URMELE DE MAINI

URMELE DE MAINI

Aceste urme sunt create ca urmare a activitatii umane, fiind produse prin contactul mainii cu diferite obiecte din mediu prin sprijinire, apucare, impingere etc.[1]

Dintre urmele create nemijlocit de corpul omului, cele ale mainilor au fost si sunt utilizate si in prezent la identificarea persoanelor intr-o masura mult mai mare decat orice alt tip de urma. acest fapt se datoreaza numeroaselor linii ce strabat fetele palmilor si ale degetelor.

Datorita liniilor papilare, urmele de maini se formeaza in momentul atingerii cu degetele ori cu suprafata palmei a obiectelor din mediul inconjurator. Pe obiectele cu suprafete netede ele se creeaza atunci cand mana si obiectul primitor sunt relativ curate. Aceasta se explica prin existenta pe palma si pe degete a substantei secretate de piele, substanta formata din compusi organici si anorganici, care nu se evapora prin trecerea timpului. Astfel, urmele o data imprimate pe suprafata obiectului primitor se pastreaza, cu detaliile create, un timp relativ lung.[2]

Problemele care se pot rezolva prin expertiza urmelor digitale si palmare sunt urmatoarele: relevarea urmelor latente, identificarea persoanei care a lasat urmele incriminate, identificarea cadavrului necunoscut, dupa desenele papilare, verificarea semnaturilor prin punere de deget, identificarea persoanei de la care provin doua sau mai multe fise dactiloscopice intocmite pe nume diferite, stabilirea mecanismului de formare a urmelor, delimitarea urmelor partial suprapuse.[3]

Prin intermediul urmelor lasate de maini, daca sunt destul de clare, cu suficiente detalii, se ajunge in mod sigur la identificarea persoanei care le-a creat. Atingerea acestei performante in procesul cercetarii criminalistice se poate realiza datorita reliefului anatomic de pe partea anterioara a palmei, si mai ales a degetelor, ce se prezinta sub forma de ridicaturi si adancituri. Ridicaturile acestui relief, sub forma de creste paralele, se numesc linii papilare, iar adanciturile, santuri interpapilare, iar intregul lor ansamblu poarta denumirea de relief papilar sau desen papilar.

Posibilitatile de utilizare cu asemenea sanse de izbanda a urmelor reliefului papilar imprimate pe obiectele atinse de maini sunt deschise de proprietatile constatate la acest relief. Unii autori evidentiaza trei asemenea proprietati, si anume: unicitatea, fixitatea si inalterabilitatea[4]. Ne raliem insa opiniei, care la aceste trei atribute ale reliefului papilar, mai adauga si aceea a longevitatii.

In continuare vom descrie si analiza succint cele trei proprietati ale reliefului papilar. Astfel, longevitatea consta in faptul ca relieful papilar se formeaza inainte de nastere si dureaza pana la descompunerea pieii. Accidentele si maladiile, indiferent de gravitatea lor, nu cauzeaza incetarea existentei reliefului papilar. Fixitatea reliefului papilar se manifesta prin mentinerea trasaturilor initiale, fara nici un fel de schimbare de-a lungul intregii existente. Prin numeroase experimente efectuate asupra acelorasi persoane, in diferite perioade ale vietii, asupra reliefului papilar, s-a constatat faptul ca acestea sufera modificari de crestere, schimbandu-i-se numai dimensiunile, pe masura cresterii mainilor. Unicitatea reliefului papilar este inteleasa astfel ca fiecare persoana are relieful papilar propriu, ca existenta unica, nerepetabil la alt individ. Numarul imens si varietatea detaliilor crestelor papilare pe o zona relativ limitata de pe suprafata palmelor, talpilor si degetelor omului, inchid posibilitatea reala ca acelasi relief papilar sa se poata repeta in mod identic la doua sau mai multe persoane. Inalterabilitatea reliefului papilar se caracterizeaza prin faptul ca in cursul vietii el nu poate fi sters, modificat pe cale fizica sau chimica, daca prin metoda aplicata si accidentul produs nu sunt distruse si papilele de derma.

In functie de plasticitatea materiei pe care se creeaza, urmele de maini pot fi de suprafata sau de adancime.[7] Urmele de suprafata se clasifica la randul lor in urme vizibile si invizibile.

Urmele vizibile sunt lasate de degetele murdarite cu substante colorante, cum ar fi: sange, vopsea, cerneala, noroi, praf, ciment, funingine etc. Degetele murdarite cu sange sau vopsea si aplicate in mod repetat pe diferite obiecte, vor lasa la inceput urme digitale sub forma de manjituri, iar apoi urmele crestelor vor fi albe, iar cele ale santurilor colorate. In acest caz, urmele de maini vor aparea ca un negativ al desenelor papilare.[8] Acest fenomen are loc pentru ca la inceput, datorita cantitatii mari de substanta coloranta, santurile sunt imbibate cu substanta respectiva, si, de aceea, urmele crestelor papilare nu se disting de cele ale santurilor, avand aspectul unor manjituri. Prin atingerea repetata a diferitelor obiecte, substanta coloranta aflata pe crestele papilare care sunt in relief, se subtiaza din ce in ce pana se sterge. Cand pe creste nu se mai afla materie coloranta se vor reproduce doar urmele santurilor papilare, prin depunerea substantei care se mai afla in ele.

Urmele invizibile, numite in mod curent si latente, raman prin depunerea sudorii si a grasimii umane de pe piele ca efect al atingerii voluntar ori involuntar, a anumitor obiecte. La crearea acestui gen de urme pot sa concure si alte substante, deoarece varfurile degetelor, in anumite situatii sunt murdarite cu o larga varietate de substante invizibile, susceptibile transferului, cum sunt grasimile, unsorile de pe piesele metalice, produsele petroliere, cremele si vaselinele incolore etc.[9]

Urmele de adancime raman prin imprimarea profilului degetelor, palmei sau crestelor papilare in diverse materii plastice, precum argila moale, chitul proaspat de pe diferite obiecte chituite, vopseaua, ceara, anumite alimente etc. La fel ca si urmele mentionate anterior, acestea reprezinta imaginea negativa a desenului papilar creator.