ASPECTE PRELIMINARE PRIVIND FURTURILE DE AUTOVEHICULE

Pentru prevenirea si descoperirea cu eficienta a furturilor de autovehicule, identificarea operativa a autorilor faptelor si gasirea autovehiculelor este necesar sa fie cunoscute conditiile si imprejurarilor care favorizeaza comiterea infractiunilor de acest gen.

Intrucat locurile amenajate pentru parcarea autovehiculelor si in special cele pentru autoturisme proprietate personala sunt in numar limitat (insuficient) fata de parcul mare de autoturisme, cetatenii sunt nevoiti sa-si parcheze autoturismele in locuri mai mult sau mai putin sigure, fapt ce contribuie intr-o masura insemnata la luarea deciziei delictuale de catre hotii de masini.

Sectiunea 1: Conditiile si imprejurarile care favorizeaza comiterea furturilor de autovehicule

Furtul de autovehicule este favorizat de insuficienta pregatire antiinfractionala a populatiei, fond pe care numerosi posesori de autovehicule manifesta neglijenta in parcarea si asigurarea masinilor. In multe cazuri, posesorii de autoturisme, motociclete sau motorete parcheaza autovehiculele respective in locuri neamenajate, nepazite, neiluminate, fapt ce usureaza mult activitatea hotilor de masini. Lipsa de grija fata de bunurile proprii face ca unii proprietari de autovehicule sa le lase descuiate, sa nu asigure toate portierele si uneori chiar sa lase cheile in contact. In acelas context se inscrie si neremedierea vreme indelungata de catre detinatori a sistemelor de inchidere de la portiere ori abandonarea pe perioade mari a masinilor pe diferite drumuri publice.

Lasarea la vedere (in interiorul masinilor) a unor obiecte de valoare ori lucruri de imbracaminte, precum si a oricaror altor bunuri tentante (radiocasetofoane, aparate de fotografiat, calculatoare etc.) constituie imprejurari favorizatoare, caci in multe situatii infractorii fura autovehiculele in scopul insusirii bunurilor respective.

Neinstalarea pe autoturismele proprietate personala a unor sisteme antifurt ori (in cazul existentei acestora) nepunerea lor in functiune cu prilejul parcarii, precum si persistentei (din neglijenta detinatorilor) a unor defectiuni care le fac improprii pentru o functionare eficienta, favorizeaza deschiderea portierelor, fara un risc prea mare, de catre infractori si patrunderea in interiorul autoturismelor. In cazul motocicletelor si motoretelor, furtul acestora este mult mai usor de realizat datorita inexistentei sau nefunctionarii

sistemelor de blocare a rotilor si faptului ca multi posesori de astfel de mijloace de deplasare nu le asigura, in locurile unde le parcheaza, cu lanturi si lacate.

Cu privire la autovehiculele proprietate publica, unii conducatori auto care lucreaza in diferite unitati detinatoare de parc auto incalca normele de disciplina a muncii precum si prevederile legale referitoare la parcarea masinilor si, contrar oricaror masuri de siguranta, parcheaza autovehiculele pe care le au in primire la domiciliu ori in zonele apropiate. Din aceasta cauza, dar de multe ori si pe fondul tentatiei pe care o reprezinta incarcatura transportata, masinile au fost furate de elementele infractoare. La aceasta situatie a contribuit si faptul ca, stiindu-se in culpa, soferul a parcat masina -pentru a nu fi usor depistata de organele de politie- pe strazi fara circulatie intensa, in locuri dosnice, virane, neiluminate si fara nici un fel de paza.

Analiza situatiei operative pe linia furturilor de autovehicule a evidentiat concluzia ca in multe situatii, furtul unor autovehicule proprietate publica a fost favorizat in mare masura de existenta unor

defectiuni la sistemele de inchidere si incuiere a usilor, de unele improvizatii la sistemele de pornire a masinilor, ceea ce a usurat substantial, atat accesul in autovehiculele respective, cat si pornirea motorului.

Furtul autovehiculelor proprietate publica este favorizat, de regula, si de neindeplinirea in totalitate a atributiilor de serviciu de catre factorii de raspundere din autobaze si garaje, constand, in principal in neverificarea prezentei in unitati a tuturor autovehiculelor la sfarsitul programului de lucru, in inexistenta controlului asupra parcarii autovehiculelor ce au aprobare pentru parcare in alte locuri decat garajul unitatii (la beneficiar, la capat de linii etc.).

