DREPT CONTRAVENTIONAL

SECTIUNEA I

CONCEPTUL DE DREPT CONTRAVENTIONAL

Autorii de drept administrativ din Romania, atunci cand trateaza contraventia-institutie a dreptului administrativ, dupa renuntarea de catre legiuitorul roman la includerea ei in randul infractiunilor – o fac sub titulatura de “Raspunderea contraventional[1].

Intr-adevar, dreptul pozitiv romanesc numai cunoaste reglementarea tripartita a infractiunilor-institutie a dreptului penal-, in crime delicte si contraventii. De aceia, contraventia ca fapta ilicita urmeaza a fi analizata de dreptul administrativ.

Analiza contraventiei impune prezentarea atat a faptei ilicite ca atare, a sanctiunilor, cat si raspunderea contraventionala. Toti autorii de drept administrativ opereaza in aceste concepte. Ceea ce este discutabil, se refera la denumirea tematicii abordate.

Dupa parerea noastra, a examina intreaga problematica a contraventiei sub aspectul raspunderii, este o greseala. Afirmam acest lucru, deoarece ar ramane in afara studiului problemele privind fapta ilicita si sanctiunile contraventionale.

Din aceasta cauza, consideram ca este necesar a examina contraventia ca fapta antisociala in contextul unui capitol, sau chiar a unei discipline distincte in dreptul administrativ, sub denumirea de drept contraventional. Dealtfel, acest lucru, nu este izolat in stiinta dreptului administrativ, dealungul vremii intalnindu-se si detasandu-se dreptul disciplinar[2], dreptul politienesc[3] , politia administrativa[4] si altele.

Mentionam ca denumirea de drept contraventional a mai fost formulata cu argumente pertinente in literatura juridica de specialitate din tara noastra[5]

SECTIUNEA a-II-a

NOTIUNEA SI CARACTERIZAREA CONTRAVENTIEI

CA FAPTA ANTISOCIALA

Potrivit art.1 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, contraventia este fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata ca atare prin lege, prin Hotararea guvernului ori prin hotarare a Consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului Municipiului Bucuresti, a Consiliului judetean ori al Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

In legislatia noastra, contraventiile, ca si celelalte fapte ilicite (infractiunile, abaterile disciplinare si altele) sunt stabilite si sanctionate prin acte normative emise de organele competente ale statului sau autoritatilor locale competente, iar problema diferentierii gradului de pericol social abstract se rezolva cu ocazia elaborarii acestora..

Fapta contraventionala, care mai este numita si abatere administrativa reprezinta o fapta cu un grad de pericol social mediu si de asemenea, fiind prevazuta si sanctionata prin lege sau norme de drept administrativ.

Spre deosebire de infractiune, care prezinta un pericol social mai ridicat, cu consecinte mai grave si care se intind in timp, la contraventie, acest pericol este mai redus, iar urmarile sunt mai restranse.

Contraventiile sunt fapte ilicite ce aduc atingere relatiilor sociale de natura administrativa, civila, a celor care privesc bunurile si persoanele, precum si incalcari ale modului in care trebuie indeplinite de catre unii indatoririle de serviciu.

Criteriile generale de deosebire intre infractiuni si contraventii pot fi intrinseci sau extrinseci, dupa cum tin de insasi natura faptelor sau sunt exterioare acestora[6]. Printre criteriile intrinseci se inscriu in primul rand, si cu o greutate specifica hotaratoare valorile si relatiile sociale aferente care sunt lezate sau periclitate prin savarsirea faptei. Astfel, faptele indreptate impotriva relatiilor sociale legate de valori de care depinde insasi existenta comunitatii ( siguranta societatii, persoana si atributele sale, proprietatea ) prezinta cel mai inalt grad de pericol social. De aceea, fata de ele legiuitorul nu poate sa reactioneze altfel decat prin mijloacele dreptului penal. In comparatie cu acestea, faptele prin a caror savarsire se pun in pericol valori de care depinde nu insasi existenta societatii si a componentelor sale, ci functionarea normala a unui domeniu sau altul, sunt contraventii.

Pe langa obiectul ocrotirii juridice la stabilirea gradului de pericol social trebuie avute in vedere si urmarile faptei, respectiv daca s-a produs o lezare efectiva sau doar o stare de pericol. Este de remarcat ca unele fapte antisociale vatama sau pun in pericol valori esentiale, deci constituie infractiuni numai atunci cand se savarsesc intr-un anumit mod ( ex., prin expunere la suferinte fizice sau psihice) ori in anumite conditii (ex., in mod repetat).

In lipsa acestor imprejurari, fapta constituie contraventie[7] ^.

Un alt criteriu intrinesc priveste rezonanta sociala diferita pe care o provoaca in randul colectivitatii cele doua categorii de fapte antisociale. Faptele care vatama viata, libertatea, integritatea si sanatatea persoanei umane, faptele de furt, talharie, delapidare, tradare, acte de diversiune, atentat, evadare, falsificare de moneda, trafic de stupefiante ori de arme, au o vie rezonanta sociala, provoaca o evidenta stare de neliniste, de nesiguranta sociala. Faptele care pun in pericol valorii de mai mica insemnatate, cu o rezonanta restransa si nu provoaca tendinta membrilor societatii de a reactiona represiv, ca de pilda in ce priveste circulatia rutiera, pescuitul si altele.

In sfarsit, alt criteriu intrinsec se refera la posibilitatea de restaurare a relatiilor sociale vatamate, de restabilire a ordinii dereglate, prin comiterea acelei fapte. In cazul infractiunilor este necesar sa se aplice o pedeapsa uneori cu executarea in penitenciar, pe cand la contraventie se va aplica o sanctiune cu mult mai usoara, facandu-se apel la simtul de raspundere al faptuitorului.

Criteriile extrinseci de diferentiere a infractiunilor si contraventiilor sunt o consecinta si reflecta intr-o masura sau alta diferenta de grad de pericol social dintre cele doua categorii de fapte antisociale. Se numara printre criteriile extrinseci : sursa legislativa deci studiul normelor juridice care prevad cele doua genuri de ilicit, felul sanctiunilor aplicabile si modul de aplicare si executare a acestor sanctiuni.

In ce priveste faptele penale, actele normative care le prevad nu pot emana decat de la organele supreme ale puterii de stat. Dimpotriva, contraventiile pot fi stabilite nu numai prin legi sau decrete, ci si prin hotarari ale guvernului, precum si, in anumite materii si in anumite limite, prin hotarari ale prefecturilor sau altor organe[8].

Referitor la modul de sanctionare, cele contraventionale nu vizeaza decat exceptional in cazuri limitate, si pe scurta durata libertatea persoanei. Totodata, in comparatie cu sanctiunile penale, cele contraventionale, chiar cand sunt formal asemanatoar, sunt totdeauna mai usoare sau modul de executare este mai putin aspru sau consecintele produse sunt mai reduse.

In sfarsit, ceea ce este specific sanctiunilor este faptul ca acestea nu pot fi stabilite si aplicate de cat de instantele de judecata, pe cand cele contraventionale se constata si se aplica de organe din cadrul puterii executive. De altfel, si procedura difera intrucatva, la contraventii existand reguli mult mai simple si o operativitate sporita in instrumentarea cauzelor[9].

Se ridica in mod legitim intrebarea cine apreciaza, cine determina in concret gradul de pericol social, adica cine stabileste daca o anumita fapta ilicita constituie contraventie sau infractiune. Desigur ca aceasta facultate, posiblitatea apartine organului competent sa constate asemenea fapte, care trebuie sa dea dovada de discernamant in aprecierea pe care o face. Este semnificativa in acest sens, prevederea din Legea nr.61/1991, potrivit careia in cazul agentul constatator apreciaza ca sanctiunea amenzii este indestulatoare, aplica amenda procedand potrivit dispozitiilor legale. In caz contrar, procesul - verbal de constatare se trimite de indata judecatoriei competente care va hotari asupra sanctiunii contraventionale ce urmeaza a fi aplicata. Pe de alta parte, atunci cand organul constatator apreciaza ca fapta a fost savarsita in astfel de conditii incat potrivit legii penale ea constituie infractiune, va sesiza organul de urmarire penala.

Aplicarea unei sanctiuni contraventionale nu inlatura raspunderea penala, atunci cand se constata ulterior ca aceasta fapta este infractiune. Intr-o asemenea situatie, raspunderea penala ia locul raspunderii contraventionale. Dimpotriva , in cazul in care fapta a fot urmarita ca infractiune sa stabilit prin rezolutie sau ordonanta a procurorului, prin hotararea judecatoreasca precum ca ea ar putea constitui contraventie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, impreuna cu copia ordonantei sau hotararii se trimit organului in drept sa aplice sanctiunea. Intr-un astfel de caz, raspunderea contraventionala inlocuieste raspunderea penala. Solutia se impune in ambele ipoteze, deoarece raspunderea penala si cea contraventionala nu pot coexista. Intr-adevar, nu este posibil sa se aplice pentru aceiasi fapta o pedeapsa si o sanctiune contraventionala, intrucat printr-o asemenea fapta s-a adus atingere aceleiasi relatii sociale ocrotite de lege.

O alta fapta antisociala o constituie si abaterea disciplinara, care consta in incalcarea, cu vinovatie, de catre o persoana a indatoririlor de serviciu sau a celor legate de serviciu, inclusiv a normelor de comportare. Abaterea disciplinara reprezinta conditia necesara, unicul temei pentru declansarea raspunderii disciplinare, dupa cum contraventia este conditia, temeiul declansarii raspunderii contraventionale.

Atat abaterea disciplinara cat si contraventia sunt fapte ilicite, antisociale, care prezinta pericol social, comise cu vinovatie. Insa, spre deosebire de contraventie, abaterea disciplinara prezinta o periculozitate cantonata, prin insusi continutul sau, la campul raporturilor de serviciu. Contraventia, chiar daca se savarseste la o persoana administrativa sau la personalul sau are o rezonanta mai larga, depasind cadrul acesteia.

