DETALII CARACTERISTICE ALE DESENELOR PAPILARE

DETALII CARACTERISTICE ALE DESENELOR PAPILARE

1. Elementele care stau la baza aprecierii identitati dintre o urma si o impresiune

Sarcina principala a dactiloscopiei este de a constata daca o amprenta incriminata si o amprenta de comparatie sunt create de acelasi deget, palma si pe aceasta baza, de a stabili identitatea fizica a unei persoane. Cele doua amprente, reproducand "stampila" crestelor papilare ale aceleiasi zone, pe baza principiului unicitatii, in mod inevitabil vor avea acelasi aspect morfologic, tinandu-se, bineinteles, seama de modificarile inerente care apar in procesul de imprimare a acestor desene: in functie de manevrele ce se desfasoara la locul comiterii infractiunii, de felul si calitatea instrumentelor utilizate pentru amprentare, de gradul de apasare, de proprietatile materialului pe care raman urmele etc.

Aspectul morfologic, care este aceIasi, demonstreaza identitatea de origine a urmei cu impresiunea si, in acelasi timp, Ie deosebeste de urmele si impresiunile provenite de Ia alte degete.

Dactiloscopia, ca si celelalte ramuri ale criminalisticii care folosesc examinarile comparative in scopul identificarii, utilizeaza anumite puncte caracteristice sau elemente individuale ce apartin amprentelor care fac obiectul examinarilor.

In practica dactiloscopica din tara noastra, aceste puncte sau elemente care apartin morfologiei particulare a unei amprente sunt numite detalii caracteristice ale desenelor papilare.

Detaliile caracteristice care se cauta in campul papilar al unei dactilograme se refera la:

Ø traseul crestelor papilare;

Ø formele porilor;

Ø elemente adiacente desenelor papilare.

Examinarea detaliilor caracteristice descoperite Ia desenele papilare in cauza se face din punctul de vedere al plasamentului, formei si dimensiuni.

Cand se face referire la plasament, se are in vedere ca un detaliu caracteristic descoperit atat la amprenta de comparat, cat si la cea in litigiu (incriminata) sa se gaseasca la aceeasi distanta si in aceeasi directie fata de un alt detaliu comun. De exemplu, un cerc cu punct din nucleul unui desen bideltic incriminat care se gaseste la o distanta de sase creste papilare fata de delta din dreapta, si pe directia oblic spre stanga fata de delta, trebuie sa se gaseasca in aceeasi parametri si in desenul papilar de comparat.

Cu privire Ia forma detaliului, se urmareste ca aspectul sau morfologic sa se reflecte absolut fidel in ambele amprente. Asa, de exemplu, daca intr-o amprenta incriminata se gaseste o creasta care se bifurca si isi continua bratele paralel pana la sfarsit, fiind plasata la distanta de doua creste in sus fata de nucleu, este necesar ca aceeasi forma a crestei sa se gaseasca in acelasi loc si in amprenta de comparat. Daca in cea de comparat, dupa un anumit drum, cele doua ramuri ale bifurcatiei se unesc din nou intr-o singura creasta papilara. este evident ca nu exista coincidenta din punctul de vedere al formei.

Prin dimensiunea detaliilor se intelege ca ele trebuie sa corespunda perfect si din punctul de vedere al marimii liniare. Un fragment de creasta papilara plasat intre alte doua creste mari trebuie sa aiba aceeasi lungime in ambele desene care se compara, in cazul ca se conchide spre identitate. Dimpotriva, diferentele ce se constata in lungimea lor demonstreaza lipsa de identitate, adica faptul ca nu sunt create de acelasi deget sau palma.

2. Traseul crestelor papilare

Detaliile care coincid se numesc puncte de coincidenta. Cand se gasesc aceleasi detalii caracteristice in doua amprente care se compara intre ele, intotdeauna se cauta a se stabili daca sunt la fel ca forma, dimensiune si plasament, puncte de coincidenta.

Daca din acest punct de vedere sunt la fel, se conchide ca detaliile coincid.

In stabilirea identitatii, un principiu fundamental spune ca nu este suficient sa se descopere un numar oarecare de puncte coincidente, ci, in acelasi timp, este obligatoriu sa nu existe nici un detaliu ne coincident.

Traseul caracteristic pe care-l poate urma o creasta papilara constituie una din categoriile de detalii din care se cauta punctele de coincidenta necesare pentru identificarea persoanei pe cale dactiloscopica.

