Cercetarea si fixarea la fata locului trebuie efectuata in mod obiectiv si complet

Cercetarea si fixarea la fata locului trebuie efectuata in mod obiectiv si complet

Intreaga activitate a organelor judiciare presupune adoptarea de catre acestea a unei atitudini ce exclude orice pornire subiectiva, in sensul ca trebuiesc cautate si fixate toate urmele, indiferent daca ele confirma sau infirma versiunile organului de urmarire penala.

Pozitia de obiectivitate este uneori amenintata de anumite manifestari, consecinte ale deformatiei profesionale, explicate de cele mai multe ori, de existenta unor elemente de apropiere intre infractiunile de acelasi gen, cunoscute dintr-o experienta anterioara asemanatoare. Este vorba de acea pornire, intr-o oarecare masura fireasca, de a gasi, intr-un anumit stadiu al investigatiilor o anume explicatie faptei savarsite, de a desprinde natura faptei comise de a subordona intreaga activitate de cercetare la fata locului justificarii explicatiei prematur formulate. Primejdia subiectivitatii se resimte mai cu seama in acele cazuri in care situatia de fapt constatata la fata locului este compatibila cu formularea mai multor explicatii, mai multor versiuni. Subordonarea intregiii activitati de cercetare la fata locului verificarii versiunii considerate mai verosimile, se repercuteaza defavorabil asupra acestei activitati, atribuindu-i un caracter unilateral, in sensul strangerii numai a acelor probe ce par a confirma versiunea elaborata. Pornirile subiective, parerile preconcepute canalizeaza activitatea de cercetare intr-o singura directie, cea a confirmarii versiunii elaborate, cu riscul, in cazul neconfirmarii acelei versiuni, a pierderii acelor urme si mijloace materiale de proba considerate initial irelevante, dar, care, ulterior, se dovedesc a fi fost utile cauzei.

Sunt importante verificarile initiale pe care trebuie sa le efectueze echipa de cercetare, a datelor pe care membrii echipei le strang in faza de inceput a cercetarilor, intrucat de ele depinde orientarea muncii in continuare. In legatura cu modul in care se efectueaza primele cercetari, mai persista o serie de deficiente care au consecinte negative asupra rezolvarii temeinice, operative si legale a unor cauze penale.

Pentru buna desfasurare a muncii sunt deosebit de utile, initiativele si propunerile membrilor echipei, mai ales dupa primele verificari pe care le efectueaza cand au intrat deja in posesia datelor elementare ale faptei care se cerceteaza. Fiecare lucrator trebuie sa-si motiveze opiniile, sa arate pe ce date se intemeiaza cand solicita includerea in planul de cercetare a unei noi versiuni.

Orice versiune de urmarire penala reprezinta o explicatie prezumtiva cu privire la infractiunea comisa, dar elaborarea fiecarei versiuni trebuie sa aiba temeiuri obiective constand din date si fapte concrete stabilite de membrii echipei prin cercetari si verificari operative, prin examinarea si ridicarea urmelor infractiunii si a altor mijloace materiale de proba. In aceasta privinta si aportul medicului legist, prin datele pe care le furnizeaza, concluziile desprinse din examinarile pe care le efectueaza contribuie in mod substantial la fixarea directiilor de cercetare, la elaborarea unor versiuni care sa corespunda realitatii faptelor. Versiunea indica drumul spre probe, orienteaza cautarea acestora, dar nu le inlocuieste, nu se substituie lor.

Un rol important in formarea convingerilor, alaturi de datele faptice privind evenimentul cercetat, il au cunostintele anchetatorului despre metodele de cercetare a infractiunilor din categoria respectiva, despre modul de savarsire si ascundere a acestor infractiuni si despre mijloacele folosite de infractori. La toate acestea se adauga experienta proprie a anchetatorului, gradul de pregatire si cunostintele profesionale si de specialitate ale acestuia, modul in care va sti ca, in elaborarea versiunilor sa aplice cele mai bune metode si sa foloseasca rationamentele logice ca intuitia, deductia, analogia, analiza si sinteza.

Referitor la cantitatea si calitatea datelor care pot fi stranse in faza de inceput a cercetarilor, cat si modul de valorificare a acestora, situatia nu este aceiasi in toate cazurile. Uneori, prin caracterul lor concret, aceste date ofera de la inceput posibilitatea elaborarii celor mai bune versiuni. Alteori, aria datelor este mai restransa, sau nu vizeaza aspecte esentiale ale cazului. In cea de a doua situatie, poate interveni si intuitia, mai bine spus cunoasterea intuitiva care are un rol pozitiv daca porneste tot de la datele existente in cauza si se bazeaza pe ratiune, cat si pe cunostintele si experienta anchetatorului.