Sub aspectul laturii obiective, atat in cazul raspunderii disciplinare, cat si in cazul celei contraventionale suntem in prezenta unei fapte ilicite, contrara unor norme juridice, dar diferita sub aspectul gravitatii, al periculozitatii urmarilor pe care le produc, adica a gradului de perturbare a relatiilor sociale. Aceeasi fapta poate constitui in functie de o seama de elemente (importanta obiectului ocrotit, imprejurarile in care a fost comisa fapta, felul si intensitatea vinovatiei, scopul urmarit, urmarile faptei, etc.) fie abatere disciplinara, fie contraventie, sau si una si alta. Gravitatea si periculozitatea sociala a rezultatului faptic constituie in ultima analiza elementul laturii obiective care exprima cel mai bine diferentele de grad, de intensitate, situand o anumita fapta concreta deasupra sau dedesuptul pragului care separa cele doua raspunderi si determina dozarea gradata a sanctiunii inauntrul fiecareia dintre ele. In acelasi timp, in functie de acest indice de periculozitate, reflectat in urmarile ei directe, fapta se situeaza dedesuptul sau deasupra limitei minime a reglementarii si raspunderii juridice, in general. O fapta al carei efect daunator este imperceptibil, apare ca vadit lipsita de importanta si nu angajeaza nici un fel de raspundere[10]

Trebuie precizat ca subiectul (autorul) unei abateri disciplinare este intotdeauna determinat, circumstantiat, calificat si anume un functionar, un salariat sau angajat, pe cand un contravenient, chiar autor al unei contraventii prevazuta in cadrul personalului autoritatilor administrative sau societatilor comerciale poate sa nu aiba aceasta calitate.

Mai mentionam ca este posibil cumulul raspunderii contraventionale cu cea disciplinara fara ca astfel sa se incalce principiul non bis in idem. Ratiunea acestei solutii se afla in sfera de relatii sociale diferit ocrotite de fiecare din cele doua categorii de norme[11]. De alfel, principiul respectiv interzice de fapt a i se aplica aceleiasi persoane, pentru aceiasi fapta ilicita, doua sau mai multe sanctiuni de aceiasi natura[12]. Posibilitatea acestui cumul este stabilita, de exemplu de art.9 din Legea nr.12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale ilicite[13], conform caruia aplicarea sanctiunilor contraventionale prevazuta de aceasta lege nu inlatura raspunderea disciplinara a faptuitorilor.

SECTIUNEA a-III-a

TRASATURILE ESENTIALE SI CONTINUTUL CONTRAVENTIEI

1.Trasaturile esentiale ale contraventiei

Aceste trasaturi rezulta din definitia cuprinsa in art.1 din Ordonanta Guvernului nr.2/2001 si sunt urmatoarele: vinovatia, stabilirea si sanctionarea faptei drept contraventei prin lege sau alt act normativ. Aceste trasaturi sunt esentiale, iar fara una din ele o fapta nu constituie contraventie. Numai in masura in care intruneste toate aceste elemente, o fapta capata caracter contraventional si poate atrage raspunderea contraventionala.

Prima trasatura esentiala, potrivit definitiei art.1 din lege consta in savirsirea faptei contraventionale cu vinovatie. Ca orice fapta ilicita si contraventia va putea exista ca atare, deci va avea relevanta juridica numai daca este savarsita cu vinovatie.

Desi legea cadru nu defineste aceasta trasatura, ea nu poate avea alte forme si modalitati decat cele stabilite de legea penala care arata ca vinovatie exista atunci cand fapta care prezinta pericol social este savarsita cu intentie sau din culpa (art.19 din Codul penal). Prin urmare, contraventia este savarsita cu intentie atunci cand faptuitorul:

-prevede urmarile faptelor sale si urmareste producerea lor prin comiterea acelei fapte (intentie directa);

-prevede rezultatul faptei sale si desi nu urmareste sa se produca, accepta posibilitatea producerii lui (intentie indirecta);.

Contraventia este savarsita din culpa atunci cand faptuitorul :

-prevede rezultatul faptei sale dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce (usurinta sau culpa cu previziune) ;

-nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada (neglijenta sau culpa fara previziune).

Asemanator cu legislatia penala, consideram ca nu este exclus sa intalnim si o forma intermediara de vinovatie intre intentie si culpa anume, praeterintentia 8intentia depasita).

In oricare din formele sale, vinovatia exprima o anumita atitudine psihica a faptuitorului fata de fapta si urmarile sale. Contravenientul isi da seama ori si-ar putea da seama ca fapta sa este contrara legii, ca se produc urmari socialmente periculoase si cu toate acestea el o comite.

Spre deosebire de infractiune, contraventia se sanctioneaza indiferent de forma vinovatiei, exceptia de nesanctionare a faptelor savarsite din culpa trebuind sa fie prevazuta expres de actul normativ care stabileste si sanctioneaza fapta respectiva.

O fapta savarsita fara vinovatie (spre exemplu, in legitima aparare sau cand urmarile faptei nu puteau fi prevazute) nu va fi considerata contraventie, iar faptuitorul nu va fi tras la raspundere juridica.

O alta trasatura esentiala consta in stabilirea faptei ca atare si sanctionarea prin lege, prin hotarare a Guvernului ori prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiuluisau al sectorului Municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Prin lege sau prin hotarari ale Guvernului se pot stabili si sanctiona contraventional in toate domeniile de activitate. Acest lucru este firesc, deoarece Parlamentul si Guvernul au o competenta materiala generala, ceea ce le confera dreptul sa emita norme juridice privind oricare dintre domeniile vietii politice, economice si sociale. Consideram ca –totodata- si prin ordonante –de urgenta sau simple – ale Guvernului vor putea fi instituite contraventii. Intr-adevar, in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si in conditiile prevazute de aceasta, Guvernul poate emite ordonante ca expresie a delegarii legislative.

Prin hotarari ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene se stabilesc si se sanctioneaya contraventii in toate domeniile de activitate in care acestora li s-au stabilit atributii prin lege ( ca de exemplu , protectia mediului inconjurator, functionarea targurilor, pietelor, a locurilor de distractie si altele). Singura conditie care se cere este ca in domeniile respective sa nu fi fost stabilite contraventii prin legi sau prin hotarari ale Guvernului .

Consiliile locale ale sectoarelor Municipiului Bucuresti pot stabili si sanctiona contraventii in urmatoarele domenii : salubritate, activitatea din piete, curatenia si igienizarea acestora, intretinerea parcurilor si spatiilor verzi, a spatiilor si locurilor de joaca pentru copii, amenajarea si curatenia spatiilor din jurul blocurilor de locuinte, intretinerea bazelor si obiectivelor portive aflate in administrarea lor, intretinerea strazilor si trotuarelor, a scolilor si a altor institutii de educatie si cultura, intretinerea cladirilor imprejurimilor si a altor constructii, depozitarea si colectarea gunoaielor si a resturilor menajere.

Consiliul General al Municipiului Bucuresti poate stabili si alte domenii de activitate din competenta consiliilor locale ale sectoarelor , in care acestea pot stabili si sanctiona contraventii.

Actele normative prin care se stabilesc contraventiile vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contraventii si sanctiunea ce urmeaza sa se aplice pentru fiecare dintre acestea. Astfel in cazul sanctiunii cu amenda se vor stabili limita minima si maxima a acesteia sau, dupa caz, cote procentuale din anumite valori. De asemenea, se pot stabili si tarife de determinare a despagubirilor pentru pagubele pricinuite prin savarsirea contraventiilor.

Actele normative prin care se contraventiile intra in vigoare in termen de 30 de zile de la data publicarii sau, dupa caz, de la data aducerii lor la cunostinta publica, potrivit legii, in afara de cazul in care in cuprinsul acestora se prevede un termen mai lung. Dimpotriva, in cazuri urgente se poate prevedea intrarea in vigoare intr-un termen mai scurt, dar nu mai putin de 10 zile .

Hotararile autoritatilor administratiei publice locale sau judetene, respectiv consiliile locale sau judetene, prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii, pot fi aduse la cunostinta publica prin afisare sau prin orice alta forma de publicitate prevazuta de lege, numai pe baza avizului de legalitate emis de prefect.

2.Continutul contraventiei

Spre deosebire de trasaturile esentiale care privesc fapta contraventionala in general – in abstraction – continutul se refera la faptele contraventionale concrete.

In acest sens, analizand contraventia ca fapta antisociala, distingem anumite aspecte obiective si subiective care se concretizeaza in existenta a patru elemente constitutive :

obiectul;

subiectul;

latura obiectiva;

latura subiectiva;

Aceste elemente trebuie indeplinite cumulativ la fiecare contraventie. Lipsa oricareia dintre ele conduce la inexistenta contraventiei, implicit, la imposibilitatea tragerii la raspundere a faptuitorului.

Totalitatea elementelor caracteristice, obiective si subiective, potrivit carora o fapta este desemnata ca fiind contraventie, reprezinta continutul acesteia. Elementele constitutive ale contraventiei sunt anumite parti si insusiri specifice privitoare la latura obiectiva si subiectiva a unei fapte, elemente cu ajutorul carora se caracterizeaza si identifica respectiva fapta. Asadar, elementele sau insusirile cuprinse in continutul contraventiei se refera la fapta, mai exact, ele se refera la latura obiectiva, latura subiectiva, precum si la unele conditii preexistente faptei.-

Obiectul contraventiei il constituie valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, aparate prin normele de drept administrativ carora li se aduce atingere sau sunt puse in pericol de fapta savarsita.

Pentru protejarea valorilor sociale, bunurilor sau intereselor legitime ale persoanelor, prin normele de drept administrativ, statul a recunoscut numeroase relatii care se refera la conduita oamenilor fata de aceste valori, bunuri, interese.

Ca atare, in cazul contraventiei, vatamarea sau periclitarea relatiilor sociale, printr-un act de conduita umana, are loc in mod necesar prin vatamarea sau periclitarea valorii sociale, bunurilor, intereselor legitime, in jurul si datorita careia exista acele relatii sociale.

De regula, contraventiile sunt grupate in acte normative in functie de obiectul lor, de cele mai multe ori acest lucru rezultand din chiar titlul actului respectiv

Fiecare contraventie are insa si un obiect specific rezultand din textul actului normativ care o prevede.