De cele mai multe ori autovehiculele proprietatea societatilor comerciale de stat sunt furate de infractori in vederea folosirii, mai precis, a deplasarii in diverse locuri sau demontarii si insusirii unor piese, accesorii, scule, sustragerii carburantului din rezervoare precum si valorificarii incarcaturii bunurilor transportate. [1]

Furtul de autovehicule proprietate de stat este favorizat pe de o parte, de faptul ca acestea nu sunt dotate din fabricatie cu sisteme antifurt, iar pe de alta parte, de lipsa de interes manifestata de factorii de raspundere din garaje si autobaze, in vederea confectionarii in cadrul acestora a unor astfel de dispozitive.

Furtul de autovehicule a mai fost favorizat si de increderea acordata de unii posesori de autovehicule unor persoane necunoscute, transformate ad-hoc in mecanici si specialisti in remedierea unor defectiuni aparute pe parcurs. Dupa reparatiile facute, sub pretextul probelor ce se impun, cei in cauza au disparut cu autovehiculele si, nu in putine cazuri, acestea au fost gasite ulterior tamponate, cu avarii destul de mari.

Experienta acumulata de lucratorii de politie in domeniul furturilor de autovehicule si concluziile desprinse cu prilejul analizei situatiei pe aceasta linie au relevat urmatoarele imprejurari favorizatoare pentru comiterea acestui gen de infractiuni: cererea mare de piese si subansamble deficitare, in special pentru anumite tipuri de autovehicule; dorinta de aventura a unor tineri si minori, majoritatea hotilor de masini facand parte din aceasta categorie; lipsa locurilor de parcare corespunzatoare ori a garajelor colective, cu sau fara paza, dar cu minimum de masuri de siguranta.

Sectiunea 2 Moduri de operare folosite de infractori la savarsirea furturilor de autovehicule

Modul de operare constituie unul dintre criteriile de evidenta a persoanelor care au comis infractiuni si, in cazul furturilor de autovehicule acesta consta in procedeul folosit de hotul de masini pentru patrunderea in automobilul pe care s-a hotarat sa-I fure si pentru realizarea pornirii motorului.

Cu privire la modurile de operare folosite de hotii de autovehicule exista o clasificare ajunsa de ­acum clasica, impusa de experienta desprinsa din analiza cazurilor rezolvate si a situatiei operative pe aceasta linie. [2]

Pe primul loc se situeaza fortarea incuietorilor autovehiculelor de catre infractori prin folosirea fortei fizice, acestia tragand cu putere sau lovind succesiv cu pumnul incuietorile, pana cand cedeaza. De asemenea, se folosesc unele instrumente dinainte pregatite (surubelnite, cutite, bare metalice special confectionate, leviere) ori mijloace ocazionale, care, prin introducerea intre portiera si stalp, forteaza sistemul de inchidere a autovehiculului si asigura deschiderea lui.

Odata patrunsi in autovehicule, infractorii actioneaza in acelasi stil violent, si, in cazul in care nu gasesc dublurile cheilor in habitaclu, procedeaza la spargerea carcaselor de la volan, smulgand firele contactelor si realizand pornirea motoarelor pe direct.

In alte cazuri, utilizand corpuri dure, hotii de autovehicule sparg geamul deflector (daca autovehiculele sunt prevazute cu astfel de dotari) ori chiar geamurile laterale ale portierelor, dupa care, prin introducerea mainii, deblocheaza sistemul de siguranta, deschid portierele si patrund in interior, iar pentru amortizarea zgomotului se foloseste prilejul trecerii prin apropiere a altor autovehicule cu tractiune grea, tramvai, trenuri etc.

Pe fondul consumului de bauturi alcoolice, in multe situatii, infractorii care comit astfel de fapte devin deosebit de 'curajosi' si nu se dau in laturi de la folosirea unor metode si mai 'tari' pentru a patrunde in interiorul masinilor pe care si le-au propus sa le fure. Asa spre exemplu, desprind parbrizul prin taierea ramei de etansare, dupa care il trag in afara sau il imping in interior, iar daca nu reusesc il sparg, prin orificiul astfel creat intrand in habitaclu. Aceasta metoda este folosita mai frecvent in cazul autoturismelor care au prevazute sisteme de inchidere a portierelor mai eficiente, greu de deblocat, chiar prin folosirea fortei si a corpurilor dure.

Alteori, din cauza dotarii unor autovehicule, mai ales a unor autoturisme, de tip mai vechi, cu incuietori simple, infractorii patrund in acestea prin metoda folosirii unor chei potrivite utilizand pentru acestea mai multe chei de diferite tipuri si marimi, chiar confectionate artizanal, sau dupa mulaj ori, mai rar, folosind chiar cheile masinilor respective, sustrase de la proprietarii de drept, sau procedeaza la scoaterea busonului de la rezervorul de benzina, demontarea acestuia si confectionarea cheii, care prezinta aceleasi particularitati ca cea de contact, aspect constatat mai ales la autovehiculele de fabricatie straina, care au o singura cheie pentru toate sistemele de asigurare si care este folosita si la pornirea motorului.

Intrand in interiorul autovehiculelor, hotii procedeaza la deblocarea sistemelor de directie, folosind pentru aceasta manevrarea brusca dintr-o parte in alta (forfecat) a volanului pana la distrugerea dispozitivului de siguranta.

In ceea ce priveste pornirea motorului autovehiculului furat infractorii folosesc cheile originale uitate in contact sau in interiorul masinii, utilizand chei potrivite sau improvizate (de mare functionalitate in cazul blocurilor contact vechi care au verturile uzate), realizeaza contactul pe direct prin spargerea carcasei, smulgerea contactului si firelor electrice ori prin alti conductori electrici trasi direct de la acumulator.

Referitor la modurile de operare folosite de infractori in cazul furturilor de motociclete si motorete, practica si experienta acumulata au demonstrat ca, in majoritatea cazurilor, s-au furat cele lasate neasigurate, fara sisteme de blocare a rotilor ori cu dispozitivele de pornire defecte.

Cu toate acestea au fost si situatii in care hotii au sustras din locurile de parcare (intrarile in blocurile de locuinte si casele scarilor) motociclete si motorete asigurate atat cu sisteme de blocare a rotilor cat si cu lanturi si lacate prinse de obiecte fixe, prin taierea lor cu instrumente adecvate.

Pentru a nu face zgomot mare la locul furtului, unii hoti procedeaza la impingerea motocicletei sau motoretei pana intr-un punct mai indepartat si de-abia acolo incearca sa porneasca motorul folosind chei potrivite, bete de chibrituri, surubelnite etc.

Cand nu reusesc sa le porneasca din cauza faptului ca autovehiculele respective au o constructie mai complexa si sunt imposibil de pornit fara cunostinte de specialitate, infractorii procedeaza la impingerea acestora, pana la locul unde au hotarat sa efectueze demontarea.

Uneori, mai ales in cazul motocicletelor sau motoretelor furate in scop de dezmembrare, autorii se folosesc pentru transportarea acestora de alte mijloace de transport (autocamioane, carute etc.). Acest mod de operare este utilizat de catre infractorii care nu cunosc tehnica conducerii motocicletelor si motoretelor.

Referitor la modurile de operare folosite de infractori in cazul furturilor de autovehicule practica dobandita a demonstrat ca, in majoritatea cazurilor, procedeul la care recurge hotul depinde de scopul comiterii furtului si mijloacelor de care dispune in acel moment.[4]

Astfel, in cazul furtului unui autoturism in scopul substituirii altuia cu un grad avansat de uzura, infractorul utilizeaza chei potrivite pentru a nu deteriora sistemele de inchidere a portierelor autoturismului ales pentru a corespunde ca marca, tip si culoare, iar dupa transportarea acestuia la o distanta de siguranta, procedeaza operativ la schimbarea blocului de contact cu unul nou procurat anterior, precum si la inlocuirea principalelor elemente de identificare, constand in placutele cu numerele de inmatriculare si cu seriile motorului si caroseriei.

Cu totul altfel actioneaza un infractor care fura o masina in scopul folosirii pentru deplasarea operativa la locul comiterii altor in fractiuni ori pentru transportarea bunurilor provenite din savarsirea unor fapte antisociale. In aceste situatii hotii forteaza portierele pana la avarierea totala a mecanismelor de inchidere, iar odata patrunsi in autovehicule smulg firele electrice, efectuand pornirea motorului pe direct. De asemenea, in timp ce conduc autovehiculele furate folosesc drumuri neamenajate, deteriorand grav masina, iar cand sunt depistati de catre lucratorii de politie cu tot riscul pe care-l prezinta conducerea cu viteza excesiva a unor autovehicule deficitare din punct de vedere tehnic, incearca sa scape prin fuga.

