Importanta investigarii criminalistice a omorului

Importanta investigarii criminalistice a omorului

Criminalistica, stiinta unitara

Alaturi de dreptul penal si dreptul procesual penal, criminalistica este stiinta care isi aduce o contributie considerabila la realizarea scopului procesului penal, respectiv "constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala".[1]

2 Importanta investigarii criminalistice a omorului

In cazul infractiunilor de omor, problemele ce urmeaza a fi clarificate pe parcursul investigatiei se stabilesc concret, in fiecare cauza in parte, in raport cu continutul faptei comise.

Activitatile ce urmeaza a fi desfasurate in vederea administrarii probatoriului sunt determinate de natura faptei savarsite.

La omucidere, in cadrul activitatilor ce trebuie intreprinse de catre organele de urmarire penala, cele mai importante sunt primele masuri - care nu sufera amanare -, de natura sa asigure buna desfasurare a cercetarilor ulterioare.

Organele de urmarire penala trebuie, in urma sesizarii descoperirii unui cadavru, sa lamureasca daca in cauza este vorba sau nu despre un omor, iar in caz afirmativ care sunt organele competente sa efectueze urmarirea.

Metodologia criminalistica, tinand cont de regulile generale ale tehnicii si tacticii criminalistice, de cunostintele furnizate de alte ramuri ale stiintei si de experienta pozitiva generalizata a organelor de urmarire penala, ofera cadrul si recomanda folosirea unor metode adecvate de investigare in raport cu natura infractiunii savarsite, imprejurarile in care s-a comis, urmele ce trebuie cautate in campul infractiunii si modul de valorificare a acestora, problematica ascultarii martorilor, invinuitilor sau inculpatilor s.a.

Dar orice anchetator trebuie sa stie ca metodologia criminalistica nu poate - si de altfel nici nu-si propune - sa ofere retete general valabile pentru orice cauza aflata in lucru.[3]

Importanta investigarii criminalistice a omorului este subliniata si de regulile metodologice pe care trebuie sa le respecte intocmai orice organ de urmarire penala angrenat in aceasta activitate.

Regulile metodologice generale sunt urmatoarele:

Investigarea criminalistica a omorului sa fie facuta de catre o echipa complexa.

Planificarea si organizarea eficienta a investigarii avand la baza principiul celeritatii si acordand prioritate activitatilor ce nu sufera amanare.[4]

Efectuarea completa si calificata a tuturor activitatilor de urmarire penala - incepand cu cercetarea la fata locului si terminand cu reconstituirea - cu respectarea stricta a prevederilor legale.

In administrarea probelor pentru stabilirea elementelor constitutive ale infractiunii de omor "sa se porneasca intotdeauna de la fapta la autor si nu invers, aceasta cerinta fiind subordonata direct principiului aflarii adevarului si principiului pruzumtiei de nevinovatie.[5]

Asigurarea continuitatii urmaririi penale, in sensul ca echipa care a efectuat primele acte de investigatie - si, in primul rand procurorul - sa desfasoare intreaga activitate pana la solutionarea cauzei.

Le M. Snyder a emis cateva afirmatii care, desi exprimate intr-un mod plastic, sunt deosebit de importante si folositoare mai ales in activitatea practica:

"pe parcursul efectuarii cercetarilor ofiterul traverseaza trei poduri, pe care la arde dupa ce le-a trecut. E imperios necesar ca investigarea cazului sa fie facuta in mod corespunzator inainte ca aceste poduri sa fie distruse:

Podul 1 - primul pod este distrus cand cadavrul este miscat. Inainte de a face acest lucru este necesar sa se faca fotografiile cadavrului, sa se efectueze masuratorile, sa se ia amprente si sa se efectueze toate celelalte operatiuni necesare, deoarece, odata cadavrul mutat sau miscat, nu mai poate fi pus la loc axact la fel si nici cercetarea nu mai poate lua aceeasi forma.

Podul 2 - al doilea pod este distrus cand cadavrul este imbalsamat. Imbalsamarea distruge urmele alcoolului, a cianurii, a monoxidului de carbon si a altor otravuri. De aseamenea, aceasta face determinarea altor substante mult mai dificila. Daca petele de sange sunt un factor important in cercetare, este imposibil sa se mai faca deosebirea daca provin de la victima sau de la o alta persoana. Cand exista cea mai mica banuiala ca ar fi vorba de o otravire, organele interne trebuie colectate inainte de imbalsamare.

Podul 3 - ofiterul si-a distrus ultimul pod in cazul in care cadavrul a fost ingropat sau ars. Efectele timpului ingreuneaza efectuarea unei cercetari stiintifice si diminueaza posibilitatea de a ajunge la o concluzie corecta privind cauza sau instrumentul mortii. Arderea distruge practic orice posibilitate de a lucra stiintific pe cadavru."[6]