Prin intuitie se intelege capacitatea unei persoane de a ajunge repede la o concluzie justa, insa aceasta nu inseamna ca in intuire nu se apeleaza la gandire, sau ca nu se porneste de la anumite date reale. Daca in procesul de intuire a faptelor, anchetatorul va da curs liber imaginatiei, se va indeparta de realitate, va elabora versiuni care n-au legatura cu cazul, subminand astfel caracterul stiintific al muncii de descoperire, cercetare si stabilire a infractiunii. Cu alte cuvinte, intuitia nu trebuie considerata ca o stare de ,,inspiratie" prin care omul poate cunoaste adevarul fara o baza reala si fara participarea activitatii rationale si a constiintei. Idealismul situeaza intuitia in afara judecatii, ii atribuie un caracter mistic, or, in realitate, la baza acesteia se afla experienta, nivelul de pregatire si de cunostinte care, acumulandu-se treptat, ii ofera omului posibilitatea sa gaseasca cu usurinta solutia unor probleme. De aceea, materialismul dialectic respinge explicatia celor care fac din intuitie o cunoastere de gen deosebit, o insusire inascuta a omului.

Intodeauna, intuitia anchetatorului trebuie sa aiba un suport logic, sa se bazeze pe fapte si date concrete referitoare la o cauza penala, pe experienta si pregatirea sa, dar si pe staruinta in munca, preocuparea permanenta de a stabili toate imprejurarile in care s-a comis o infractiune.

Privita astfel, intuitia este o calitate a anchetatorului, o trasatura pozitiva a activitatii sale, care il ajuta sa interpreteze corect faptele, sa desprinda, din analiza lor, concluzii care sa constituie temeiul elaborarii unor versiuni judicioase pe care sa le confirme verificarile ulterioare. Astfel, intr-un caz de moarte prin inec, s-a acreditat de la inceput versiunea, sustinuta de un membru al echipei de cercetare care motiva aceasta pe intuitie si acceptata de ceilalti, ca s-a comis un omor.

Este drept ca la examinarea cadavrului nu s-au constatat unele semne specifice mortii prin inec, iar medicul legist care a efectuat autopsia nu s-a peocupat sa explice lipsa acestora si nici nu s-au efectuat si alte examene de laborator, singurele care puteau elucida cazul.

La toate acestea s-a adaugat si faptul ca, din cercetari a rezultat ca victima, in timp ce consuma bauturi alcoolice intr-un bufet, s-a certat cu un prieten care l-a amenintat si a plecat mai inainte, avand de parcurs acelasi drum. S-a presupus ca a asteptat victima pe pod, de unde a aruncat-o in rau. Ulterior s-a stabilit ca victima a cazut de pe pod din cauza starii de ebrietate in care se afla.

Elaborarea numai a versiunii omorului, adoptata initial, nu avea justificare intrucat nu existau date concrete pe baza carora sa se admita numai o astfel de explicatie a faptei. In acest caz, intuitia lucratorului respectiv a fost lipsita de o baza reala, deoarece nu au fost verificate de la inceput toate aspectele si imprejurarile faptei. Este necesar sa se elaboreze cel putin doua versiuni, una care sa admita ca posibil omorul, iar cealalta moartea accidentala prin inec, care sa fie verificate concomitent.

In acest fel ar fi fost evitate greselile comise, ca arestarea, fara motive, pe o perioada de mai multe luni, a unei persoane, prelungirea duratei de cercetare si de rezolvare a cazului s.a.

Ar putea fi prezentate aici si alte exemple din care sa rezulte conditiile in care intuitia anchetatorului poate contribui la cunoasterea imprejurarilor in care s-a comis o infractiune, la stabilirea directiilor in care trebuie sa se actioneze pentru rezolvarea justa a unei cauze penale. Si in cazul urmator, intuitia l-a determinat pe procuror sa formuleze versiunea ca autor al faptei putea fi M.N., cu toate ca datele de care dispunea erau insuficiente. El a avut insa in vedere relatiile anterioare de dusmanie ale lui M.N. cu victima, comportarea dupa comiterea omorului, precum si alte elemente care desi nu se refereau direct la fapta, aveau totusi legatura cu aceasta. In astfel de situatii, se poate vorbi despre caracterul creator al intuitiei anchetatorului, fara sa excludem insa rolul judecatii, al gandirii logice, in conditiile existentei unui minim de date concrete.

