URMELE INSTRUMENTELOR DE SPARGERE

URMELE INSTRUMENTELOR DE SPARGERE

In scopul comiterii unor infractiuni precum furtul, distrugerea, violarea de domiciliu etc., faptuitorul se foloseste de diferite instrumente si mijloace pentru a putea patrunde in anumite spatii sau zone, prin fortarea sau distrugerea anumitor obiecte care blocheaza "caile de acces" cu ajutorul instrumentelor de spargere. Denumirea generala de instrumente de spargere, incetatenita in stiinta si practica criminalistica, cuprinde o gama vasta de unelte, diferite aparate si multiple obiecte folosite la realizarea celor mai diferite spargeri, pentru inlesnirea sau comiterea unor infractiuni precum cele amintite mai sus, si nu in ultimul rand in scopul ascunderii unor infractiuni deja savarsite. De nenumarate ori, in aceste cazuri faptuitorul utilizeaza obiecte gasite la intamplare sau diferite unelte profesionale, cu unele exceptii, aceste instrumente de spargere, neavand o atare destinatie.[1] Din aceasta cauza o enumerare a acestor instrumente ar fi aproape imposibil de realizat.

Frecvent in practica capata o asemenea destinatie, obiecte precum: leviere, ciocane, clesti, surubelnite, ferastraie, chei, speracluri etc., dar si instrumente mai specializate, cum sunt aparatele de sudura si altele de constructie artizanala destinate fortarii incuietorilor.

Aceste instrumente fiind extrem de variate, ca natura, marime sau ca destinatie[2], In mod firesc urmele lasate in urma lor sunt diferite ca mod de formare, ca aspect de prezentare si marime. Astfel, incercarile de clasificare au la baza criterii diferite, fapt care atrage dupa sine si sistematizarea studiului lor.

In ceea ce priveste clasificarea instrumentelor de spargere, exista mai multe criterii, dintre care am considerat a fi cele mai relevante, cele de mai jos.

Astfel, folosindu-se drept criteriu de clasificare caracteristicile urmelor in sine, urmele instrumentelor de spargere sunt impartite in:

Urme care redau numai forma generala si dimensiunile obiectului creator. Acestea nu deschid posibilitatea stabilirii identitatii instrumentului si implicit, a faptuitorului.

Urme ce reproduc alaturi de forma generala si unele particularitati ale instrumentului respectiv. Ele reproduc si unele caracteristici individuale ale instrumentului respectiv, conducand de numeroase ori pana la stabilirea identitatii, motiv pentru care sunt foarte pretioase pentru cercetarea criminalistica. [3]

Dupa tipul lor, urmele instrumentelor de spargere, pot fi clasificate in:

De adancime / de suprafata[4]

Statice / dinamice[5]

Usor vizibile / greu vizibile

Un alt criteriu de clasificare este considerat de catre unii autori de specialitate a fi natura obiectelor asupra carora se actioneaza:

Urme formate la spargerea ferestrelor

Urme create la fortarea usilor

Urme create prin violarea sertarelor de masa

Urme lasate la spargerea zidurilor

Urme lasate la spargerea tavanelor

Urme lasate la spargerea dusumelelor etc.[6]

Potrivit unei opinii formulate de alti autori, care ni se pare cea mai adecvata, clasificarea urmelor se realizeaza, tinand seama de modul formarii lor, astfel:

Urme de taiere

Urme de apasare

Urme de lovire

Urme de frecare etc.[7]

Motivul pentru care ne raliem opiniei anterioare este acela ca la formularea clasificarii se tine seama de unele insusiri ale obiectului creator si de modul de formare a urmelor, elemente care determina trasaturile generale ale acestor urme.