In practica dactiloscopica din Romania s-au stabilit urmatoarele denumiri²² ale detaliilor caracteristice (vezi fig. 4.65):

a) inceput de creasta papilara (capat de creasta papilara) este numit Iocul de unde o linie papilara isi incepe traseul;

b) sfarsit de creasta papilara (capat de creasta papilara) este considerat punctul terminus al traseului;

c) bifurcatie a crestei papilare se numeste punctul unde o creasta se desparte in doua trasee diferite;

d) trifurcatie este considerat punctul in care o creasta papilara se desparte in trei trasee distincte.

e) ramnificatie se numeste acel detaliu intalnit in campul papilar al unei dactilograme in care o creasta se divide in doua creste cu trasee separate, apoi, dupa un drum de cativa milimetri, una din ele se desparte iar in doua creste si asa mai departe, intreaga figura avand aspectul unei ramuri;

f) contopire de creste papilare, se formeaza in punctul de pe dactilograma unde doua creste papilare se unesc;

g) contopire tripla se formeaza in punctul in care trei creste papilare isi unesc traseele intr-unul singur;

h) fragmentul este o creasta papilara foarte scurta, a carei lungime depaseste doar de cateva ori grosimea sa si este situata intre alte doua creste papilare de lungimi mai mari;

i) butoniera este forma pe care o capata o creasta care se bifurca, iar dupa un drum foarte scurt cele doua ramuri ale acesteia se unesc din nou, avand in continuare un singur traseu. Constructia papilara respectiva are forma unui oval alungit care se aseamana cu o butoniera;

Dr.Valentin Sava, Manual de dactiloscopie, Bucuresti. 1943: dr. Constantin Turai. Elemente de criminalistica, Bucuresti. 1947: conf. dr. Camil Suciu, Criminalistica, Bucuresti, 1963 si 1972: Constantin R. Ion, Calculul probabilitatii in dactiloscopie. Suplimentul in slujba patriei nr. I - 2. Bucuresti, 1964: Ion R .Constantin si Alexandru Dumitru, Posibilitatea micsorarii numarului de 12 puncte coincidente cerut azi in expertiza dactiloscopica. Comunicarea tinuta Ia Simpozionul international de criminalistica. Moscova. 1968. pubIicata in ,,Revista de medicina Iegala si criminalistica". nr. 7-8. Bucuresti, 1969 si in revista ..Belugvi Szemle", Budapesta. 1969.

fig. 68 Detaliile caracteristice ale desenului papilar

j) inelul este la fel ca butoniera, cu deosebirea ca este circular;

k) inelul punctat este un cerc care are in centru un punct papilar;

l) depasire, se considera locul unde sfarsitul unei creste papilare depaseste cu 2 - 3 mm. inceputul alteia care isi are traseul alaturat;

m) creasta aderenta sau carligul este un fragment lipit cu unul din capete de o alta creasta mai lunga;

n) intrerupere se considera locul in care o creasta papilara isi intrerupe traseul apoi, dupa 2 - 3 mm. reapare si isi continua traseul;

o) punctul papilar este o creasta papilara cu forma asemanatoare unui punct si, de obicei, este situat fie intr-o intrerupere de creasta, fie in delta sau intre doua creste;

p) grupul de creste papilare este detaliul format din mai multe puncte papilare, insiruite in linie sau intr-o alta configuratie;

r) triunghiul capetelor de creste se formeaza in locul unde un sfarsit sau un inceput de creasta papilara este fata in fata cu doua capete de creste care pot fi sfarsituri sau inceputuri de creste;

s) anastomoza¹ este o creasta scurta care face legatura intre alte doua creste. Ea se mai numeste si creasta transversala sau podet;

t) devierea se formeaza cand doua creste care vin una in intampinarea celeilalte cu putin inainte de a se intalni se inconvoaie brusc si se sfarsesc;

u) creste alternative se considera detaliul care ia nastere in locul unde doua creste paralele ce se afla invecinate isi schimba pozitiile, astfel una se intrerupe si deviaza usor de pe traseul sau, iar cealalta ii ia locul trecand prin intrerupere;

v) intersectia este locul unde o creasta se incruciseaza cu alta;

x) reintoarcerea este creasta care dupa ce a parcurs un drum din traseu se indoaie formand o bucla si se intoarce in sensul din care a venit.

y) de mentionat ca un detaliu caracteristic care mai poate fi luat in considerare este si cicatricea.

Detaliile caracteristice sunt macroscopice si de aceea pot fi distinse cu ochiul liber sau cu o lupa ce mareste de trei ori. Ele au fost descrise in ordinea frecventei lor de aparitie; Ia inceput au fost trecute cele care se intalnesc foarte des in comparatiile dactiloscopice, iar catre sfarsitul descrierii sunt mentionate cele care apar mai rar sau chiar foarte rar.

Detaliile caracteristice dintr-o dactilograma digitala de Ia falangeta se citesc circular, in sensul mersului acelor de ceasornic, iar axul acestor ace este considerat centrul nucleului dactilogramei date.

La fragmentele de urma, sau Ia dactilogramele palmare Ia care nu se poate stabili tipul de desen papilar, ele se citesc de Ia stanga Ia dreapta si de sus in jos, adica:

in greceste: anasboniosis=deschidere, gura, in romaneste, in sensul de comunicatie naturala sau artificiala (chirurgicaIa) intre doua vase sanguine. Prin extensie se foloseste ca termen in dactiloscopie.

- o creasta care merge de Ia stanga Ia dreapta si se desparte in doua este bifurcare, iar in sens invers este contopire;

- daca o creasta este dirijata de sus in jos si se desparte in doua este bifurcare, iar in sens invers este contopire.