Sunt situatii cand si medicul legist care - deplasandu-se cu echipa de cercetare la fata locului si luand cunostinta despre unele imprejurari in care s-a comis infractiunea, formuleaza opinii pe baza intuitiei. Asa de pilda, intr-un caz de omor, aflat in evidenta celor cu A.N. in judetul Arad, medicul legist, dupa ce a participat la unele verificari la fata locului, a opinat in sensul ca autor al omorului ar putea fi un bolnav psihic, sau ca a comis fapta intr-o stare avansata de ebrietate. Si-a intemeiat opinia pe lipsa de mobil, precum si pe constatarea ca victima, femeie in varsta de 70 de ani, lipsita de mijloace materiale, a fost ucisa prin 13 lovituri de cutit, iar din locuinta acesteia nu s-a luat nimic.

Opinia medicului legist a contribuit la formularea unei versiuni cu privire la autorul faptei, care fiind verificata cu atentie a dus la descoperirea si prinderea acestuia.

Cercetand locul savarsirii infractiunii, procurorul sau ofiterul de politie isi poate reprezenta, pe baza celor constatate - ce s-a putut intampla intr-un caz; el gaseste explicatii posibile cu privire la ceea ce s-a intamplat, dar si la ce ar fi putut sa se mai intample. Este momentul cand se elaboreaza versiunile de urmarire penala, situatie in care, in cazuri frecvente, pe langa concluziile desprinse din datele obiective existente, intervine si intuitia, flerul anchetatorului.

Unora dintre anchetatori, mai putin initiati, cu mai putina experienta, le scapa anumite lucruri, altii nu iau in calcul tocmai imprejurarile care ii pot orienta activitatea in directia stabilirii adevarului. Astfel de neajunsuri vor fi complinite printr-o pregatire temeinica, dar si prin grija de a acorda fiecarui caz, prin preocuparea de a efectua verificari complete si de a administra toate probele necesare.

De obicei, greselile se datoreaza cercetarii cu intarziere si in mod incomplet a locului faptei, examinarii superficiale si valorificarii necorespunzatoare a urmelor si a altor mijloace materiale de proba, precum si neverificarii tuturor imprejurarilor in care s-a comis infractiunea.

Acolo unde superficialitatea si diletantismul se substituie muncii calificate, stiintifice a echipei de cercetare, nu vor intarzia sa apara erorile, cu toate consecintele lor.

Complexitatea si varietatea modalitatilor de comitere a faptelor, pun adesea in fata procurorului probleme deosebit de dificile care daca nu sunt rezolvate cu competenta si operativitate duc la intarzieri in descoperirea adevarului sau chiar la stabilirea unor stari de fapt eronate care dauneaza eficientei prevenirii si combaterii faptelor de acest fel si pot aduce prejudicii ireparabile unor persoane.

De aceea, indiferent de complexitatea cauzei se impune ca, de la inceput procurorul sa nu actioneze in virtutea rutinei, ci sa foloseasca cu consecventa metodele si mijloacele stiintifice criminalistice, atat la descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor, cat si la valorificarea probelor pe care le administreaza. Practica ne arata ca adesea, in spatele unor aparente simple si clare se ascund fapte antisociale deosebit de grave. Cele mai multe cazuri sunt simularile de sinucidere sau accidente menite sa deruteze atentia de la un omor.

In toate aceste cazuri, orice omisiune sau nevalorificare operativa si completa a tuturor probelor materiale poate duce la orientarea anchetei pe piste false, intarzieri in descoperirea adevarului, ori si mai grav, la nedescoperirea unui omor, asa cum s-a intamplat in cazul pe care il prezentam: in dimineata zilei de 11 noiembrie 1992, martora B.N. a descoperit in curtea gradinitei de copii din comuna Zimandul Nou, jud.Arad, cadavrul unui barbat spanzurat. Procurorul, impreuna cu organele de politie si medicul legist s-au deplasat la fata locului si s-au efectuat primele cercetari. Victima a fost identificata in persoana numitului A.M. de 36 de ani, din com. Glodeni, jud.Mures si era spanzurata cu propria curea de la pantaloni.

Deoarece cadavrul prezenta leziuni si excoriatii la nivelul capului, s-au creat suspiciuni cu privire la realitatea sinuciderii.