Obiectul contraventiei se deosebeste de cel al infractiunii prin aceea ca valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, aparate prin norme de drept administrativ au o importanta sociala mai redusa, ele fiind legate de activitatea organelor ce realizeaza administratia publica in anumite domenii de activitate sau privesc unele raporturi sociale de o rezonanta mai redusa, pe cand obiectul infractiunii vizeaza valorile fundamentale ale statului. Spre exemplu, infractiunea constand in detinerea ilegala a unei arme de foc ca obiect relatiile sociale care apara viata si integritatea persoanelor, ordinea si linistea publica, deci valori fundamentale ale societatii, pe cand contraventia constand in neprezentarea titularului permisului de arma de vanatoare pentru a i se aplica viza anuala de catre politie, are ca obiect relatiile sociale privind evidenta armelor, valoare sociala de natura administrativa.

Subiect al contraventiei este persoana fizica ce comite fapta contraventionala. Contraventia se concretizeaza deci printr-o fapta a omului de incalcare a legii.

Pentru ca o persoana fizica sa poata fi subiect al unei contraventii trebuie sa indeplineasca mai multe conditii. In primul rand, subiectul trebuie sa aiba varsta de 14 ani impliniti. Calitatea de subiect activ al contraventiei presupune aptitudinea bio-psihica a persoanei de a intelege si de a-si asuma obligatiile de comportare prevazute de normele dreptului, precum si de capacitatea de a-si stapani si dirija in mod constient actele de conduita in raport cu acele exigente. Unele acte normative deroga de la aceasta prevedere a legii cadru, ridicand limita minima de varsta. De exemplu, Legea nr.61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala prevede ca sanctiunea inchisorii contraventionale poate fi aplicata minorilor numai daca au implinit varsta de 16 ani (art.4 alin.1).

O alta conditie necesara existentei subiectului contraventiei este responsabilitatea. Aceasta inseamna ca subiectul contraventiei trebuie sa aiba puterea de a-si da seama de urmarile actiunilor sau inactiunilor sale cat si de a fi stapan pe conduita sa. Responsabilitatea presupune deci atat un factor intelectiv, care consta in capacitatea subiectului de a intelege ceea ce face, de a distinge caracterul periculos al unor fapte, de caracterul nepericulos al altora, cat si un factor volitiv, care consta in puterea persoanei de a se conduce si de a fi stapani pe faptele sale. Persoanele carora le lipsesc asemenea insusiri nu pot fi considerate ca subiecti ai contraventiilor, deoarece faptele lor nu oglindesc o pozitie constienta, astfel ca sanctiunea ce li s-ar aplica, nu ar fi in masura sa le corijeze. Responsabilitatea este o calitate generala a oamenilor si din aceasta cauza ea se prezuma, se presupune ca exista la orice persoana. Iresponsabilitatea fiind exceptia, trebuie sa fie dovedita.

Totodata, ca o ultima conditie, se cere libertatea de hotarare si actiune. Aceasta presupune ca persoana respectiva sa fi avut posibilitatea de a hotari in mod liber asupra comiterii actiunii-inactiunii prohibite de lege si, in acelasi timp, sa fi avut libertatea de a actiona in raport de hotararea luata. Nu este suficient ca o persoana fizica sa posede insusirile psihice de inteligenta si vointa, pentru a fi subiect al contraventiei si al raspunderii contraventionale, ci mai este necesara si libertatea sa deplina de a le folosi. In cazul cand o persoana a fost constransa de o forta exterioara, fizic sau psihic, sa comita o fapta prevazuta de lege ca fiind contraventie, constrangere careia nu i-a putut rezista, fapta nu va fi caracterizata ca atare, lipsindu-i vinovatia subiectului. De altfel, in Ordonanta nr.2/2001 sunt reglementate constrangera fizica si morala, cauze care inlatura caracterul contraventional al faptei si care duc, implicit la exonerarea de raspundere a persoanelor aflate in atare situatie.

In afara acestor conditii obligatorii, pentru unele contraventii subiectul trebuie sa aiba o anumita calitate. De exemplu, functionar, conducator auto, posesor de arma de vanatoare, agent comercial, etc. Potrivit art.3 alin.2 din Ordonanta, persoana juridica raspunde contraventional in cazurile si conditiile prevazute de actele normative prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventia.

Daca aceeasi persoana a savarsit mai multe contraventii sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie in parte. Din textul legal rezulta ca exista concurs sau pluralitate de contraventii atunci cand o persoana a savarsit mai multe fapte de acest gen si constatate de agentul constatator in acelasi timp. Aceasta norma se aplica atunci cand sunt intrunite urmatoarele conditii : sa fie vorba de aceeasi persoana, aceasta persoana sa fi comis mai multe contraventii, contraventiile savarsite sa fie constatate simultan de acelasi agent. Fata de contraventiile aflate in concurs, legea stabileste aplicarea sanctiunii pentru fiecare fapta in parte.

Deosebit de aceasta, legea prevede totalizarea sanctiunilor pentru contraventiile aflate in curs, dar constatate simultan de acelasi agent intr-un singur proces-verbal, de constatare. In aceasta situatie, agentul constatator are obligatia de a avea in vedere ca prin totalizarea amenzilor aplicate sa nu se depaseasca dublul maximului prevazut in actul normativ incalcat pentru contraventia cea mai grava dintre cele comise sau, dupa caz maximul general stabilit, pentru inchisoarea contraventionala ori obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.

Se face, astfel, aplicarea principiului cumulului aritmetic pentru amenzi, constand in totalizarea amenzilor aplicate pentru fiecare fapta in parte cu corectivul prevazut de acest alineat.

Legiuitorul nu a adoptat regula cumulului juridic, asa cum a procedat in Codul penal, contopind pedepsele pentru infractiuni concurente.

Legea nu precizeaza despre ce fel de persoane este vorba in cazul concursului de contraventii, dar in literatura juridica se apreciaza ca in tacerea legii, prin notiunea de “persoane” se pot intelege si persoane juridice, subiecte ale unor contraventii in concurs[14].

In situatiile in care pentru contraventiile concurente se aplica sanctiunea inchisorii si amenzii, nu poate opera cumulul aritmetic, trebuind sa se execute ambele masuri.

In celelalte situatii, cand contraventiile au fost constatate la date sau la ore diferite, chiar daca acestea s-a facut de catre acelasi agent, se va intocmi pentru fiecare fapta cate un proces-verbal de constatare si se vor aplica sanctiuni separate. Spre deosebire de dreptul penal unde recaderea in infractionalitate poate atrage un spor de pedeapsa (art.35, 37 si 39 C.pen.), in materie contraventionala, repetarea faptelor nu are o relevanta legala (exceptie, unele contraventii privind circulatia pe drumurile publice).

Agentul constatator poate tine insa seama de acest lucru.

Contraventia poate fi comisa de un singur subiect sau de mai multi, in participatie. In asemenea cazuri, agentul constatator trebuie sa aprecieze, sa cantareasca in mod obiectiv contributia fiecarui participant la comiterea faptei, iar in functie de contributia concreta a participantilor, agentul constatator va aplica fiecarui participant, separat, sanctiunea corespunzatoare.

Avand in vedere pericolul social mai redus al contraventiei, in comparatie cu infractiunea, legislatia noastra nu prevede sanctionarea persoanelor care au participat la savarsirea contraventiei in calitate de instigatori sau complici. In consecinta, prin participarea in sensul legii cadru se intelege contributia efectiva, in mod direct si nemijlocit, la savarsirea contraventiei.

Consfintindu-se principiul de drept al raspunderii personale, legea prevede ca sanctiunea se aplica fiecarui contravenient separat. Rezulta ca sanctiunea, nu se imparte pe cati contravenienti au contribuit la comiterea faptei, ci fiecare va fi tinut sa raspunda in limitele stabilite de lege. Desigur, se va avea in vedere contributia concreta a fiecarui participant.

Latura obiectiva – o formeaza actiunea sau inactiuna producatoare a urmarilor socialmente periculoase sau care ameninta anumite valori sociale, fiind prevazuta in actul normativ de stabilire si sanctionare a faptei si considerata ca fiind contraventie.

Actiunea ilicita consta in comiterea unei fapte oprite de norma administrativa. Inactiunea ilicita consta in neindeplinirea obligatiilor ce rezulta din norma respectiva. Actiunea si inactiunea la unele contraventii sunt insotite de cerinte esentiale. Tot din latura obiectiva face parte si urmarea imediata sau rezultatul. La contraventii aceasta urmare consta de regula intr-o stare de pericol.

Uneori actiunea sau inactiunea contraventionala se poate intinde in continuare in timp. In situatia in care incalcarea obligatiei legale dureaza in timp, contraventia este continua si atrage o serie de consecinte juridice.

Latura subiectiva se refera la atitudinea psihica a contravenientului fata de fapta savarsita si urmarile ei.

Elementul principal al laturii subiective este vinovatia, care consta in pozitia subiectiva a contravenientului din punct de vedere al dorintei si vointei sale cu privire la fapta savarsita si consecintele acesteia. La majoritatea contraventiilor acest element are forma de intentie, insa la unele fapte putem intalni si culpa. Aceste forme de vinovatie pot inrauri gravitatea contraventiei, nu insa si existenta sa ca atare. Desigur, este de la sine inteles ca savarsirea faptei cu intentie prezinta un grad de pericol social mai mare decat atunci cand aceasta se comite din culpa.

Intrucat, practic, este greu a se stabili intotdeauna forma de vinovatie cu care actioneaza contravenientul, legiuitorul a gasit de cuviinta sa nu faca nici o discriminare intre intentie si culpa. Organul constatator va trebui sa tina insa seama de forma de vinovatie cu care a actionat faptuitorul cu ocazia individualizarii si aplicarii sanctiunii contraventionale.

Atunci cand faptele sunt considerate contraventii numai daca sunt savarsite din culpa, sau numai cu intentie, acest lucru trebuie sa fie prevazut expres in actul normativ sanctionator. In caz contrar, atunci cand actul normativ nu prevede nimic, cu privire la forma vinovatiei, se considera contraventie fapta savarsita fie cu intentie, fie din culpa.

