PROTECTIA SOCIALA

PROTECTIA SOCIALA

1. Sarcini sociale. Obligatii

1. O reglementare nationala ce obliga angajatorul, care actioneaza in calitate de prestatar de servicii in sensul tratatului, sa plateasca cotizatiile patronale in fondul de asigurare al statului membru de adoptie, in plus fata de cotizatiile pe care le-a varsat deja in fondul de asigurare al statului in care s-a stabilit, ii impune o sarcina economica suplimentara, astfel incat sa nu se gaseasca pe picior de egalitate, din punct de vedere al concurentei, cu angajatorii stabiliti in statul de adoptie.

Articolele 59 si 60 din tratat se opun ca un stat membru sa oblige o intreprindere, situata intr-un alt stat membru si care este executant temporar al lucrarilor in primul stat, sa verse cotizatiile patronale cu titlu de " timbre-fidelitate" si "timbre-intemperii" in numele muncitorilor ce erau destinati realizarii acestor lucrari, desi aceasta intreprindere este deja datoare cu cotizatii comparabile in numele acelorasi lucratori si pentru aceleasi perioade de activitate in statul in care aceasta este situata.

Hot./28.03.1996

2. Acesta este cazul unei reglementari nationale de genul celei in cauza atunci cand obligatia de a plati partea patronala din cotizatiile de asigurare sociala impusa prestatarilor stabiliti pe teritoriul national este extinsa asupra angajatorilor stabiliti intr-un alt stat membru si care sunt deja datori cu cotizatii comparabile in numele acelorasi muncitori si pentru aceleasi perioade de activitate, in virtutea legislatiei acelui stat. In fapt, in asemenea conditii, reglementarea statului unde se efectueaza prestatia se dovedeste a fi, din punct de vedere economic, o sarcina suplimentara pentru angajatorii stabiliti intr-un alt stat membru, acestia fiind in fapt loviti mai dur decat prestatarii stabiliti pe teritoriul national.

In plus, o reglementare ce impune angajatorilor o sarcina sociala in numele muncitorilor lor, pentru care nu se obtine nici un avantaj social, acestia fiind dispensati de asigurarea statului membru unde se efectueaza prestatia si raman, in plus, pe parcursul intregii perioade in care se realizeaza lucrarile, in mod obligatoriu afiliati la regimul de asigurare sociala al statului membru in care s-a stabilit angajatorul, nu poate fi considerata, in mod rational, a fi justificata de motive de interes general ce tin de protectia sociala a lucratorilor.

Dreptul comunitar se opune ca un stat membru sa oblige un angajator, stabilit intr-un alt stat membru si care este, prin intermediul lucratorilor ce sunt cetateni ai tarii terte un executant temporar al lucrarilor in primul stat, sa verse partea patronala a cotizatiilor de asigurare sociala in numele acestor muncitori, desi acel angajator este deja dator cu cotizatii comparabile in numele acelorasi muncitori si pentru aceleasi perioade de activitate, in virtutea legislatiei statului de domiciliu, si ca acele cotizatii varsate in statul unde se efectueaza prestatia nu confera nici un avantaj social acelor lucratori. O asemenea obligatie nu ar mai fi justificata in cazul in care ea ar avea drept obiectiv compensarea avantajelor economice pe care angajatorul le-ar fi putut obtine din trecerea cu vederea a reglementarii in materie de salarii sociale minime a statului unde se presteaza serviciul. Hot./03.02.1982

2. Alte situatii privind protectia sociala

1. In stadiul actual al dreptului comunitar, un stat membru poate, ca urmare a competentei sale in organizarea sistemului de asigurare sociala, sa considere ca un sistem de asigurare sociala, cum ar fi cel in cauza in principal, implica neaparat, in vederea atingerii obiectivelor sale, ca admiterea unor operatori privati in acest sistem in calitate de prestatari de servicii de asigurare sociala sa fie subordonata conditiei neurmaririi nici unui scop lucrativ.

Prin urmare, imposibilitatea pentru societatile ce urmaresc un scop lucrativ sa concure in mod automat la realizarea unui sistem legal de asigurare sociala al unui stat membru prin incheierea unei conventii ce confera dreptul la rambursarea de catre autoritatile publice a costurilor serviciilor de asigurare sociala cu caracter medical, nu este susceptibila de a pune societatile cu scop lucrativ ale altor state membre intr-o situatie de fapt sau de drept dezavantajoasa in raport cu cea a societatilor cu scop lucrativ din statul membru de domiciliu.

Hot./17.06.1997

2. Dispozitiile din art. 52 si 58 din tratat nu se opun ca un stat membru sa permita doar operatorilor privati ce nu urmaresc un scop lucrativ sa concure la realizarea sistemului sau de asigurare sociala prin incheierea de conventii ce confera dreptul la rambursarea de catre autoritatile publice a costurilor serviciilor de asigurare sociala cu caracter medical.

Hot./28.06.1977

3. In conformitate cu o jurisprudenta uniforma, dreptul comunitar nu aduce atingere competentei statelor membre pentru a-si organiza propriile sisteme de asigurare sociala (.).

De aceea, in lipsa unei armonizari la nivel comunitar, legislatiei fiecarui stat membru ii revine sarcina de a stabili, pe de o parte, conditiile de drept sau obligatia de a se afilia la un regim de asigurare sociala (.) si, pe de alta parte, conditiile care dau dreptul la prestarea de servicii (.).

Curtea a constatat ca natura aparte a anumitor prestatii de servicii nu trebuie sa determine iesirea de sub incidenta principiului fundamental al liberei circulatii a acestor activitati.

Prin urmare, faptul ca reglementarea nationala in cauza, in principal, tine de domeniul asigurarii sociale nu este de natura a exclude aplicarea articolelor 59 si 60 din tratat.

Hot./28.04.1998