Dupa autopsie, s-a stabilit insa ca moartea victimei se datoreaza asfixiei prin spanzurare, existand de altfel toate semnele specifice acestei morti, iar leziunile de la nivelul capului nu prezinta importanta sub aspectul gravitatii lor.

Cu toate acestea, ancheta si-a propus sa stabileasca imprejurarile in care i s-au produs victimei leziunile la nivelul capului si eventuala legatura ce ar exista intre producerea lor si sinuciderea victimei.

In primele zile care au urmat, procurorul a stabilit ca victima a venit din Tg. Mures la Arad cu intentia de a cumpara 3 sobe pentru incalzit petrol. Dupa ce o noapte a dormit la un hotel din Arad, in dupa amiaza zilei de 10 noiembrie 1992 s-a deplasat in com. Zimandul Nou. A fost vazut apoi la un bar din localitate, consumand bauturi alcoolice in anturajul lui O. R. de 22 de ani - un caraus particular, scandalagiu si agresiv, avand o reputatie deosebit de proasta in comuna. In jurul orelor 22.00, la inchiderea localului, au plecat impreuna si nu peste mult timp victima a fost vazuta cazuta la pamant pe strada, in fata casei lui O. R., avand fata plina de sange.

Urmare a acestui fapt, toate banuielile au cazut asupra lui O.R care, fiind audiat a recunoscut ca el a batut-o pe victima drept riposta la incercarea acestuia de a-l taia cu cutitul. Totodata a mai sustinut ca victima s-a ridicat de jos, a pornit spre statia de autobuz, pe trotuarul care trece prin fata gradinitei de copii, iar in locul unde a avut loc lupta a gasit o pereche de ochelari rupti si portmoneul care continea acte. Afland a doua zi ca victima s-a spanzurat, rama ochelarilor a ars-o iar lentilele le-a aruncat in fantana.

In urma verificarii afirmatiilor lui O.R., sarma din ramele ochelarilor a fost gasita in cenusa, iar lentilele in fantana.

Din acest moment, toata atentia s-a concentrat asupra posibilitatii spanzurarii victimei de catre invinuitul O.R.

S-au reanalizat probele materiale descoperite, stabilindu-se ca:

- la locul faptei nu au existat urmele unei incaierari, deoarece pe pamantul batatorit de sub visin unde fusese gasit cadavrul, nu existau urme de frecare, zgariere, etc., iar frunzele uscate cazute si lipite de sol, nu erau ravasite

- intrucat victima prezenta toate semnele medicale ale mortii prin spanzurare si cum autopsia a confirmat aceasta situatie, s-a verificat daca era posibila spanzurarea acesteia de catre O.R., la inaltimea de 1,98. Experimentul efectuat a exclus aceasta posibilitate, dupa care procurorul a apreciat ca victima s-a sinucis, iar O.R. se face vinovat de savarsirea infractiunii de talharie.

Urmare a acestui fapt , invinuitul O.R. a fost scos de sub urmarire penala pentru savarsirea infractiunii de omor si trimis in judecata, fiind condamnat la 5 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie contra avutului privat.

Dupa un an, cauza a fost redeschisa si in baza acelorasi probe materiale, valorificate insa in mod corespunzator, s-a stabilit ca in fapt este vorba de un omor deosebit de grav si ca retinerea gresita a starii de fapt s-a datorat cercetarii incomplete a locului faptei, nesocotirii si nevalorificarii unor urme materiale, precum si nelamuririi lipsei altora care in mod necesar trebuiau sa fie prezente intr-un caz, ca cel din speta, privind o sinucidere prin spanzurare.

Reanalizand fotografiile dupa o developare marita, s-au evidentiat detalii noi, care initial au fost nesocotite si anume:

- in palma dreapta a victimei s-au gasit urme de praf, sange inchegat si fire de iarba lipite de degete, in timp ce pe curea si creanga, nu existau asemenea urme, ceea ce de altfel rezulta si din procesul-verbal de cercetare a locului faptei;

- praful intens aderat pe hainele victimei nu a lasat urme pe trunchiul visinului, desi potrivit constatarii tehnice s-a stabilit ca victima fiind mica de statura (1,64 m) nu ajungea de jos la creanga (1,98 m), ori legarea curelei de creanga era posibila numai prin catarare pe trunchiul visinului, prin imbratisarea intregii circumferinte a acestuia (0,36 m diametru)