Contraventia ca fapta a omului cuprinde si alte elemente subiective, precum : motivele, scopul si altele. Faptele omului sunt determinate de anumite necesitati, dorinte, interese, emotii, sentimente, pasiuni, care, in anumite situatii devin adevarate motive sau mobiluri ale faptei ilicite si care stau in spatele efortului de vointa care determina savarsirea contraventiei.

Trebuie mentionat ca element subiectiv al contraventiei si scopul. De cele mai multe ori prin fapta se urmareste un scop, care devine o calauza a intregii atitudini a cunostintei contravenientului. In textul legii se gasesc rare ori mentiuni despre motiv sau scop ca aspecte subiective ale contraventiei.

SECTIUNEA a IV-a

CAUZE CARE INLATURA CARACTERUL CONTRAVENTIONAL AL FAPTEI

A.      Notiuni generale privind inlaturarea caracterului contraventional al faptei

O insusire sintetica ce exprima specificul faptelor contraventionalizate in raport cu alte fapte juridice ilicite, o constituie caracterul de ilicit administrativ (contraventional). Aceasta insusire este caracterizata de prezenta trasaturilor esentiale fara de care nu poate exista o contraventie, trasaturi prevazute in definitia data de art.1 din Legea nr.32/1968 si anume :

fapta concreta sa prezinte un grad de pericol social care justifica recurgerea la sanctiunile administrative;

fapta sa fie savarsita cu vinovatie;

fapta sa fie prevazuta si sanctionata ca atare in legi, decrete sau alte acte normative ale unor organe de stat.

Lipsa oricareia dintre aceste trasaturi esentiale exclude caracterul contraventional al faptei, inlatura existenta contraventiei si, pe cale de consecinta, exclude raspunderea contraventionala. Asadar, fara caracter ilicit specific, o fapta concreta nu poate fi calificata contraventiei, iar fara contraventie, potrivit principiului legalitati nu poate exista raspundere contraventionala.

Stabilirea caracterului contraventional al faptei fiind in esenta expresia vointei legiuitorului, acesta poate sa inlature, in anumite situatii, acest caracter si sa prevada ca o fapta sau anumite categorii de fapte, reglementate drept contraventii, daca sunt savarsite in anumite conditii, nu constituie contraventie si nu pot servi drept temei pentru raspunderea contraventionala.

Toate aceste starii, situatii, cazuri, conditii, inprejurari, daca exista in timpul savarsirii faptei, fac ca realizarea eficienta vreuneia dintre trasaturile esentiale sa devina imposibila. De aceea , legea admite ca in prezenta unor astfel de circumstante caracterul contraventional obijnuit al faptei sa fie exceptional inlaturat. Ele poarta denumirea de cauze care inlatura caracterul contraventional al faptei.

Caracterul contraventional al faptei este inlaturat in cazul legitimei aparari, starii de necesitate, constrangerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmitatii, daca are legatura cu fapta savarsita. Fapta savarsita de un minor sub 14 ani nu constituie contraventie.

Rezulta ca sunt situatii cand fapta calificata drept contraventie se comite ca atare (formal) dar, datorita unor cauze care exclud caracterul ei contraventional, nu atrage raspunderea administrativa pentru faptuitor. Ordonanta nu defineste aceste cauze ci le preia din Codul penal, recurgand la definitiile existente in acesta, conform principiului ca orice lege se completeaza cu dispozitiile altei legi.

Toate cazurile in care este inlaturat caracterul contraventional al faptei trebuie, explicit sau implicit, reglementate de lege. Atribuirea caracterului contraventional unei fapte fiind oprea legii, tot legea trebuie sa prevada caile care duc la inlaturarea acestui caracter.

Tinand seama de specificul imprejurarilor, circumstantelor, etc. -reale sau personale-ce duc la inlaturarea caracterului contraventional al faptei, putem grupa cauzele respective in jurul celor trei categorii, in raport cu trasatura esentiala asupra careia isi rasfrang in mod preponderent efectul lor negativ. Pe cale de consecinta, situatiile in care este inlaturat caracterul contraventional al faptei, sunt:

cauzele care privesc trasatura esentiala a pericolului social (ex.: traversarea pe culoarea rosie a semaforului de catre un pieton, la o ora tarzie a nopti si in momentul in care de acea trecere nu se apropie vreun vehicul sau cersitul savarsit de catre un infirm);

cauzele care privesc trasatura esentiala a vinovatiei ( ex.: legitima aparare, constrangerea, eroarea de fapt, sau starea de necesitate);

cauzele care privesc trasatura esentiala a prevederii faptei ca fiind contraventie.

Aceste cauze nu produc efecte decat daca sunt anume prevazute si in conditiile prevazute de lege. In principiu, aceste cauze produc efecte din momentul in care s-au ivit, dar pentru ca efectele sa opereze practic este necesar ca existenta in fapt a situatiilor care constituie astfel de cauze, sa fie oficial constatata de organele competente.

Existenta unei cauze care inlatura caracterul contraventional al faptei poate fi invocata oricand, de la momentul constatarii faptei si pana la ramanerea definitiva a procesului-verbal de contraventie sau a hotararii instantei care a pronuntat o condamnare la inchisoare contraventionala.

B.       Legitima aparare

Potrivit art.11 alin.1 din Ordonanta nu constituie contraventie fapta savarsita in stare de legitima aparare. Este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un efect material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obstesc si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc. Este, de asemenea, in legitima aparare si acela care, din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei apararii proportionale cu gravitatea pericolului.

Astfel, de exemplu, claxonarea in localitate in timpul noptii constituie contraventie. Totusi, o asemenea fapta nu poate fi calificata ca atare daca un sofer a savarsit fapta pentru a solicita interventia publicului in timp ce se apara de atacul unor persoane care se manifestau violent. Zgomotul produs prin claxonare, desi a tulburat linistea locuitorilor, totusi, nu poate fi considerat ca fiind savarsit cu vinovatie, intrucat a fost produs in scopul apararii integritatii corporale a conducatorului auto si a autoturismului sau.

Din definitie, precum si din exemplul dat rezulta ca o contraventie poate fi socotita ca fiind savarsita in legitima aparare, daca intruneste anumite conditii : fapta in aparare, prevazuta drept contraventie, sa fie precedata de un atac periculos, indreptat impotriva unor valori individuale ori sociale importante; apararea sa fie o riposta contra unui atac material, direct, imediat si injust; apararea sa fie necesara pentru ocrotirea valorilor sociale recunoscute de lege si sa se desfasoare in limitele proportionalitatii atacului.

C.       Starea de necesitate

Nu constituie contraventie fapta prevazuta ca atare in lege, savarsita in stare de necesitate. Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol eminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala ori sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc.

Starea de necesitate comporta intrunirea urmatoarelor conditii :

-fapta sa se savarseasca ca urmare a survenirii unui pericol neprevazut, provocat de evenimente care scapa controlului omenesc, evenimente naturale, spre deosebire de pericolul cerut in cazul legitimei apararii, cand este vorba de un atac provocat in mod constient de un agresor.

-pericolul sa fie eminent sa nu poata fi inlaturat altfel incat prin savarsirea unei fapte prevazute ca fiind contraventie. De ex.: ca sa poata ajunge la timp pentru a salva o persoana accidentata, se incalca diferite reguli de circulatie, cum ar fi cele referitoare la viteza legala, claxonarea, depasire, etc.;

-fapta trebuie sa fie savarsita numai pentru a salva viata, integritatea corporala, sanatatea faptuitorului sau a unei alte persoane, un buna al acestora sau un interes obstesc.

Nu se considera ca fiind emisa in stare de necesitate fapta persoanei care pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele cum s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat. De pilda, nu poate fi considerata ca fiind savarsita in stare de necesitate fapta aceluia care conduce un autovehicul pe drumurile publice aflandu-se sub influenta alcoolului, cu motivarea ca trebuie sa transporte la gara un prieten din alta localitate, venit la el in vizita si ale carui bunuri din gospodarie erau expuse pericolului de inundatie, cata vreme existau si alte posibilitati pentru a transporta la gara, in timp util, pe cel interesat.

D.      Constrangerea

Nu constituie contraventia fapta prevazuta ca atare de lege daca este savarsita din constrangere. Poate exista constrangere fizica sau constrangere morala. Prin fapta savarsita din constrangere fizica, se intelege actiunea sau inactiunea comisa din cauza unei constrangeri exercitate asupra fizicului sau corpului unei persoane si careia aceasta nu i-a putut rezista. Se mai numeste si forta majora.

Prin fapta savarsita din cauza unei constrangeri morale, se intelege fapta pe care o persoana o savarseste in urma unei amenintari cu un pericol grav.

Pentru a considera ca o fapta contraventionala este savarsita din constrangere se cer indeplinite unele conditii : sa se savarseasca o fapta prevazuta ca fiind contraventie, fapta sa se savarseasca ca urmare si din cauza constrangerii si de asemenea, cel constrans sa nu poata rezista acelei constrangeri, sa nu poata inlatura acea constrangere.

Potrivit legii, fapta contraventionala savarsita in stare de constrangere, nu este ilicita. Retinerea si admiterea acestui efect juridic consta in aceea ca, lipsind libertatea de hotarare, lipseste vinovatia. Deci, hotararea de obicei spontana, de a savarsi o fapta nepermisa s-a impus din afara, prin constrangere fizica sau morala.

E.       Cazul fortuit

Aceasta cauza ce inlatura caracterul contraventional al faptei, consta in interventia unui eveniment nou a unei intamplari imprevizibile care determina producerea rezultatului socialmente periculos. De exemplu, nesemnalizarea schimbarii directiei de mers de catre conducatorul auto constituie contraventie. Se poate intampla insa ca, totusi conducatorul auto sa fi semanalizat schimbarea directiei de mers, acest lucru fiind indicat prin aprinderea becului de la bord, dar becul de la lampa de semnalizare, sa nu se aprinda, din cauza trepidatiilor intrerupandu-se contactul. Aceasta situatie nu putea fi prevazuta si nici inlaturata de catre conducatorul auto aflat in miscare.