Legat de modurile de operare folosite de infractori la savarsirea furturilor de autovehicule trebuie avute in vedere concluziile rezultate din analiza situatiei operative, si anume:

. Furturile se comit, de regula, dupa lasarea serii si pe timpul noptii, fiind vizate in mod deosebit autovehiculele aflate in locurile de parcare ale hotelurilor, campingurilor, motelurilor de langa blocurile de locuinte ori cele stationate pe strazi mai putin circulate si neiluminate. Uneori, furturile se comit si pe timpul zilei, infractorii actionand de regula atunci cand conducatorii autovehiculelor si ceilalti insotitori se indeparteaza, nu le asigura in mod corespunzator, uita portierele descuiate, cheile in contact, obiecte si alte bunuri de valoare care tenteaza;

. Majoritatea infractorilor sunt tineri si minori, organizati in grupuri sau cu tendinte de asociere, cu anumite cunostinte despre tehnica conducerii auto, 'specializati' pe furtul unor tipuri de autovehicule in raport cu sistemul de inchidere, de modul de realizare a contactelor, de instrumentele si cheile pe care le poseda;

. In cele mai multe cazuri autovehiculele sunt furate in vederea folosintei sau comiterii cu acestea a altor infractiuni, dupa care sunt abandonate, de regula cu avarii, ori se sustrag piese si alte accesorii (aparatura de bord, acumulatori, faruri, cauciucuri, roti de rezerva, truse de scule, aparate radio, casetofoane, ornamente si altele);

. Furturile de autovehicule in vederea insusirii sau dezmembrarii pentru valorificarea pieselor si subansamblelor au o frecventa mai redusa in raport cu cele savarsite in scopul folosintei.[5] Acestea sunt comise de infractori dupa o minutioasa pregatire cu utilizarea unor moduri de operare ingenioase. Autorii faptelor sunt, de regula, persoane cu cunostinte temeinice in domeniul auto, fara antecedente penale, fapt pentru care descoperirea acestora necesita un volum mare si calificat de munca din partea organelor judiciare care lucreaza in acest domeniu. Datorita valorii mari a autovehiculelor care fac obiectul furtului in vederea insusirii sau dezmembrarii, infractiunile de acest gen prezinta un pericol social deosebit de ridicat, necesitand luarea celor mai eficiente masuri de combatere.

Sectiunea 3. Activitati ce se executa in scopul identificarii autorilor furturilor de autovehicule

In vederea identificarii autorilor furturilor de autovehicule se executa, in principal, urmatoarele activitati:

3.1 Deplasarea de urgenta la locul unde a fost parcat sau garat autovehiculul furat si cercetarea temeinica a locului faptei. Aceeasi urgenta deplasare se va efectua si la locul unde a fost gasit abandonat autovehiculul, reclamat ca furat, in vederea efectuarii cercetarii criminalistice.

Daca din plangere rezulta ca autovehiculul a fost furat din curte, incinta unitatilor economice sau prin fortarea mijloacelor de asigurare a garajelor -taierea belciugelor, a lacatelor, spargerea zidurilor, usilor etc.- cercetarea la fata locului trebuie sa se execute de o echipa din care va face parte lucratorul de politie criminala, expertul criminalist precum si politistul de proximitate.

Cercetarea locului unde a fost garat sau parcat autovehiculul se efectueaza in scopul descoperirii si ridicarii urmelor, a celorlalte mijloace materiale de proba care servesc la identificarea autorului si probarea vinovatiei acestuia. Tot cu ocazia cercetarii la fata locului trebuie sa se stabileasca conditiile in care a avut loc furtul, precum si eventualele persoane care pot da relatii in legatura cu faptuitorul sau cu procedeul folosit de acesta la comiterea faptei.

Pe fondul cercetarii temeinice a locului furtului, in practica, in multe cazuri s-a reusit descoperirea operativa a autorilor infractiunilor care de teama sa nu fie surprinsi de organele de politie sau cetateni au abandonat sau pierdut la locul faptei diferite obiecte purtatoare de urme ori chiar documente, pe baza carora s-a putut trece la identificarea si retinerea acestora.