- coaja visinului fiind uscata, prezenta striatii naturale multiple, iar pe alocuri era desprinsa sub forma inelara, fara ca sa se vada urme de rupere sau desprindere produse prin presare sau frecare de catre un corp sau obiect;

- pata umeda de pe pantalonii victimei avea aderata pe ea un strat de granule de pamant, care in nici un caz nu puteau ramane intacte in situatia catararii victimei pe trunchi;

- analizand forma petei umede si locul unde era plasata pe pantalon - aproape de extremitatea de sus a slitului - s-a ajuns la conluzia ferma ca victima a urinat in timp ce era cazuta pe sol cu fata in jos;

- haina victimei, decheiata in fata, era indoita la spate inspre interior, pe o portiune de 34 cm, orizontal si 18 cm vertical, fiind sprijinita de nasturele buzunarului din spate al pantalonului. Experimentul efectuat cu o haina similara din stofa moale si grea, a demonstrat ca la cea mai mica miscare a mainilor prin ridicare, haina si-a revenit mulandu-se la forma obisnuita;

Expertizele si constatarile tehnice si medico-legale ce s-au dispus in continuare au mai stabilit ca:

- lentilele ochelarilor purtati de victima aveau dioptrii de minus 16 si deci purtatorul lor nu putea vedea pe timp de noapte fara ochelari decat contururile obiectelor mari la cel mult un metru distanta. Acest aspect a fost confirmat apoi prin probele testimoniale;

- avand ca baza de calcul inaltimea de 1,98 m. de la sol la creanga, de 1,64 m. inaltimea victimei si 0,45 m. distanta crengii de la trunchi pana la locul unde a fost legata cureaua, constatarea tehnica a stabilit ca:

- de pe sol, in pozitie ortostatica, victima nu ajungea cu ambele maini la creanga. Ridicata in varful picioarelor ajungea pana la mijlocul circumferintei acesteia, iar legarea nodului dublu cu tractiunea in sus nu se putea realiza de la sol;

- legarea nodului putea fi relizata de victima numai prin catararea pe trunchiul visinului in doua variante si anume: prin urcarea completa in visin, sau prin mentinerea pe trunchi numai cu ajutorul picioarelor, deoarece manopera de legare necesita folosirea ambelor maini;

- expertiza medico-legala a stabilit ca victima avea in sange o imbibatie alcoolica de 2,88 gr/1000 ml sange, care raportata la calitatile sale antropometrice si conjugata cu socul traumatic cauzat de lovirea ei peste cap cu bocancii, putea sa-i produca o coma alcoolica sau, cel putin confirma in mod sigur o stare de incapacitate fizica totala;

- procedand la un experiment si alegand in toiul anchetei un moment psihologic potrivit, procurorul a cerut invinuitului sa execute un nod de legare a curelii. Acesta l-a efectuat cu o dezinvoltura deosebita, intr-un timp scurt si fara ezitare. Nodul era identic cu acela efectuat pe cureaua corp delict. Asemenea noduri s-au gasit si pe haturile de la caii acestuia;

Analiza si valorificarea tehnico-stiintifica si criminalistica a acestor probe materiale, a exclus cu desavarsire posibilitatea ca victima sa se sinucida prin spanzurare. Ajunsi in acest stadiu, in fata anchetei a aparut o noua dilema si anume:

- daca spanzurarea victimei a putut fi realizata de catre o singura persoana, sau a necesitat efortul a doua sau mai multe persoane si,

- daca a fost realizata in timp ce victima era constienta sau in stare de inconstienta;

Reconstituirile partiale si experimentele de ancheta efectuate in acest sens, au demonstrat ca o singura persoana nu putea efectua spanzurarea deoarece:

- catararea pe trunchiul copacului pentru legarea curelii de creanga fiind exclusa, efectuarea nodului putea fi realizat numai de pe sol, de catre o persoana avand cel putin inaltimea invinuitului O.R. de 1,72 m;

- legarea curelii de creanga cu victima spanzurata s-a dovedit imposibil de realizat, deoarece manopera necesita conlucrarea a doua persoane: primul sa ridice victima in brate, iar al doilea sa lege nodul de creanga;

- aceeasi conditie era necesara si in situatia legarii curelei de creanga si apoi ridicarea victimei in vederea introducerii capului in lat;

In ceea ce priveste a doua ipoteza, privitoare la starea de constienta sau inconstienta a victimei, de asemenea s-a stabilit ca, in masura in care victima era constienta, aceasta in mod firesc opunea rezistenta si drept urmare sub visin se produceau urme prin frecarea si zgarierea solului, deranjarea frunzelor lipite de sol, ceea ce nu s-a constatat.