Urmele de taiere prezinta o importanta deosebita la identificarea instrumentului creator fiind de asemenea de o mare valoare criminalistica[8]. Acestea se prezinta ca si urme dinamice , cu aspect general de striatii paralele, create de lama instrumentului utilizat, prin distrugerea mecanica fie a masei fibroase de lemn, fie a substantei obiectului primitor in zona asupra careia s-a actionat direct. Aceste urme se formeaza, de regula, intr-un material ce poate reda caracteristicile reliefului lamei taietoare - cutit, topor, patent, lama, foarfece, dalta, sfredel etc. Identificarea instrumentelor enumerate anterior se poate face prin reproducerea in urma a neregularitatilor caracteristice de pe taisul instrumentului sub forma de striatii orientate in sensul miscarii.

Pentru formarea acestor urme, cele doua obiecte, creator si primitor, trebuie sa posede anumite insusiri. Astfel obiectul creator trebuie sa intreaca in duritate pe cel primitor, sa fie prevazut cu una sau doua lame de taiere, care sa produca prin actiunea mecanica, o modificare a volumului obiectului primitor. Obiectul primitor, in comparatie cu primul, trebuie sa fie mai putin dur, sa aiba o structura fina, astfel incat prin deformarile pe care le sufera sa redea caracteristicile vizibile si chiar invizibile ale lamei instrumentului taietor, caracteristici pe care sa le pastreze o unitate relativ lunga de timp.

Caracteristicile generale si individuale, imprimate sub forma de situatii in masa obiectului primitor, depind de structura celor 2 obiecte si de modul cum se actioneaza in momentul taierii. In functie de orientarea imperfectiunilor, particularitatilor de pe lamelele obiectelor creatoare, striatiile de pe obiectul creator pot fi de o parte proeminente si pe alta, corespunzator primelor, sub forma de santuri paralele. Cand se intampla ca imperfectiunile de pe lama sa fie orientate in ambele parti ale acesteia, adica proeminente intr-o parte si alta, atat striatiile din partea dreapta, cat si striatiile din partea stanga vor fi sub forma de santuri paralele. Particularitatile lamei sunt redate cu atat mai perfect in urma, cu mai multe detalii, cu cat masa obiectului primitor este de structura mai fina, mai plastica. In practica s-au intalnit numeroase cazuri in care cand micro-relieful lamei, cutitului sau toporului a fost redat in striatiile create pe oasele din corpul uman, incat prin ele sa fie identificat instrumentul corp-delict (instrumentul cu care s-a savarsit infractiunea respectiva), cu toate ca oasele nu au proprietatea sau particularitatea de a reproduce asemenea detalii. Astfel, de exemplu, intr-un caz de omor, micro-striatiile descoperite pe una din vertebrele victimei infractiunii, ucisa prin lovituri repetate de cutit, comparate sub un microscop criminalistic special cu micro-urmele realizate experimental pe plastilina, s-a constatat intre ele o perfecta coincidenta de continuitate liniara, fapt care a indreptatit concluzia ca ambele au fost create de acelasi cutit. Tot astfel, intr-un alt caz de omor, prin aplicarea mai multor lovituri cu toporul in cap, au fost descoperite striatii microscopice pe un fragment de os din regiunea temporala dreapta, pe o latime de 10 mm., precum si un alt fragmente de os din regiunea parietala dreapta, cu dimensiunile de 120x30x3mm. Cu toporul apartinand presupusului infractor, s-au obtinut prin taiere in sapun "Stela" striatii extrem de asemanatoare. Acestea, fiind studiate cu micro-statiile mai sus mentionate, descoperite pe cutia craniana a victimei, s-a constatat o perfecta continuitate intre ele. Deci, s-a putut concluziona ca toate striatiile supuse examenului microscopic au fost create de acelasi topor, confirmandu-se astfel identitatea faptuitorului.

