Aspecte juridice privind incriminarea traficului de droguri

Aspecte juridice privind incriminarea traficului de droguri

Romania face parte din tarile care au depus eforturi considerabile si constante pentru crearea unui cadru legislativ corespunzator care sa puna sub control riguros produsele sau substantete toxice sau stupefiante si sa traga la raspundere penala pe cei ce incalca normele instituite la regimul acestor substante.

Astfel Romania s-a alaturat comunitatii internationale antidrog, aderand Ia conventiile privitoare la stupefiante: Conventia de la Geneva (19 februarie 1925), Conventia de La Geneva (1931), Conventia Unica asupra stupefiantelor (New York, 30 martie 1961), Conventia asupra substantelor psihotrope (Viena, 21 februarie 1971), Conventia impotriva traficului si consumului ilicit de stupefiante si substante psihotrope (Viena, 20 decembrie 1988).

Constitutia din 1991 statueaza in art. 11 ca "Statul roman se obliga sa indeplineasca in tocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la cane ia parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern".[1]

Tratatele sunt ratificate, potrivit legii, de catre Parlament si fac parte din dreptul intern, concretizand conexiunea dinte dreptul international si cel intern. Ratificarea facandu-se prin lege, clauzele tratatului sunt integrate in sistemul normelor statuate prin legi, avand aceeasi forta juridica cu normele in care sunt integrate. Dar aceste prevederi-aderare, acceptare, aprobare, etc. trebrie sa fie compatibile cu Constitutia. Legislatia romana a adus pe acelasi plan regimul legal al stupefiantelor cu legislatia internationala. Actele normative privitoare la regimul stupefiantelor sunt:

Legea nr. 32/1968/D227/1950/D496/1952;

Legea nr. 173/1969 privind regimul produselor si substantelor stupefiante;

Instructiunile nr. 103/1970 al Ministerului Sanatatii pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 73/1969;

Hotararea Guvernului Romaniei nr. 75/1991 pentru stabilirea si sanctionarea contraventiilor privind regimul produselor si substantelor stupefiante;

Hotararea Consiliului de Ministrii 899/1970; Hotararea Consiliului de ministrii 1178/1954;

Decretul nr. 466/1979 regimul produselor si substantelor toxice;

Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 43/1980 aprobarea listei substantelor toxice si a plantelor si se refera la:

a) activitatea de stupefiante;

b) persoanele fizice sau juridice ce pot desfasura activitatea cu stupefiante si contradictiile acesteia;

c) conditii in care substantele si produsele se pot fabrica, conditiona, experimenta, comercializa, transporta, importa si exporta, depozita, detine si administra;

d) obligatiile cu privire la prevenirea toxicomaniei, tratarea si reintegrarea sociala a dependentilor;

e) organele cu atributii in constatarea si sanctionarea incalcarii normelor;

f) stabilirea substantelor, produselor si plantelor toxice supuse autorizarii;

g) conditiile necesare pentru dreptul de producator, de detinere, manipulare, conditionare, cultivare si folosinta;

h) normele tehnice privitoare la cultivarea plantelor ce contin substante toxice, fabricarea, depozitarea, ambalarea, transportarea si manipularea toxicelor.

Actele normative permit activitatea numai persoanelor juridice, in scop medical, sanitaro-veterinar, industrial, agricol, silvic, de invatamant, de cercetare stiintifica si comercial. Persoanele fizice au voie sa foloseasca numai produse si substante toxice in scop medical, dar si pe cele autorizate a fi desfacute comercial catre populatie.

Legile speciale statueaza expres ca infractiunile se sanctioneaza potrivit Codului penal.