Rezulta ca intalnim aceasta cauza atunci cand peste o fapta umana social utila, se suprapune o intamplare sau imprejurare imprevizibila care deviaza directia si rezultatul firesc al faptei initiale a omului, realizandu-se continutul unei fapte prevazute de lege ca fiind contraventie.

Caracterul contraventional al faptei este inlaturat tocmai pentru ca faptuitorul a fost in imposibilitate de a prevedea interventia fortei exterioare care a produs rezultatul, ceea ce inseamna ca el nu a prevazut si nici nu putea sa prevada interventia acelei imprejurari care s-a suprapus peste activitatea sa si rezultatul care a survenit in urma acestei suprapuneri, ceea ce presupune ca a lipsit factorul intelectiv.

F.       Iresponsabilitatea

Caracterul contraventional al faptei este inlaturat si in caz de iresponsabilitate. Este iresponsabila persoana care, din cauza incapacitatii psihice, existenta in momentul savarsirii faptei, nu poate sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu poate fi stapana pe ele. O asemenea persoana nu poate intelege de ce actiunile sau inactiunile sale prezinta pericol social si de acestea au caracter ilicit. Datorita lipsei capacitati de a intelege, iresponsabilitatea are drept consecinta inlaturarea caracterului penal al faptei.

Incapacitatea psihica a unei persoane poate fi congenitala sau survenita. Uneori ea este permanenta, dar poate fi si trecatoare , de scurta sau de lunga durata.

Iresponsabilitatea psihofizica fiind datorata unor cauze care altereaza facultatile psihice ale unei persoane, constatarea incapacitatii psihice trebuie facuta de medici specialisti, care vor preciza in raportul lor daca faptuitorul in momentul savarsirii faptei, avea capacitatea de a intelege, isi dadea seama de semnificatia actiunii sau inanctiunii sale si de consecintele ei, precum si daca putea fi stapan pe faptele sale.

G.      Betia involuntara completa

Betia completa produsa de alcool sau de alte substante –datorata unor imprejurarii independente de vointa faptuitorului- constituie o cauza care inlatura caracterul contraventional al faptei savarsite. In acest caz intoxicarea cu alcool sau cu alte substante este produsa in mod fortuit, fara vointa celui ajuns in aceasta stare, motiv pentru care betia este denumita accidentala sau fortuita.

Starea de betie completa este caracterizata de un grad avansat de paralizare a energiei fizice si de o intunecare a facultatilor psihice. Faptuitorul este lipsit temporar de capacitatea de a intelege si de a voi datorita tulburarilor psihice produse de alcool sau alti ebriantii. El nu isi da seama de faptele pe care le savarseste si nici nu intelege semnificatia lor. Lipsindu-i capacitatea de a intelege si de a voi, faptuitorul savarseste fapta prevazuta de lege fara vinovatie si, de aceea, caracterul contraventional al acesteia este inlaturat.

H.      Eroarea de fapt

O alta cauza de inlaturare a caracterului contraventional al faptei o reprezinta eroarea de fapt. Aceasta se refera la necunoasterea sau cunoasterea gresita de catre faptuitor a existentei unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul contraventional al faptei. Prin definitia erorii de fapt observam ca aceasta are un continut format din reprezentarea gresita a realitatii, adica necunoasterea acesteia ori cunoasterea ei gresita. Aceasta cauza se caracterizeaza prin aceea ca faptuitorul, desi are capacitate psihica in momentul savarsirii unei fapte isi reprezinta gresit realitatea, deoarece nu cunoaste anumite stari, situatii sau imprejurarii existente la momentul respectiv ori le cunoaste gresit sau deformat, astfel incat, in ambele situatii, exista o discordanta intre realitatea obiectiva si imaginea pe care si-o face acea persoana despre realitate.

De pilda, constituie contraventie fapta conducatorului auto care nu acorda prioritate pietonilor ce traverseaza strada prin locuri marcate in acest sens. Nu poate fi socotit insa in atare situatie conducatorul auto care, circuland iarna printr-o localitate, pe timpe de ninsoare, nu acorda prioritate pietonilor care traverseaza printr-un loc unde marcajul nu se mai vede din cauza zapezii, iar alta semnalizare nu exista.

Rezulta ca exista o contradictie intre realitatea obiectiva si reprezentarea subiectiva care il pune pe faptuitor in imposibilitatea de a-si da seama de caracterul faptei comise.

Dispozitiile legale cu privire la inlaturarea caracterului contraventional al faptei isi gasesc aplicare atat in cazul faptelor savarsite cu intentie cat si in al acelora comise din culpa, avand in vedere ca fapta prevazuta de lege sau alt act normativ ca fiind contraventie, potrivit art.10 alin.1 se sanctioneaza chiar daca este savarsita fara intentie, in afara de cazul in care prin actul normativ se dispune altfel.

Preciza ca eroarea de drept, deci necunoasterea sau cunoasterea gresita a dispozitiilor contraventionale nu reprezinta o cauza care sa inlature caracterul contraventional al faptei. Nu prezinta importanta care este cauza necunoasterii sau cunoasterii gresite a dispozitiei respective.

I.        Infirmitate

Infirmitatea –spre deosebire de legea penala este o cauza de inlaturare a caracterului contraventional al faptei atunci cand aceasta stare se manifesta intr-o forma care sa aiba legatura cu fapta comisa. De exemplu, traversarea strazii de catre un pieton in timpul in care semaforul electric arata culoarea rosie constituie contraventie. Aceasta fapta nu se considera contraventie in cazul in care este savarsita de o persoana care sufera de daltonism.

J.        Minoritatea

Potrivit art.11 alin.2 din Ordonanta nr.2/2001 fapta savarsita de un minor sub 14 ani nu constituie contraventie.

Fata de minorul care nu a implinit varsta de 14 ani exista prezumtia absoluta ca nu are capacitatea de a intelege suficient caracterul faptelor sale si nici nu are experienta necesara pentru a cunoaste si intelege normele juridice. Din aceasta cauza legiuitorul a instituit principiul impunitatii minorului care nu a implinit 14 ani, indiferent care ar fi normele incalcate si consecintele faptei sale.

Intr-adevar, minorul sub 14 ani se afla in cadrul unui proces natural de dezvoltare organica si psihica pe o treapta inferioara si este lipsit de capacitatea de a-si manifesta vointa potrivit exigentelor legi. Lipsa de discernamant inlatura si caracterul ilicit al faptelor savarsite.

In cazul in care minorul a savarsit, in timpul cat nu raspunde contraventional, o parte din actele succesive componente ale unei contraventii continue ori continuate pe care le prelungeste sau le repeta in timp in perioada in care a devenit raspunzator potrivit legii, va fi tras la raspundere numai pentru activitatea contraventionala desfasurata in aceasta ultima perioada.

Inlaturarea incidentei legii cat il priveste pe minor nu exclude raspunderea civila a persoanelor care, la data savarsirii faptei, in aveau pe acesta in supraveghere ( crestere si educare).

SECTIUNEA a-V-a

CAUZE CARE INLATURA RASPUNDEREA CONTRAVENTIONALA SAU EXECUTAREA SANCTIUNII

A.    Notiuni generale privind astfel de cauze

Exista unele cazuri, cand tragerea la raspundere contraventionala si aplicarea sanctiunii nu se poate efectua. Astfel, se poate intampla sa apara situatii care impiedica aplicarea sanctiunii sau ca aceasta sa nu fie necesara. Se poate intampla ca tragerea la raspundere contraventionala sa fie impiedicata de aparitia unui act de clementa sau de trecerea unui timp indelungat de la savarsirea faptei. Cum astfel de imprejurari, care constituie tot atatea piedici in calea tragerii la raspundere contraventionala si a aplicarii sanctiunii se ivesc in realitate, legislatia tine seama de ele si le cuprinde in reglementarile sale, dandu-le caracterul unor cauze legale de inlaturare a raspunderii contraventionale.

Aceste cauze sunt diferite, atat prin modul lor de interventie, cat si prin efectele lor juridice. Unele din aceste cauze intervin in virtutea legii, altele in urma interventiei organelor puterii de stat. Unele cauze produc efecte juridice mai largi, altele efecte juridice mai restranse.

B.     Fapta nu se mai considera contraventie ori i se reduce sanctiunea

Daca printr-un nou act normativ fapta nu mai este socotita contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ, iar sanctiunea aplicata si neexecutata pana la aceasta data nu se mai executa. Se subliniaza astfel aplicarea principiului activitatii legii in materia dreptului contraventional, principiu potrivit caruia legea se aplica numai faptelor savarsite in timpul cat aceasta se afla in vigoare. Faptele contraventionale savarsite inainte de intrarea in vigoare a legii nu intra sub incidenta legii.

Astfel, daca o contraventie a fost savarsita sub imperiul unui anume act normativ, iar pana la judecarea faptuitorului sau pana la executarea sanctiunii aplicate a fost elaborat altul in aceeasi materie, se ajunge, prin succesiunea legilor in timp, fie la retroactivitatea legii noi, fie la ultraactivitatea legii vechi, aplicandu-se in acest caz prevederile legii contraventionale mai blande[15].

Daca sanctionarea prevazuta in noul act normativ este mai usoara, se va aplica aceasta sanctiune, iar amenda aplicata potrivit vechiului act normativ se va executa numai pana la limita maximului prevazut in noul act normativ. Se prevede deci aplicarea principiului retroactivitatii legii noi numai daca sanctiunile acesteia sunt mai usoare, in sensul ca pentru faptele definitiv sanctionate amenda se va executa doar pana la limita maximului din noul act normativ.

In cazul in care noul act normativ prevede o sanctiune mai grava contraventia savarsita anterior va fi sanctionata in conformitate cu prevederile actului normativ in vigoare la data savarsirii ei. Aici se face aplicatia ultraactivitatii legii vechi, prin aceea ca in cazul in care noul act normativ prevede o sanctiune mai grava, contraventia savarsita anterior va fi sanctionata potrivit dispozitiilor din legea veche, adica conform actului normativ in vigoare la data savarsirii ei.

