Falsificarea instrumentelor oficiale: continut
legal, examinarea obiectului material si a continutului constitutiv.
Consta in falsificarea unui
sigiliu, unei stampile sau a unui instrument de marcare de care se
folosesc unitatile la care se refera art. 145 C.pen. Obiectul
material, in cazul cand falsificarea s-a realizat prin contrafacere, il
formeaza materialele folosite de faptuitor pentru a obtine
falsul respectiv, iar cand fapta s-a savarsit prin alterare obiectul
material va fi constituit din suportul pe care exista amprenta
stampilei, sigiliului sau instrumentului de marcat. Elementul material se
realizeaza printr-o actiune de falsificare a unui sigiliu, unei
stampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc
unitatile prevazute la art. 145 C.pen. Prin "sigiliu" se
intelege, in mod obisnuit, un "obiect alcatuit dintr-o
placa (fixata de un maner) pe care este grevata o
inscriptie, o emblema, o efigie etc. si care se aplica pe
un act ca dovada a autenticitatii lui". Urmarea imediata
consta in crearea unei stari de pericol pentru increderea
publica, stare rezultata din confetionarea sau modificarea unui
instrument care are aptitudinea de a reda, in mod fals, amprenta unui
instrument oficial adevarat. Legatura de cauzalitate este intotdeauna
evidenta. Forma de vinovatie ceruta de norma de incriminare
este intentia. Mobilul si scopul savarsirii nu constituie
cerinte esentiale ale laturii subiective.