De exemplu Legea nr. 73/1969 in art. 17 prevede ca "Nenespectarea prevederilor art. 1 aliniat 1 al legii se pedepseste potrivit dispozitiilor art. 312 din Codul penal. Constituie infractiune si se pedepseste cu pedeapsa prevazuta in art. 312 din codul penal, nerespectarea dispozitiilor art. 1 aliniat 2"

Art. 1 al Legii 73/1969 specifica:

"In RSR sunt interzise producerea, detinerea sau orice operatie privind circulatia produselor ori a substantelor stupefiante, cultivarea in scop de prelucrare a plantelor ce contin substante stupefiante, prescrierea de catre medic fara a fi necesar a produselor sau a substantelor stupefiante ca si organizarea ori ingaduirea consumului lor in locuri anumite".

De asemenea, sunt interzise experimentarea produselor sau a substantelor stupefiante, administrarea lor sub orice forma unei alte persoane fara indicatie medicala, precum si recoltarea ori detinerea in scop de prelucrare a plantelor cu continut stupefiant.

Prin "producerea, detinerea sau orice operatie privind circulatia produselor ori a substantelor stupefiante se intelege dupa caz fabricarea, extractia, conditionarea, prepararea, oferirea, vanzarea, cumpararea, distribuirea si transportul sub orice forma ale acestor produse sau substante.

Obiectivul material al infractiunii este format din produsele si substantele stupefiante si toxice prezentate in aceasta lucrare.

Art. 321 al Codului penal precizeaza ca "Producerea, detinerea sau orice alta operatiune privind circulatia produselor ori substantelor stupefiante sau toxice, cultivarea in scop de prelucrare a plantelor ce contin astfel de substante ori experimentarea produselor sau substantelor toxice, toate acestea fara drept, se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Prescrierea de catre medic, fara a fi necesar, a produselor sau substantelor stupefiante se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani, iar organizarea sau ingaduirea consumului in locuri anumite se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseste."

Fata de vechile legislatii ce dovedeau pedepse de la 6 luni la 5 ani[2] noul Cod penal are in vedere sanctiuni foarte aspre: detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Sfera actiunilor imbraca un aspect infractional deoarece stupefiantele sunt mai raspandite ca toxicele.

Se urmareste savarsirea unor actiuni interzise:

producerea;

detinerea;

orice operatie privind circulatia stupefiantelor;

cultivarea in scop de prelucrare a plantelor ce contin substante stupefiante;

prescrierea de catre medic;

organizarea sau ingaduirea consumului;

experimentarea;

administrarea stupefiantelor sub orice forma unei alte persoane;

recoltarea sau obtinerea in scop de prelucrare a plantelor ce contin stupefiante - Legea 73/1969 - art. 117[3].

Dar ca infractiunea sa fie savarsita trebuie sa existe in prealabil niste norme cu regim special pentru stupefiante, deoarece legea incrimineaza actiunile facute "fara drept". Deci trebuie sa existe anumite norme legale ce precizeaza cine, cand si cum poate executa aceste activitati (Legea 43/1969, Decretul 466/1979). La fel si cazul toxicelor ce nu trebuie folosite "fara drept". Aceasta conditie se indeplineste cand se constata ca actiunile au fost facute de persoane neautorizate, prin incalcarea dispozitiilor actelor normative in vigoare, privitoare la stupefiante.

In cazul "experimentarii" - modalitatea normativa de comitere - caracterul organizat este dat de activitati succesive desfasurate: procurarea, instalarea utilajelor si ustensilelor, achizitionarea de substante chimice, procurarea de substante stupefiante si toxice, dozare, combinare si incercarea lor, prospectarea "pietei", racolarea, plasarea drogurilor in traficul ilicit etc. Pentru a exista infractiunea trebuie ca actiunile acestea sa adune o stare de pericol pentru sanatatea publica presupunand posibilitatea obiecta de vatamare a sanatatii persoanelor ce achizitioneaza substante.

Formele infractiunii sunt: consumul si tentativa. In cazul consumului starea de pericol pentru sanatatea publica  apare atunci cand oricare din actiunile elementului material al laturii obiective s-a executat pana la capat.

Infractiunea continua apare atunci cand se detine, cultiva, experimenteaza, organizeaza si se ingaduie consumul de stupefiante.