C.     Prescriptia

Ordonanta nr.2/2001 reglementeaza prin art.13 prescriptia aplicarii sanctiunii contraventionale, iar prin art.14 prescriptia executarii sanctiunii.

1.In ceea ce priveste prima forma a prescriptiei, ordonanta prevede ca aplicarea sanctiunii amenzii pentru contraventii se prescrie in terme de 6 luni de la data savarsirii faptei.

Cand fapta a fost urmarita ca infractiune si ulterior s-a stabilit ca ea constituie contraventie, prescriptia aplicarii sanctiunii nu curge pe tot timpul cat pricina s-a aflat in fata organului de urmarire penala sau instantei de judecata, daca sesizarea s-a facut inauntrul termenului de 6 luni. Prescriptia opereaza totusi, daca sanctiunea nu a fost aplicata in termen de un an de la data savarsirii faptei.

Acest termen a fost stabilit de lege drept limita maxima, intrucat aplicarea sanctiunii contraventionale cu mare intarziere ar diminua, pana la anihilare, scopul educativ al sanctiunii urmarite de legiuitor[16].

In literatura juridica s-a ridicat problema prescriptiei in legatura cu contraventiile continui, adica acelea unde fapta se prelungeste in timp, fara intrerupere sau cu scurte intreruperi. Sunt avute in vedere acele norme juridice care creeaza anumite obligatii cu caracter permanent (ex., intretinerea curateniei in anumite locuri, obligativitatea de a avea efectuata verificarea tehnica a autovehiculului, etc.).

In acest sens, se sustine ca prescriptia curge de la data savarsirii contraventiei, care se poate stabili tot timpul cat exista obligatia a carei nerespectare este sanctionata. Daca este fixat un termen pentru executarea unei anumite obligatii, contraventia se considera savarsita prin neexecutarea acesteia in termenul stabilit. Prescriptia curge de la data expirarii termenului inauntrul caruia trebuie executata obligatia si se implineste prin trecerea a 6 luni[17].

Ordonanta nr.2/2001 a lamurit problema, dispunand ca in cazul contraventiilor continue termenul de 6 luni curge de la data constatarii faptei.

Dispozitiile privind prescriptia aplicarii sanctiunii nu impiedica urmarirea despagubirilor si confiscarea lucrurilor supuse acestei masuri.

2.In art.14 este reglementata prescriptia executarii sanctiunii-amenzii contraventionale. Potrivit textului de lege, executarea sanctiunii se prescrie, in termen de 2 ani de la data aplicarii sanctiunii. Cat priveste sanctiunea contraventionala aceasta se prescrie in terme de un an de la data aplicarii ei. Executarea sanctiunii inchisorii contraventionale se prescrie in terme de un an de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti daca contravenientul nu a optat pentru prestarea unei activitati in folosul comunitatii.

Dispozitiile legale privind prescriptia executarii sanctiunii contraventionale nu impiedica urmarirea despagubirilor si confiscarea lucrurilor supuse acestei masuri. Aceasta dispozitie este fireasca intrucat prescriptia nu poate avea efecte decat in ce priveste sanctiunea principala.

D.    Ordinul autoritatii ierarhice   

In literatura juridica s-a afirmat, fara a se preciza explicit natura juridica, faptul ca ordinul autoritatii ierarhice ar inlatura raspunderea contraventionala. S-a precizat ca una din obligatiile administratorilor, ale salariatilor si subordonatilor in general, este de a aduce la indeplinire hotararile adunarii generale a asociatilor, deciziile consiliului de administratie, ordinele sefilor ierarhici[18].

Desigur, daca ordinul este vadit ilegal, fie numai sub aspectul continutului sau, fie, mai ales atunci cand ordinul legal in continut, este dat de un organ necompetent si in alta forma decat cea prevazuta de lege, cel care l-a executat nu va putea fi aparat de raspundere. Va raspunde in schimb cel care a dat ordinul ilegal.

De aceea, consideram ca va fi exonerat de raspundere doar cel constrans sau aflat in eroare, dar in aceasta situatie vor opera alte cauze, care inlatura nu doar raspunderea, ci chiar caracterul contraventional al faptei.

La fel se pune problema si in legatura cu situatia cand exista acordul institutiei pentru ca functionarul sau angajatul sa comita o fapta contraventionala.

E.     Gratierea

Reprezinta un act de clementa prin care puterea de stat renunta, din anumite considerente la executarea unei sanctiuni pronuntate de instantele judecatoresti. In principiu, garantia are un caracter subiectiv sau personal, in sensul ca se acorda unor persoane individualizate in actul respectiv, indiferent de natura faptei comise sau de natura si cuantumul sanctiunilor aplicate. Ea se acorda pentru considerentii ce intereseaza exclusiv persoana celor sanctionati constituind un mijloc de individualizare administrativa a sanctiunii sau de reparare a exceselor, inclusiv a erorilor judiciare.

Gratierea poate capata insa si un caracter obiectiv sau real, atunci cand ea se acorda unui numar nedeterminat de persoane, in raport – totusi – de anumite criterii, precum natura faptei comise ori cuantumul sanctiunii aplicate. In acest caz, ea se acorda pentru consideratii de ordin general, constituind o masura mai larga impusa de considerente politice si sociale.

In acest sens, ca exemplu, conform art.6 din Legea nr.137/1997 privind gratierea unor pedepse, sanctiunile cu inchisoare aplicate pentru contraventii nu se mai executa, iar pentru contraventiile savarsite pana la intrarea in vigoare a legii citate, nu se mai aplica sanctiunea inchisorii contraventionale.

Dupa cum se observa, legea are in vedere nu doar alaturarea executarii, dar si aplicarea sanctiunii contraventionale.

SECTIUNEA a VI-a

SANCTIUNILE CONTRAVENTIONALE

A.    Clasificarea sanctiunilor contraventionale

Sanctiunile aplicabile in cazul savarsirii contraventiilor sunt principale si complementare. Sanctiunile contraventionale principale sunt : a ) avertismentul; b) amenda contraventionala; c) obligarea contravenientului la prestarea unei contraventii in folosul comunitatii; d) inchisoarea contraventionala, daca nu exista consimtamantul contravenientului pentru prestarea unei activitati in folosul comunitatii.

Sanctiunile contraventionale complementare sunt : a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii; b) suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati; c) inchiderea unitatii; d) blocarea contului bancar; e) suspendarea activitatii agentului economic; f) retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior, temporar sau definitiv; g) desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in stare initiala.

Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare.

B.     Avertismentul

Avertismentul este sanctiunea cea mai usoara care se aplica faptuitorului in cazul savarsirii unei contraventii care prezinta un grad de pericol social redus. Avertismentul consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului faptei sale si in recomandarea ca pe viitor sa respecte dispozitiile legale. Avertismentul se poate aplica oricarei persoane fizice sau juridice care a savarsit o contraventie.

Prin natura sa intrinseca, avertismentul este o sanctiune morala, avand caracter educativ, fata de amenda care are un caracter preponderent pecuniar. Practic, aceasta sanctiune consta in dojenirea, dezaprobarea faptuitorului pentru ceea ce a savarsit, aratarea pericolului social al faptei comise, al urmarilor provocate, sfatuirea contravenientului sa se indrepte si sa aiba o conduita corecta in societate. Totodata, avertismentul mai consta in atragerea atentiei acestuia ca daca in viitor va mai savarsi o alta contraventie, i se va aplica o sanctiune cu amenda sau chiar mai aspra. Asadar, pe langa elementul de mustrare, avertismentul cuprinde si de acela de atentionare cu privire la conduita ce trebuie avuta in viitor.

Avertismentul se poate aplica si atunci cand actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede expres aceasta sanctiune. Este intrucatva o derogare de la principiul legalitatii sanctiunii, potrivit caruia stabilirea si sanctionarea contraventiilor se aplica numai daca sunt prevazute in actul normativ respectiv. Este o consacrare a principiului oportunitatii, avand in vedere ca se aplica o sanctiune care este in favoarea contravenientului.

Aceasta dispozitie lasa un camp larg de apreciere organelor competente sa aplice sanctiunea, care vor putea sa decida daca este cazul ori nu sa substituie avertismentul unei alte sanctiuni principale. Aceasta consideram ca nu poate fi decat amenda, sanctiunea inchisorii contraventionale neputand fi inlocuita cu avertismentul. Aprecierea daca este cazul inlocuirii se face tinand seama de persoana contravenientului, de comportarea sa anterioara, de atitudinea acestuia fata de fapta, de angajamentul ca pe viitor nu o va mai repeta, de imprejurarile care se puteau produce ori scopul urmarit.

Dupa cum s-a observat, in practica se constata in general o exigenta sporita in ceea ce priveste aplicarea sanctiunilor contraventionale. Astfel se merge chiar spre limita maxima a amenzilor si nicidecum spre aplicarea avertismentului. De aceea se impune ca organele competente sa inteleaga ca orice sanctiune juridica, inclusiv cea contraventionala, nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca in toate cazurile sa se aplice sanctiunea amenzii[19] . Rezulta ca sanctiunile juridice in oricare din formele acestora nu constituie mijloace de represiune, de razbunare a societatii, ci de preintampinare a savarsirii de fapte antisociale, deci de preventie speciala si generala.

Prin insasi natura si scopul sau educativ, avertismentul se adreseaza oral contravenientului, la constatarea faptei. Ordonanta nr.2/2001 reglementeaza si posibilitatea aplicarii sale in forma unei comunicari scrise, chiar in situatia in care contravenientul a fost prezent la constatarea faptei. De ex., in caz de tamponare usoara a unui autovehicul, desi se aplica avertismentul, se va incheia procesul-verbal, fiind necesar la organul de asigurari si la service-auto. Uneori, forma scrisa a avertismentului este ceruta de lege. Intr-adevar, se prevede aplicarea avertismentului ori a avertismentului publicat (Legea nr.33/1991, Ordonanta Guvernului nr.24/1993)[20]

Avertismentul este prevazut alternativ cu sanctiunea amenzii, care este sanctiunea cea mai importanta si reprezentativa a dreptului administrativ .

