Notiuni de psihologie corectionala

NOTIUNI DE PSIHOLOGIE CORECTIONALA

Robert J. Wicks sustine ca psihologia corectionala este studiul si aplicarea cunostintelor psihologice in domeniul infaptuirii justitiei penale. Aceste cunostinte se pot referi la unele sau la toate momentele prin care trece un infractor identificat (trimis in judecata, incarcerat sau eliberat). Scopul psihologiei corectionale este sa caute mijloace pentru intelegerea comportamentului infractorului, sa-l ajute pe plan intelectual, social sau emotional, sa actioneze cat mai eficient si astfel sa promoveze, in conditii cat mai bune, adaptarea sociala a infractorului.

Definitia data de Robert J. Wicks pare a fi prea larga, referindu-se aproape la intreaga problematica a psihologiei judiciare. Din acest motiv este preferat termenul utilizat de Henri F.Ellenberger, de psihologie carcerala, care se refera la acele fenomene psihologice si psihosociale care deriva din viata de penitenciar si care afecteaza intreaga personalitate a infractorului, comportamentul sau individual si social (exacerbarea unor instincte, conduitele spatial-teritoriale, subordonarea la unele norme carcerale etc.).

Institutia sociala in care infractorul urmeaza sa execute pedeapsa privativa de libertate este penitenciarul.

Penitenciarul, ca institutie sociala, arata Donald Cressey (1961), urmareste concomitent trei scopuri:

a) custodial, care consta in claustrarea detinutilor si impiedicarea evadarii lor. Acest scop este impus si urmarit de suborganizatia militara structurata pe sistem de comanda si prevenire;

b) productia de bunuri materiale (mestesugareasca, industriala, agrara etc.), prin remunerare, reducere din timpul condamnarii etc. pentru problemele de productie exista cadre specializate (maistri, tehnicieni, ingineri), care asigura realizarea productiei;

c) reeducativ, impus prin coercitie morala de catre educatori specializati, care se ocupa de problemele educationale ale detinutilor.

Coexistenta celor trei obiective, cu personal specializat pe trei directii care actioneaza concomitent, dar nu intotdeauna strict convergent, prin natura lucrurilor pot genera stari  tensionale care, desi perfect rezolvabile, uneori creeaza disfunctii in mersul inainte al institutiei penitenciare si se rasfrange in parte si asupra activitatii de reeducare. Conducerea penitenciarului poate sa acorde prioritate unui sector sau altuia, in functie de viziunea acesteia asupra prioritatilor, activitatea efectiva de reeducare poate fi pe primul plan, sau poate fi lasata pe al doilea plan, desi scopul reeducativ este prioritar in aplicarea oricarei pedepse privative de libertate.