O influenta insemnata asupra acestor striatii are si unghiul sub care se actioneaza cu obiectul creator - instrumentul de taiat, asupra instrumentului primitor. Astfel, spre exemplu, cand se taie cu toporul in masa lemnoasa ori cu cutitul in diferite alimente, precum marmelada, untul cascavalul, unele fructe, perpendicular pe obiectul in cauza, striatiile vor fi mai indepartate unele de altele, decat in taierile executate sub un unghi ascutit. De asemenea este diferita pozitia striatiilor cand taierea cu cutitul se face cu mana dreapta sau cu mana stanga.[12]

Urmele de taiere realizate cu diferite feluri de cleste sau foarfeci pentru taiat obiecte de metal, datorita actiunii lamelelor din doua parti opuse, totdeauna vor fi perechi, incepute din exteriorul obiectului primitor si finalizate in interiorul masei sale, de obicei, la mijlocul lui, cum se intampla, de exemplu, in cazul de taiere cu clestele a firelor de sarma. Striatiile create cu aceste instrumente, in majoritatea situatiilor, sunt invizibile ochiului neinarmat. Din aceasta cauza, studierea si fixarea lor se face cu mai mari sanse de succes in conditii de laborator, cu o aparatura optica adecvata.

Tot urme de taiere sunt si cele create de sfredele si burghie, cu toate ca instrumentele acestea au destinatia de a gauri obiecte din metal sau din lemn, in general. Sfredelele, ca instrumente de gaurit obiecte din lemn prin rasucire, in jurul axei lor, sunt niste bare de fier sau din otel, prevazute in partea finala cu doua muchii ascutite, rasucite in spirala, reduse treptat in diametru si terminate cu un varf ascutit, tot in spirala. Burghiile pentru perforarea lemnului se aseamana tot cu primele, cu deosebirea ca ele au pe laterala muchii neascutite, cu acelasi diametru in toata desfasurarea lor, care se termina brusc prin doua lame ascutite, cu aspect de raza de cerc, iar zona centrala printr-un ax subtire cu spirale ascutite, pentru a se fixa si inainta cu rasucire in masa lemnoasa. Burghiile pentru gaurit obiecte din metal sunt din otel dur si cu muchiile in spirala, neascutite si terminate prin doua lame ascutite, dar fara axul subtire intalnit la burghiile pentru lemn.[13]

Trasaturile comune ale instrumentelor prezentate mai sus constau in faptul ca toate sunt utilizate la gaurit sau perforat, actioneaza prin rasucire si lasa urme sub forme de striatii in interiorul orificiilor create si pe spanurile rezultate prin atare perforare. Sfredelele lasa urme sub forma de striatii paralele pe peretii laterali ai orificiilor create, iar burghiile striatii concentrice pe fundul orificiilor inca neterminate. Valoarea criminalistica a urmelor perforarii cu sfredele sau burghie este similara cu a urmelor lasate de alte tipuri de obiecte sau instrumente cu lame ascutite. Prin forma si diametrul lor, se apreciaza marimea si natura instrumentului utilizat, iar cu ajutorul striatiilor de pe peretii orificiilor si din fundul acestora, daca ele n-au fost terminate, se determina directia in care s-a actionat si chiar se identifica in cele din urma instrumentul in cauza. Spanurile rezultate din gaurirea obiectelor din lemn sau din metal, descoperite la locul faptei, prezinta aceeasi valoare pentru identificarea instrumentului creator de urma ca si striatiile insele. Trebuie facuta, insa, mentiunea ca spanurile reprezinta pe suprafata exterioara negativul striatiilor imprimate in orificii, fapt de care trebuie tinut seama in procesul examenului comparativ. Nu trebuie omis faptul ca urme de taiere a caror frecventa a crescut enorm in ultimii ani sunt urmele instrumentelor de spargere a incuietorilor si urmele create de instrumentele hotilor de buzunare.

Urmele de frecare se prezinta sub forma de urme dinamice , formate prin alunecarea instrumentului creator pe obiectul primitor, cum se intampla in cazurile de utilizare a fierastraielor, pilelor, bomfaierelor sau a altor instrumente de acest fel, care prezinta pe suprafata de taiere zimti sau striatii. Formandu-se prin actiunea succesiva a dintilor sau a zimtilor instrumentului utilizat in masa obiectului primitor, in mod obisnuit, urmele acestor instrumente nu redau caracteristicile individuale ale obiectului creator. Datorita acestei cauze, in mod frecvent, ele sunt folosite in procesul cercetarii criminalistice la stabilirea naturii instrumentului folosit, la determinarea modului si directiei din care s-a actionat asupra obiectului primitor. Rumegusul si pilitura rezultate din acest mod de taiere pot fi utilizate la stabilirea naturii obiectului vatamat, la aprecierea marimii dintilor ori zimtilor de pe instrumentul folosit la locul faptei. De asemenea trebuie mentionat faptul ca aceste urme, servind mai mult la determinari in grup, o identificare a instrumentului fiind greu de realizat in conditiile stergerii detaliilor prin insasi actiunea de frecare a dintilor fierastraului.