C.     Amenda contraventionala

Amenda contraventionala consta intr-o suma de bani pe care contravenientul trebuie sa o plateasca, cand savarseste o contraventie cu un grad mai mare de pericol social. Tot gradul de pericol social abstract este cel care determina cuantumul amenzii, actele normative prevazand o limita minima si alta maxima pentru fiecare contraventie. Aceste limite se dubleaza uneori in cazul repetarii savarsirii contraventiei[21] ori este mai mare cand contravenientul este o persoana juridica[22]. Amenda contraventionala are caracter administrativ.

Regula este ca limitele minime si maxime ale amenzilor reprezinta anumite sume fixe, uneori insa cuantumul reprezinta anumite procente[23] ^.

Pentru contraventiile stabilite prin hotarari ale Guvernului se pot prevedea amenzi intre 500.000 lei si 100.000.000 lei. Pentru contraventiile stabilite prin hotarari ale consiliilor locale ale comunelor, oraselor, municipiilor sau ale sectoarelor municipiului Bucuresti, ale consiliilor judetene ori ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti se pot prevedea amenzi intre 250.000 lei si 25.000.000 lei.

Limitele amenzilor prevazute in actele normative care contin reglementari cu privire la stabilirea si sanctionarea unor fapte ce constituie contraventii, precum si limitele minime si maxime ale amenzilor prevazute in ordonanta, pot fi reduse sau majorate periodic prin hotarari ale Guvernului.

Sumele provenite din amenzi se fac venit la bugetul de stat, cu exceptia celor provenite din amenzile aplicate in temeiul hotararilor autoritatilor administratiei publice locale sau judetene, care se fac venit la bugetul local respectiv, precum si a celor pentru care legea prevede altfel. Amenzile aplicate in temeiul unei legi sau al unei hotarari a Guvernului se fac venit la bugetul de stat in cota de 75%, diferenta revenind unitatii din care face parte agentul constatator. Aceasta suma se retine integral ca venituri extrabugetare, cu titlu permanent, si va fi repartizata pentru dotarea cu mijloace specifice activitatilor din domeniu.

Sarcina individualizarii amenzii revine organului competent sa aplice sanctiunea, care va aprecia de la caz la caz, in limitele prevazute de actul normativ, in functie de imprejurari, scop, persoana contravenientului etc.

Desigur, vor putea fi prevazute si alte criterii, asa cum prevede Legea fondului funciar, respectiv marimea suprafetei, categoria de folosinta si clasa de fertilitate a terenului aferent.

La unele contraventii economice, agentul care aplica sanctiunea nu are posibilitatea de a o individualiza, ci doar sa o calculeze.

Amenda contraventionala spre deosebire de cea penala este mai redusa, de regula si nu atrage decaderi sau interdictii pentru persoanele sanctionate si nici nu constituie antecedent care sa influenteze asupra unei eventuale sanctiuni ulterioare.

D.    Obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii

O inovatie a Ordonantei nr2/2001 o reprezinta introducerea unei sanctiuni contraventionale principale, anume obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.

Pana la aceasta data, obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii era doar o modalitate de inlocuire, cu consimtamantul contravenientului, a sanctiunii inchisorii contraventionale[24]. Ordonanta vine si-i da acestei sanctiunii caracter independent, fiind caracterizata ca o sanctiune principala alaturi de avertisment, amenda si inchisoare contraventionala.

Obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii se poate stabili numai prin lege si numai pe o perioada ce nu poate depasi 300 de ore.

Aceasta sanctiune se stabileste intotdeauna alternativ cu amenda. Ea se poate aplica atat persoanelor fizice, cat si persoanelor juridice.

E.     Inchisoarea contraventionala

Inchisoarea contraventionala este o sanctiune reglementata anterior, dar si ulterior intrarii in vigoare a Legii nr.32/1968, dar prin acte normative cu aceeasi forta juridica. Ea este mentionata prin Ordonanta nr.2/2001 cum este de la sine inteles, spre deosebire de amenda, se aplica doar persoanelor fizice.

Primul act normativ care a prevazut sanctiunea inchisorii contraventionale a fost Decretul nr329/1966 privind sanctionarea unor contraventii la regulile de calatorie cu trenul. Ulterior inchisoarea contraventionala a fost prevazuta si in alte acte normative[25].

Conform art.9 din Ordonanta nr.2/2001 inchisoarea contraventionala poate fi stabilita numai prin lege si numai pe o durata ce nu poate depasi 6 luni. Anterior durata inchisorii contraventionale prevazuta prin lege era diferentiata de la 15 zile la 23 luni, pentru altele de o luna la 3-6 luni ori de la 3 luni la 6 luni. Observam ca in prezent nu se mai fixeaza un minim al inchisorii contraventionale, urmand ca legile speciale sa faca acest lucru.

Trebuie remarcat faptul ca sanctiunea inchisorii contraventionale este alternativa cu amenda contraventionala.

Sanctiunea inchisorii contraventionale va putea fi aplicata, cand legea prevede, si minorilor care au implinit varsta de 16 ani.

Cand contraventiile au fost constatate prin acelasi proces-verbal sanctiunile se cumuleaza fara a putea depasi maximul general stabilit de ordonanta, respectiv 6 luni de inchisoare contraventionala.

F.     Confiscarea bunurilor

Potrivit art.5 alin.3 din Ordonanta nr.2/2001 a Guvernului Romaniei, reprezinta sanctiune contraventionala complementara confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii. Acest text corespunde dispozitiei constitutionale din art.41 alin.8.

Sunt de facut doua remarci : prima, se refera la natura juridica a sanctiunii, iar cea de-a doua priveste entitatea materiala confiscata. Referitor la natura juridica, ordonanta stabileste ca suntem in prezenta unei masuri complementare. Consideram ca potrivit reguli simetriei in drept, mai corect ar fi trebuit ca aceste masuri sa fie denumite “de siguranta” asa cum procedeaza Codul penal. Pe de alta parte, confiscarea trebuie sa priveasca “lucrurile”, iar nu doar bunurile. Intr-adevar exista entitati materiale, precum alimente alterate, materiale obscene sau substante toxice care nu se incadreaza in categoria de bunuri asa cum acest concept este definit de dreptul civil.

Ar mai fi de facut si o alta observatie anume, faptul ca masura, desi se numeste complementara, poate fi luata chiar daca nu s-a pronuntat o sanctiune principala.

In baza ordonantei, sunt supuse confiscarii trei categorii de bunuri : cele destinate savarsirii contraventiei (ex. uneltele de pescuit), cele folosite in comiterea contraventiei (ex. un cutit), precum si cele rezultate din contraventie (ex. substante toxice ori psihotrope).

S-ar mai putea pune si intrebarea in ce masura dispozitia din art.5 alin.3 lit.a din ordonanta nu contravine cu prevederile constitutionale conform carora avea dobandita ilicit, nu poate fi confiscata ( art.41 alin.7 din Constitutie). Consideram ca legea fundamentala are in vedere doar averea dobandita ilicit, iar nu si lucrurile provenite din faptele ilicite, care trebuie sa despagubeasca victimele ori cele care avand legatura directa cu fapta ilicita urmeaza a fi confiscate, ca masura complementara, deci de siguranta.

Confiscarea este o masura obligatorie, iar nu una facultativa. Din aceasta cauza, organul competent, aplicand sanctiunea principala, va dispune si confiscarea prin actul administrativ sau hotararea judecatoreasca respectiva.

G. Alte sanctiuni complementare

a)     suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati ( de pilda suspendarea sau anularea permisului de conducere sau de port-arma);

b)     inchiderea unitatii (de pilda, pentru nerespectarea regulilor de igiena);

c)     blocarea contului bancar (de exemplu, pentru neachitarea unor datorii financiare).

d)     suspendarea activitatii agentului economic (de exemplu, pentru incalcarea unor norme de protectie a muncii);

e)     retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior, temporar sau definitiv;

f)      desfiintarea lucrarilor si aducerea termenului in stare initiala (de pilda, demolarea unei constructii ridicate fara autorizatie).

Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni complementare. Sanctiunile complementare se aplica in functie de natura si de gravitatea faptei si pot fi cumulate, de la caz la caz.

SECTIUNEA a VII-a

CONSTATAREA CONTRAVENTIILOR SI APLICAREA SANCTIUNILOR CONTRAVENTIONALE

A.    Persoanele competente sa constate contraventiile

Prima faza procedurala privind raspunderea contraventionala o reprezinta constatarea faptei , activitate data in competenta anumitor persoane, de regula cele prevazute in chiar actul normativ care reglementeaza contraventiile intr-un anumit domeniu de activitate . Aceste persoane sunt denumite generic agenti constatatori.

Conform ordonantei, pot fi agenti constatatori : primarii, ofiterii si subofiterii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitati, peroanele imputernicite in acest scop de ministri si de alti conducatori ai autoritatilor administratiei centrale, de prefecti, presedinti ai consiliilor judetene, primari, de primarul general al municipiului Bucuresti, precum si de alte persoane prevazute in legi speciale.

Se observa ca spre deosebire de reglementarea cuprinsa in economia Legii nr.32/1968, sunt agenti constatatori nu doar ofiterii si subofiterii de politie, ci si alte cadre active ale Ministerului de Interne, in masura in care exista o abilitare in acest sens. Astfel, putem exemplifica cu ofiterii si subofiterii din cadrul politiei de frontiera sau cei din Jandarmeria romana.

Ofiterii si subofiterii din Ministerul de Interne constata contraventii privind: apararea ordinii publice, circulatia pe drumurile publice, regulile generale de comert, vanzarea, circulatia si transportul produselor alimentare si nealimentare, tigarilor si bauturilor alcoolice , alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotarare a Guvernului.

Totodata, ca si in vechea reglementare, ordonanta prevede ca Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, precum si celelalte autoritati ale administratiei publice care au structuri militare vor stabili prin regulamentele interne organele competente sa constate si sa aplice sanctiunile in cazul contraventiilor savarsite de cadrele militare si de angajatii civili in legatura cu serviciul.

