Criterii de clasificare a urmelor infractiunii

Criterii de clasificare a urmelor infractiunii

Notiunea de urma a infractiunii - orice actiune a oamenilor se reflecta prin transformarile produse in mediul in care se desfasoara la fel cum orice fapta ilicita produce transformari obiective, sub raport criminalistic, in urme ale infractiunii.

Prin urma a infractiunii intelegem orice modificare materiala intervenita in conditiile savarsirii unei fapte penale, intre fapta si reflectarea ei materiala existand un raport de cauzalitate.

Clasificarea urmelor in fucntie de diferite criterii are drept scop cresterea gradului de precizie si claritate al formularii concluziilor cercetarilor criminalistice in solutionarea cauzelor penale.

Criterii generale de clasificare a urmelor:

Factorul creator de urma - factorii care au determinat aparitia urmei pot fi diversi: corpul omului, obiecte sau instrumente, animale, fenomene cum sunt incediul, explozia.

Tipul sau natura urmei - avem:

a)      urme care reproduc forma suprafetei de contact a obiectului creator, de ex urmele de maini, de picioare, urmele instrumentelor de spargere, etc;

b)      urme sub forma de pete sau resturi de materii organice si anorganice - inclusive resturi sau fragmente de obiecte  ce sunt denumite generic si urme materiale (petele de sange, firul de par, praful, ciobul, pilitura, pelicula de vopsea, resturi vegetale, etc.);

c)      urme sonore - vocea, vorbirea, zgomotele obiectelor, care sunt conditionate de prezenta la locul faptei de un mijloc de inregistrare sau un martor de auditu capabil sa retina anumite caracteristici ale vocii sau ale modului de vorbire, situatie in care nu mai putem vorbi de urme; urmele olfactive (mirosul specific al persoanelor si obiectelor)

d)      urme vizibile si urme latente ultimile invizibile cu ochiul liber sau foarte putin vizibile, ceea ce impune revelarea lor prin diferite metode;

e)      macro si microurmele.

Modul de formare a urmelor - avem in vedere raportul de miscare in care se afla la un moment dat obiectul creator si obiectul primitor de urma, iar pe de alta parte, locul in care se fixeaza urma pe obiectul primitor (la suprafata sau in adancime). Din acest punct de vedere deosebim:

a)      urme statice - create prin atingere, apasare sau lovire, fara ca suprafetele de contact sa se afle in miscare una fata de cealalta in momentul contactului (urmele de maini, buze, picioare,etc);

b)      urme dinamice - formate ca rezultat al miscarii de translatie, de alunecare a unei suprafete una peste alta. Un exemplu tipic il constituie urma de franare a unui autovehicul sau urma lasata de un cleste in momentul taierii unui belciug;

c)      urme de suprafata - se pot prezenta in 2 variante: urme de stratificare, formate prin depunerea unui strat de substanta( grasime, transpiratie, sange) pe suprafata primitoare a urmei si urme de destratificare formate prin ridicarea substantei aflate initial pe suport (de ex atingerea cu mana a unei suprafete prafuite);

d)      urme de adancime - specifice suporturilor sau obiectelor primitoare de urma cu un anumit grad de plasticitate, in care se imprima suprafata obiectului ce a format urma (urma de picior in pamantul moale).

Alte criterii de clasificare: urme locale, urme periferice(negative), urme pozitionale.