Urmele de lovire sunt intalnite relativ mai rar si se prezinta tot ca si urme dinamice. Acestea, daca se formeaza intr-un material ce poate reda caracteristicile reliefului lamei taietoare - cutit, topor, patent etc. - sub forma de striatii, pot conduce in cele din urma, in urma investigarii criminalistice la identificarea instrumentului, in practica existand numeroase exemple in acest sens.[17]

Urmele de lovire se formeaza prin actiunea a diferite obiecte asupra obiectului primitor. Obiectele cel mai adesea utilizate in asemenea scop sunt rangile, topoarele, patentele, cutitele, tarnacoapele, ciocanele, clestele sau alte obiecte, de regula usor de manevrat sau manuit, cu un efect vatamator marit asupra obiectelor ce urmeaza a fi fortate, rupte sau distruse in scopul realizarii de catre faptuitor a unei cai de acces in scopul comiterii infractiunii. Intrucat aceste instrumente puse in actiune produc zgomote puternice, la utilizarea lor se recurge in locuri unde zgomotul nu pune in pericol operatia intreprinsa sau pe faptuitor. De asemenea se mai recurge la asemenea instrumente de catre infractori incepatori ori in locurile cu activitate foarte zgomotoasa, care de regula domina zgomotele provocate de instrumente de acest gen in vederea realizarii operatiunilor mai sus amintite. Urmele create in acest mod, de multe ori, reproduc in negativ pe suprafata si mai des in masa obiectului primitor unele caracteristici generale ale instrumentului folosit, cum sunt forma si dimensiunile partii sale de contact cu obiectul primitor. Exista unele cazuri, mai rar intalnite in practica, ca in unele situatii deosebite sa fie reproduse in urma imprimata pe obiectul primitor si unele caracteristici individuale, mai ales de uzura. In asemenea situatii, afara de stabilirea modului lor de formare, a naturii si a caracteristicilor de gen sau de grup, urmele de lovire create in acest mod prezinta o destul de mare semnificatie si importanta si pentru identificarea instrumentului corp-delict.

Urmele de lovire au de asemenea, in unele cazuri, o deosebita importanta si in stabilirea numarului de persoane participante, in mod special daca acestia folosesc obiecte diferite.[19]

Urmele de apasare sunt create cu variate instrumente in ceea ce priveste marimea si destinatia acestora, uneori cu obiecte gasite la intamplare si fara vreo destinatie anume.[20] Printre obiectele creatoare care lasa urme de apasare asupra obiectelor primitoare se numara instrumente precum: pene metalice sau de lemn, rangi, leviere, surubelnite etc. aceste urme sunt in general statice, reproducand foarte vizibil caracteristicile exterioare ale obiectului creator. Ele pot fi gasite cele mai adesea in cazul fortarii unor sertare, dulapuri, safeuri etc.

Aceste urme, cu foarte mari exceptii, reproduc constructia exterioara a obiectului creator din zona care a venit in contact nemijlocit cu obiectul primitor. Dupa pozitia pe care o au ele vor indica directia din care s-a actionat. Daca reproduc, in cazuri foarte rare, anumite caracteristici individuale ale instrumentelor utilizate, de fabricatie ori de uzura, reprezinta reala valoare de identificare a obiectului creator. Ele se pot intalni la locul faptei pe cele mai diferite obiecte si chiar pe corpul omenesc. In cazul infractiunilor savarsite prin efractie, asemenea urme se formeaza mai frecvent cu rangi sau leviere ce se introduc intre canaturile si cercevelele usilor ori geamurilor fortat, cu scopul de a fi smulse sau dislocate.