Asadar, probele administrate pana in acel moment au stabilit ca victima a fost spanzurata in stare de inconstienta, in mod necesar de catre doua sau mai multe persoane.

Reanalizand probele testimoniale administrate initial atentia procurorului a fost atrasa de faptul ca in dimineata descoperirii cadavrului spanzurat, la fata locului s-a adunat un numar mare de sateni, cu exceptia invinuitului O.R. si a fratelui sau O.D. care, desi au trecut pe strada si au vazut cadavrul spanzurat, nu s-au oprit si nici nu au intrebat ce s-a intamplat. Banuielile au cazut deci si asupra lui O.D., de 17 ani, elev la o scoala tehnica profesionala si care, din probele administrate anterior rezulta ca a fost vazut in anturajul invinuitului O.R. dupa ce victima a disparut din fata casei lor. In aceste conditii, invinuirea a fost extinsa si asupra lui O.D.

Din acest moment al anchetei, procurorul a uzat din plin de tactica ascultarii invinuitilor si dupa ce li s-a dovedit cu probe materiale ca sustinerile lor sunt irationale, acestia au recunoscut omorul comis, redand urmatoarea stare de fapt:

Dupa ce victima a fost batuta grav de catre O.R. si jefuita, invinuitii au dus-o din fata casei lor in curtea gradinitei de copii, pentru a fi dosita din fata trecatorilor. Intrucat nu si-a revenit din starea de inconstienta, invinuitul O.R. i-a mai aplicat cateva lovituri cu bacancii peste cap si torace, iar apoi crezand ca a ucis-o, a solicitat ajutorul fratelui sau O.D. pentru inscenarea sinuciderii prin spanzurare.

In acest scop O.R. a scos cureaua victimei, cu care i-a facut un lat de gat, iar apoi au transportat-o sub visin. In timp ce O.D a ridicat-o in brate, O.R. a legat cureaua de creanga visinului.

Fiind trimisi in judecata, in dosarul nr.114/1993 a Tribunalului Arad, prin sentinta penala nr.48/1994 l-a condamnat pe inculpatul O.R. la 16 ani inchisoare, iar fata de inculpatul O.D. care a fost minor la data comiterii faptei a dispus internarea intr-un institut de reeducare pe termen de 5 ani, sentinta ramanand definitiva.

Fixarea completa si obiectiva a tuturor aspectelor care pot servi la clarificarea cazului, urmeaza indeaproape cautarea urmelor si mijloacelor materiale de proba.

In primul rand, potrivit art.131 C.pr.pen., dupa efectuarea cercetarii la fata locului se incheie procesul-verbal care constituie principalul mijloc procedural de fixare a celor constatate de catre organul judiciar, in care este descris amanuntit si cu precizie situatia locului faptei, a urmelor descoperite, a obiectelor examinate si a celor ridicate in vederea cercetarii; a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba.

Mentiunile cuprinse in procesul-verbal vor reflecta caracterul obiectiv, complet al cercetarii - folosindu-se formulari clare, precise, concise, din care sa rezulte ca nu a fost omis nici un amanunt, nici un element util stabilirii adevarului si evitandu-se expresiile ambigue sau echivoce, de natura sa duca la confuzii.

Pe langa claritate, precizie si concizie, este necesara utilizarea unei terminologii conforme cu dreptul procesual-penal, demne si riguroase. Iar mentiunile se vor limita strict la constatarile facute direct de organul de urmarire penala in timpul cercetarii la fata locului. Nu este permisa consemnarea unor stari de fapt inexistente in momentul cercetarii, chiar daca martorii oculari indica cu certitudine schimbarea pozitiei unor obiecte sau a cadavrului.

Aceste aspecte se vor consemna separat, urmand ca stabilirea situatiei initiale a locului faptei sa se realizeze in timpul urmaririi penale pe baza declaratiilor martorilor, invinuitului, chiar a victimei si prin procedee probatorii de genul reconstituirii.

Fixarea rezultatelor cercetarii se face si prin executarea de schite, fotografii, prin filmare sau inregistrare pe banda magnetica, mijloace menite sa asigure evidenta probatorie si sa confere un plus de obiectivitate cercetarii la fata locului.