Modul de repartizare a presiunii

Poate fi analizat atunci cand scrisul prezinta o calibrare diferita a ductelor. In aprecierea aspectelor relative la presiune, potrivit legilor miscarilor grafice, trasaturile ascendente sunt mai subtiri decat cele descendente. Modul de repartizare a presiunii este o caracteristica strict individuala, care poate avea contributie insemnata la identificarea scriptorului.

10. Modul de scriere a unor componente accesorii ale semnelor grafice

La analiza acestui grup de carcteristici sunt avute in vedere elemente care fac parte din constructia literelor, dar traseul lor este redat de obicei independent ( liniile de barare, semnele diacritice, sedilele, accentele ), ca si semnele grafice accesorii ( semne de punctuatie,  de subliniere ).Toate aceste componente se examineaza din punct de vedere al formei, plasamentului, directiei de trasare si legarii de finalul literelor la care sunt atasate sau de literele urmatoare.

11.Modul de scriere a unor mentiuni

Cum ar fi datele calendaristice, operatiile matematice, abrevierile , numerotarea , incheierea paginilor si bifarile pot uneori contribui la identificarea scriptorului.