Atunci cand abandonarea autovehiculului a avut loc in camp deschis, la periferia unor localitati urbane si rurale, nu trebuie omis aportul pe care il poate da cainele de urmarire, mai ales daca aceasta s-a facut cu putin timp inainte de sosirea lucratorului de politie.[6]

Cu ocazia cercetarii la fata locului a autovehiculului abandonat, trebuie sa se urmareasca identificarea si ridicarea urmelor digitale, pentru a fi comparate, cu cele din cartotecile criminalistice. Aceste urme vor fi cautate pe maneta schimbatorului de viteza, oglinda retrovizoare, butoanele si tastele aparatelor de bord, portierele autovehiculului, butonul portbagajului etc. De asemenea se vor cauta si ridica resturi de tigari, urme de incaltaminte si alte urme ce pot fi folosite ulterior in procesul desfasurarii muncii informativ-operative. Cercetarea la fata locului se va materializa intr­un proces-verbal.

Cu ajutorul tuturor datelor care se detin la un moment dat (din cercetarea la fata locului, investigatii, informatii, evidente) se va intocmi planul de cercetare, cu formularea ipotezelor de lucru si realizarea cercului de banuiti. Atunci cand martorii oculari sau pagubasii pot indica semnalmentele autorilor, acestora li se va prezenta albumul cu fotografiile infractorilor cercetati sau suspecti pentru furturi de autovehicule, deoarece exista posibilitatea identificarii operative prin aceasta metoda si se poate recurge la executarea unui portret robot.

Ipotezele formulate si persoanele banuite cuprinse in planul de cercetare se verifica simultan folosindu­-se toate metodele si mijloacele muncii de politie. In unele situatii se poate recurge si la metoda testarii cu ajutorul tehnicii poligraf.

3.2 Organizarea de actiuni 'filtru' si controale selective in punctele obligatorii de trecere si pe arterele de penetratie in localitati, cu ajutorul formatiunilor de politie rutiera urmarindu-se descoperirea operativa in trafic a autovehiculelor date in urmarire.

3.3 Organizarea de scotociri si efectuarea de razii in zonele unde exista indicii tehnice ca autovehiculele furate sunt abandonate ori autorii furtului sau persoanele suspecte se ascund.

3.4 Organizarea de pande la autovehiculele furate si date in urmarire si care au fost abandonate de infractori in diverse locuri avand certitudinea ca infractorii se vor intoarce pentru a se folosirii din nou de acestea.

3.5 Efectuarea de investigatii si verificari in randul elementelor suspecte sau cunoscute cu antecedente penale pe linia furturilor de autovehicule pentru a se stabili daca au participat, sunt in legatura cu asemenea persoane ori cunosc despre savarsirea infractiunii, mai ales daca au fost vazute in apropierea locului comiterii faptei.

3.6 Executarea de investigatii si verificari la atelierele de reparatii si intretinere auto atat ale inteprinderilor detinatoare de autovehicule, cat si la autoservice-uri, intreprinderi de reparatii auto, la atelierele autorizate sau clandestine ale persoanelor fizice unde se efectueaza diferite reparatii (vopsitorie, tinichigerie, mecanica, electricitate, alte operatii de intretinere), cu care ocazie se va urmari ce autovehicule au fost aduse la reparat, daca li s-au schimbat culorile, ce piese de schimb au fost folosite, cine sunt persoanele care au adus autovehiculele la reparat de tipul si marca celor furate, daca pentru autovehiculele aduse la reparat s­a obtinut autorizatiile de reparatie eliberate de organele de politie. In cazul in care exista suspiciuni ca unor autovehicule li s-au inlocuit piese sau subansamble ce puteau provenii de la autovehiculele furate sau ca acestora li s-au schimbat culorile pentru a li se schimba infatisarea, se va trece la identificarea detinatorilor si verificarea amanuntita a autovehiculului, pentru a se stabili daca nu au fost substituite cu cele furate.

3.7 Verificarea autovehiculelor despre care se detin date ca au un grad de uzura ori au fost grav avariate in accidente de circulatie, urmarindu-se daca tipurile si marcile furate si negasite nu au fost substituite cu cele dintai.

3.8 Verificarea la magazinele consignatia daca motocicletele, motoretele si autoturismele furate si negasite, piese ori subansamble provenite din dezmembrarea acestora au fost primite in vederea vanzarii, luandu-se masuri de identificare si cercetare a depunatorilor suspecti.

3.9 Verificarea periodica a autoturismelor motocicletelor si motoretelor posesorilor din mediul rural, urmarindu-se provenienta acestora.