Dupa ce agentul constatator a luat cunostinta despre o incalcare a dispozitiilor legale, el trebuie sa procedeze la constatarea acesteia pe baza celor observate personal, a relatarilor autorului, victimei, martorilor, precum si a altor probe. In continuare, va proceda la stabilirea identitatii contravenientului care este obligat sa prezinte actul de identitate, iar pentru determinarea locului de munca si legitimatia de serviciu, de student sau alte acte.

De asemenea, trebuie sa stabileasca imprejurarile in care s-a savarsit contraventia, actul normativ care o prevede, daca s-au produs pagube materiale ori sunt lucruri supuse confiscarii si daca nu exista vreo cauza care sa excluda caracterul contraventional al faptei sau raspunderea faptuitorului.

B.     Procesul-verbal de constatare a contraventiei

Materializarea activitatii de constatare a contraventiei se face prin procesul-verbal incheiat de catre agentul constatator. Din punct de vedere al naturii sale juridice, procesul-verbal este un act administrativ, act prin care se individualizeaza fapta ilicita. Acest act poate fi intocmite atat in prezenta, cat si in lipsa faptuitorului, pe baza constatarilor personale si a probelor administrate de agentul constatator.

Indiferent prin ce mod sau mijloc a luat cunostinta despre savarsirea contraventiei, agentul constatator va trebui sa intocmeasca in scris procesul-verbal.

Procesul-verbal de constatare a contraventiei va cuprinde in mod obligatoriu : data si locul unde este incheiat, numele, prenumele, calitatea si institutia, din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupatia si locul de munca al contravenientului, descrierea faptei contraventionale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost savarsita, precum si aratarea tuturor imprejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabileste si se sanctioneaza contraventia, indicarea societatii de asigurari, in situatia in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie, posibilitatea achitarii in termen de 48 de ore a jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plangerea.

La intrarea in Romania a cetatenilor straini sau a cetatenilor romani cu domiciliul in strainatate toate organele politiei de frontiera de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a Romaniei vor elibera acestora tichete de inscriere a contraventiilor. In cazul contraventiilor savarsite de aceste persoane vor fi cuprinse urmatoarele date de identificare a acestora: numele, prenumele, seria si numarul pasaportului, statul emitent si data eliberarii documentului, precum si seria si numarul tichetului de inscriere a contraventiilor.

La iesire din tara organele politiei de frontiera de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a Romaniei, o data cu controlul documentelor vor solicita cetatenilor straini si cetatenilor romani cu domiciliul in strainatate tichetul de inscriere a contraventiilor si, dupa caz, dovada platii amenzii contraventionale.

In cazul in care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde si numele, prenumele si domiciliul parintilor sau ale altor reprezentanti ori ocrotitori legali ai acestuia.

In situatia in care contravenientul este persoana juridica in procesul-verbal se vor face mentiuni cu privire la denumirea, sediul, numarul de inmatriculare in registrul comertului si codul fiscal ale acesteia, precum si datele de identificare a persoanei care o reprezinta.

In momentul incheierii procesului-verbal agentul constatator are obligatia sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate direct in procesul-verbal la rubrica “Alte mentiuni”, sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal.

Daca cu ocazia constatarii faptei, agentul constatator dispune confiscarea unor lucruri (cand are drept de aplicare a sanctiunii) ori le ridica in vederea confiscarii (cand sanctiunea este aplicata de alte persoane) le va descrie in ce priveste forma, marimea, greutatea, culoarea, caracteristicile, etc., indicand totodata cui apartin, ce masuri s-au luat in privinta lor (de verificare cand sunt perisabile sau de conservare in vederea predarii lor persoanelor carora la apartin).

Procesul-verbal de constatare se intocmeste, de regula in doua exemplare, din care originalul ramane la agentul constatator si copia se inmaneaza contravenientului. In cazul in care se ia masura confiscarii, iar bunurile nu apartin contravenientului ori prin fapta comisa s-au produs pagube materiale, procesul-verbal se incheie in trei sau mai multe exemplare pentru a se inmana cate un exemplar persoanelor interesate, respectiv partii vatamate ori celei careia ii apartin bunurile confiscate.

Contravenientul este obligat sa prezinte agentului constatator la cerere, actul de identitate ori documentele in baza carora se fac mentiunile in procesul-verbal. In caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiteri si subofiteri de politie, jandarmi sau gardieni publici.

Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient, In cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. In acest caz, procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia. Trebuie precizat ca nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. In lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului-verbal in acest mod.

Daca o persoana savarseste mai multe contraventii constatate in acelasi timp de acelasi agent constatator, se incheie un singur proces-verbal.

C.     Aplicarea sanctiunilor contraventionale

In cazul in care prin actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor nu se poate prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare aplica si sanctiunea. Daca potrivit actului normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei, agentul constatator nu are dreptul sa aplice si sanctiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de indata organului sau persoanei competente sa aplice sanctiunea. In acest caz, sanctiunea se aplica prin rezolutie scrisa pe procesul-verbal.

Desigur, sanctiunea se aplica in limitele acordate si prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.

In cazul contraventiilor pentru care legea prevede sanctiunea inchisorii contraventionale alternativ cu amenda, daca agentul constatator apreciaza ca sanctiunea amenzii nu este indestulatoare, incheie procesul-verbal de constatare si il inainteaza in cel mult 48 de ore judecatoriei in a carei raza teritoriala a fost savarsita contraventia, pentru aplicarea sanctiunii corespunzatoare.

Atunci cand se apreciaza ca se impune aplicarea inchisorii contraventionale, instanta va dispune inlocuirea inchisorii cu sanctiunea obligarii la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, daca persoana care a savarsit fapta contraventionala este de acord.

Aplicarea sanctiunii inchisorii contraventionale sau, dupa caz, obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, daca persoana care a savarsit contraventia este de acord.

SECTIUNEA a VIII-a

CAILE DE ATAC SI EXECUTAREA SANCTIUNILOR CONTRAVENTIONALE

A.    Caile de atac impotriva sanctiunilor contraventionale

Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia. Partea vatamata poate face plangere numai in ceea ce priveste despagubirea, iar cel caruia ii apartin bunurile confiscate, altul decat contravenientul, numai in ceea ce priveste masura confiscarii[26].

Plangerea insotita de copia de pe procesul-verbal de constatare a faptei respective, se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat sa o primeasca si sa inmaneze depunatorului o dovada in acest sens, plangerea, impreuna cu dosarul cauzei, se trimite de indata judecatoriei in a carei circumscriptie a fost savarsita contraventia.

De buna seama, ca plangerea suspenda executarea. Plangerea depusa de partea vatamata ori de cel caruia ii apartin lucrurile supuse confiscarii suspenda executarea numai in ceea ce priveste despagubirea, sau, dupa caz, masura confiscarii.

Judecatoria va fixa termenul de judecata, care nu va depasi 30 de zile, si va dispune citarea contravenientului sau, dupa caz, a persoanei care a facut plangerea, a organului care a aplicat sanctiunea, a martorilor indicati in procesul-verbal sau in plangere, precum si a oricaror alte persoane in masura sa contribuie la rezolvarea temeinica a cauzei.

In cazul in care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulatie, judecatoria va cita si societatea de asigurari mentionata in procesul-verbal de constatare a contraventiei.

Pe de alta parte, instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o si pe ceilalti desigur persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de Codul de procedura penala sau in legile speciale, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii.

Hotararea judecatoreasca prin care s-a solutionat plangerea poate fi atacata cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Motivarea recursului nu este obligatorie, dar se cere ca aceasta sa fie sustinute, chiar si oral, in fata instantei. Respectand principiile de drept, si in aceasta materie, recursul suspenda executarea hotararii.

Plangerile impotriva proceselor-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor se solutioneaza cu precadere. Ordonanta prevede ca plangerea impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, recursul formulat impotriva hotararii judecatoresti prin care s-a solutionat plangerea, precum si orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciara de timbru.

B.     Executarea sanctiunilor contraventionale

Daca procesul-verbal nu este atacat, in sensul contestarii sale, in termen de 15 zile, precum si atunci cand hotararea judecatoreasca irevocabila prin care s-a solutionat plangerea constituie titlu executori, fara vreo alta formalitate.

In ce priveste avertismentul, acesta se adreseaza oral atunci cand contravenientul este prezent la constatarea contraventiei si sanctionarea este aplicata de agentul constatator. In celelalte cazuri avertismentul se socoteste executat prin comunicarea procesului-verbal de constatare a contraventiei, cu rezolutia corespunzatoare. Daca sanctiunea a fost aplicata de instanta prin inlocuirea amenzii contraventionale cu avertisment, comunicarea acesteia se face prin incunostiintare scrisa.

Punerea in executare a sanctiunii amenzii contraventionale, se face astfel :

a)     de catre organul din care face parte agentul constatator, ori de cate ori nu se exercita calea de atac impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei in termenul prevazut de lege;

b)     de catre instanta judecatoreasca in celelalte cazuri;

In vederea executarii amenzii, organele competente vor comunica din oficiu autoritatilor de specialitate ale directiilor generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti si unitatilor subordonate acestora, in a caror raza teritoriala domiciliaza sau isi are sediul contravenientul, procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei sau, dupa caz, dispozitivul hotararii judecatoresti prin care s-a solutionat plangerea.

Executarea se face in conditiile prevazute de dispozitiile legale privind executarea silita a creantelor bugetare. Impotriva actelor de executare se poate face contestatie la executare, in conditiile legii[27].

Executarea sanctiunilor contraventionare complementare, se face de asemenea-potrivit dispozitiilor legale. Confiscarea se aduce la indeplinire de organul care a dispus aceasta masura. In caz de anulare sau de constatare a nulitatii procesului-verbal, bunurile confiscate, cu exceptia celor care a caror detinere sau circulatie este interzisa in drept. Daca acestea au fost verificate, instanta va dispune sa se achite celui in drept o despagubire care se stabileste in raport cu valoarea de circulatie a bunurilor.

In scopul executarii despagubirii stabilite pe baza de tarif, actele se comunica si partii vatamate, care va proceda potrivit dispozitiilor legale referitoare la executarea silita a creantelor.

In ce priveste inchisoarea contraventionala, aceasta se executa in arestul politiei sau penitenciarelor.