Administratie | Contabilitate | Contracte | Criminalistica | Drept | Legislatie |
Actiunea actelor normative in timp.
Actele normative sunt adoptate pentru a actiona asupra relatiilor sociale, pentru a determina conduita si comportamentul subiectelor de drept. Adoptarea acestor acte normative nu coincide cu inceputul actiunii lor, cu intrarea lor in vigoare, deoarece aceste acte - in urma elaborarii lor - trebuie sa fie intai aduse la cunostinta cetatenilor, organelor de stat si organizatiilor, tuturor celor chemati sa le respecte. Aceasta se face, in principiu, prin publicarea actelor normative intr-o publicatie oficiala. Pentru determinarea actiunii normei juridice in timp este necesar sa se stabileasca atat momentul intrarii in vigoare, cat si cel al incetarii sau iesirii din vigoare a actului normativ.
In ceea ce priveste intrarea in vigoare a legii si a altor acte normative, modalitatile determinarii acestui moment pot fi diferite. Astfel, actul normativ poate sa stabileasca el insusi printr-o prevedere speciala data intrarii sale in vigoare. Atunci cand in actul normativ nu se prevede o data expresa a intrarii sale in vigoare, se considera, in principiu, ca data a inceperii actiunii sale, data publicarii sale oficiale.
In sistemul juridic din tara noastra, legile si celelalte acte normative ale organelor centrale ale puterii si administratiei de stat intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii in "Monitorul oficial al Romaniei" daca, in cuprinsul lor, nu este indicata o alta data. In unele sisteme de drept sunt prevazute prin constitutie sau legi termene precise de intrare in vigoare a legilor dupa adoptare, daca, bineinteles, in textul lor nu se prevede altfel.
Un aspect important al actiunii in
timp a actelor normative se refera la principiul neretroactivitatii actelor
normative. In
a) cand actul normativ prevede in mod expres ca se aplica si unor fapte petrecute anterior;
b) legea penala mai favorabila sau mai blanda;
c) legile interpretative .
Aplicarea noului act normativ la situatii vechi nu poate fi admisa decat in interesul statului si, desigur, pentru apararea unor interese legitime ale cetatenilor. In acest sens, principiul dreptului penal al aplicarii legii mai favorabile exprima o conceptie umanitara, care permite ca persoanei care a comis o infractiune in trecut, sub imperiul legii vechi, sa i se aplice, dintre cele doua legi penale (cea veche si cea noua), aceea care stabileste o pedeapsa mai blanda pentru fapta comisa. Cat priveste legile interpretative aplicarea lor retroactiva este explicabila, deoarece ele vin sa arate intelesul exact al unei legi existente si este firesc ca acest sens sa-i fie atribuit acestei legi inca de la adoptarea si intrarea ei in vigoare.
Iesirea din vigoare a actelor normative sau incetarea actiunii lor are loc, de asemenea, in forme diferite. De la bun inceput se impune, sub acest aspect, distinctia intre doua situatii:
a)cand durata de timp a unui act normativ nu a fost limitata si atunci incetarea actiunii sale are loc prin una din formele abrogarii;
b) cand durata in timp a unui act normativ isi inceteaza actiunea prin ajungerea la termen, fara a fi nevoie de vreo constatare sau decizie speciala in acest scop. Abrogarea este, asadar, conceptul prin care se exprima incetarea actiunii actului normativ, scoaterea lui din vigoare.
Abrogarea poate fi expresa-direct, atunci cand noul act normativ prevede, in mod expres, ca vechiul act normativ(sau anumite articole din el) se abroga, sau expresa-indirect, cand noul act normativ nu numeste, in mod expres, actul normativ care se abroga ci se limiteaza la prevederea ca se abroga toate actele normative anterioare, contrare dispozitiunilor sale.
Abrogarea tacita sau implicita are loc atunci cand noul act normativ nu abroga in mod direct sau indirect , nici un fel de acte normative anterioare, dar reglementarea pe care o cuprinde se indeparteaza si se deosebeste atat de mult de reglementarile din actele normative vechi, incat acestea nu se mai pot aplica si deci, implicit, sunt considerate abrogate.
O alta forma de incetare a actiunii unui act normativ este caderea lui in desuetudine. Este vorba de unele acte normative care au fost total depasite de dezvoltarea relatiilor sociale, de schimbarile social-economice si politice care au avut loc in societate, de faptul ca starile de lucruri care au determinat necesitatea elaborarii acestor acte normative au incetat sa mai existe, astfel incat actiunea lor nu-si mai are nici o justificare si nici nu mai poate fi sustinuta.
Principiul incetarii actiunii unui act normative prin abrogarea sau ajungerea la termen are o exceptie, cunoscuta prin expresia de ultractivitate a legii. Aceasta are loc in situatii cu totul exceptionale, cand un act normative, desi a fost abrogate sau a ajuns la termen, poate fi aplicat pentru rezolvarea unur cazuri ce apar ulterior scoaterii sale din vigoare.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate