Caracteristici de identificare a scrisului de mana

Caracteristici de identificare a scrisului de mana

Caracteristicile unui scris, pe baza carora este posibila identificarea persoanei scriptorului, sunt prezente mai ales in:

limbajul specific scriptorului;

modul de amplasare a textului;

forma sau aspectul general al scrisului;

particularitatile de constructie a semnelor grafice.

Aceasta clasificare a caracteristicilor unui scris este contestata de unii autori.

In vederea identificarii scrisului se ia in calcul dispunerea si combinarea particularitatilor, intrucat o anume caracteristica poate fi intalnita in mai multe scrisuri, aidoma detaliilor caracteristice intr-un desen papilar.

a) Caracteristicile exprimarii in scris - sunt de natura extragrafica (de aceea mai sunt denumite caracteristicile continutului spiritual al scrisului). Servesc la individualizarea persoanei scriptorului si la restrangerea cercului de persoane suspecte. Aceasta caracteristica sui-generis a scrisului necesita examinarea continutului inscrisului, urmarindu-se vocabularul folosit de autor, modul in care acesta respecta regulile de ortografie si punctuatie, claritatea stilului.

Principalele date ce se pot desprinde dintr-o asemenea analiza privesc, de regula, nivelul general de cultura, profesia, varsta si posibile dizarmonii psihice.

b) Caracteristicile topografice ale scrisului - vizeaza modul de dispunere, amplasare a unui text pe o foaie de hartie sau pe un alt suport. Se afla la limita dintre caracteristicile de tip extragrafic si dominantele grafice.

Constau in:

-marginea lasata de scriptor (mare, mijlocie sau mica, amplasata spre stanga sau spre dreapta);

- marimea alineatelor;

- distanta dintre randuri (element specific pentru modul de spatiere a scrisului, se interfereaza cu alte caracteristici generale ale scrierii);

- amplasarea diverselor mentiuni (semnatura, data s.a.).

c) Caracteristicile generale (dominantele grafice) ale scrisului de mana

Dominantele grafice sunt constituite din acele particularitati soecifice aspectului general al unui scris, formei acestuia (pe baza lor este posibila clasificarea cu exactitate a unui anumit tip de scris). Acestea sunt elemente valoroase in descoperirea unui fals, prin imitare sau deghizare, in care autorul se concentreaza mai mult asupra modului de constructie a literelor scapand din vedere caracteristicile sale generale proprii, care ii divulga identitatea.

1. gradul de evolutie a scrisului (evolutia unui scris = stadiul la care o persoana a ajuns cu deprinderea sau cu tehnica de a scrie) - i se confera intotdeauna un loc aparte in procesul de identificare, fiind una dintre cele mai importante caracteristici dominante de individualizare. Se clasifica in:

- inferior;

- mediu;

- superior - grad accentuat de coordonare si viteza mare de executie. Persoanele cu scris superior pot imita cu usurinta un scris inferior sau mediocru, fara a putea evita totusi cu totul anumite anumite automatiste capabile sa o demaste. Invers, persoanele cu scris inferior nu pot imita niciodata un scris superior.

2. forma scrisului: este determinata de gradul de evolutie, de modul de executare a literelor, atat in cazul literelor cursive cat si in cazul scrisurilor de tipar.

Printre formele mai importante se disting: formele arcadate, ghirlandate, rotunjite si unghiulare (colturoase).

Forma scrisului mai este apreciata din punct de vedere al gradului de simplificare a scrisului: scrisuri simple, simplificate si complicate.

3. dimensiunea scrisului: poate fi mare, mijlocie sau mica.

4. inclinarea scrisului sau a literelor - scrisuri drepte, scrisuri inclinate spre dreapta sau stanga si scrisuri neregulate.

5. coeziunea sau continuitatea scrisului - gradul de legare a literelor intr-un cuvant.

6. viteza scrisului - apreciata dupa rapiditatea grafica, simplificarea constructiei literelor, prescurtari etc.

7. presiunea scrisului - una dintre caracteristicile cele mai semnificative in scrisul unei persoane. Se reflecta mai ales in grosimea trasaturilor si mai putin in gradul de imprimare a acestora, diferind functie de instrumentul de scris. Scrisul mai rapid inseamna o presiune mai mica.

8. forma liniei de baza a randurilor

d) Caracteristicile particulare ale scrisului sau indicii de grafotehnica a semnelor grafice

Se constituie ca un grup de elemente foarte valoroase in identificare, ele reflectand modul in care fiecare persoana s-a desprins sa execute un anumit semn sau grup de semne grafice. Cu cat o persoana se abate mai mult de la modelul caligrafic de constructie al literelor/cifrelor creste posibilitatea identificarii sale.

Trasaturile de baza din constructia unei litere dispuse in plan vertical se numesc grame, iar trasaturile orizontale ce unesc doua grame se numesc ducte.

Potrivit modelul caligrafic, o litera poate fi constuita dintr-o singura trasatura (c, l, e, o) din doua trasaturi ( a, b, d, n) din trei ( m, A, B) si patru ( M, W).

Caracteristicile speciale de grafotehnica (alaturi de directia miscarii) se reflecta in:

modalitatea de incepere a executiei - prin forma, pozitia trasaturii sau a punctului incipient;

finalizarea semnului grafic - prin terminatii scurte sau mai mari;

legatura dintre grame;

modul de executare a depasantelor literelor b, d, f, g, q, p, t, a diaciticelor, a sedilelor;

miscarile de scriere in plan vertical - pot fi de flexiune (sus in jos), de extensiune (jos in sus).