Neoplazia testiculara

Neoplazia testiculara

I.            Consideratii generale

Neoplasme spontane ale testicolului sunt rare la toate speciile cu exceptia cainelui, taurului, calului si a anumitor specii consangvinizate de sobolani si soareci. Sunt extrem de rare la pisici. Tumorile testiculare au fost produse de asemenea la sobolani si la anumite rase consangvinizate de soareci experimental. Producerea naturala a tumorilor primare ale epididimului sunt extrem de rare la toate speciile.

Sunt 4 tipuri de neoplasme primare care iau nastere in testiculele speciilor de animale domestice si de laborator. Acestea sunt: tumora celulelor Sertoli, tumora celulelor interstitiale (Leidig), seminomul si teratomul. Alte tumori incluzand fibroamele, hemangioamele, leyiomyoamele si perechile lor maligne pot lua nastere de asemenea din variate componente celulare ale stromei testiculare dar acestea sunt extrem de rare.

Neoplasmele testiculare se intalnesc cel mai frecvent la cainii in varsta. De fapt, s-a raportat ca testicolul este al treilea loc obisnuit de neoplazie la cainii masculi. Este depasit doar de tumorile pielii si tesutului conjunctiv. Intr-un larg raport efectuat asupra a 2361 de neoplasme canine de toate tipurile, tumorile testiculare cuprind 5.8% din total. Tumorile principale ale testicolelor canine sunt tumorile celulelor interstitiale (Leidig), seminomul si tumorile celulelor Sertoli; teratomul nu a fost descris la caine. Exista discrepante printre cateva rapoarte publicate ale neoplasmelor testiculare la caine cu privire la incidenta relativa a celor 3 tumori. Majoritatea rapoartelor au indicat ca tumora celulelor interstitiale este cea mai frecventa urmata de seminom si de tumora celulelor Sertoli intr-o frecventa descrescatoare. Intr-un raport totusi, seminomul era cea mai frecventa umora urmata de tumora celulelor Sertoli si a celulelor interstitiale. In final, in o serie de 520 de neoplasme testiculare canine intocmite la Spitalul Memorial de Animale "Angell", 38% erau tumori ale celulelor interstitiale, 32% seminoame si 30% tumori ale celulelor Sertoli. Aceste discrepante pot fi explicate in parte, de diferentele surselor tumorilor studiate, cum ar fi daca au fost detectate accidental la autopsie sau daca au fost gasite la operatie. Din moment ce anumite neoplasme testiculare sunt detectate mai prompt clinic decat altele, exemplarele chirurgicale pot reprezenta mostre cu prag care nu reflecta incidenta adevarata a celor 3 tipuri. Nu este neobisnuit pentru mai mult de un neoplasm testicular sa fie prezent la acelasi animal. Acestea pot fi tipuri de celule de acelasi fel sau diferite si fie in acelasi sau testicolul opus.

De un interes considerabil este faptul ca aproximativ 25% din cainii cu tumori ale celulelor Sertoli prezinta semne de feminizare (hiperestrinism). Acestea include alopecie bilaterala si hiper pigmentare cutanata, atrofia testicolului opus, preput pendulant, diferite grade de ginecomastie, pierderea libidoului si o atractie ciudata a cainilor masculi la animalul afectat ca si cum ar fi o catea la estru. In plus, prostata sufera adesea mariri datorita unei metaplazii scoamoase marcate a epiteliului sau glandular. Initial, prostatele sufera atrofii datorita estrogenului secretat de tumora, dar devine marita subsecvent imediat ce se dezvolta metaplazia scuamoasa. Semne similare de hiperestrinism aparent au fost descrise ocazional la cainii cu seminoame si tumori ale celulelor interstitiale dar cu exceptia unui singur raport acesta este extrem de rar. Intr-un raport pe larg despre neoplasmele testiculare canine, Cotchin (1960), a raportat ca 16% din 54 animale cu tumori ale celulelor intersitiale au prezentat semne clinice de alopecie si/sau feminizare. Aceasta incidenta crescuta nemasurata da semne clinice nu a fost raportata la caine de altii si de aceea trebuie sa fie considerata ca suspecta. O incidenta crescuta a tumorilor glandelor circumanale care raspund la androgeni a fost raportata la cainii cu tumori ale celulelor interstitiale dar posibilitatea de hiperandrogenism in aceste cazuri nu a fost confirmata de testele adecvate ale hormonilor circulanti. S-a aratat la om si la sobolani ca tumorile celulelor interstitiale pot produce androgeni asa cum s-ar astepta, dar de asemenea ocazional produce estrogen, progesteron si chiar corticosteroizi. McEntee a asociat marirea prostatica, comportamentul agresiv si volume crescute de ejaculat la caini si tauri cu tumorile celulelor interstitiale ca dovezi prezumptive ale secretiei de endrogen. In final, criptorhidismul predispune testicolul la neoplazie din moment ce tumorile celulelor Sertoli si seminoamele se produc de 10-13 ori mai frecvent la cainii cu testicole retinute decat cum fac in general la populatiile canine. Tumorile celulelor interstitiale nu se produc mai frecvent in testicolele criptorhide.

La taur, tumorile celulelor interstitiale sunt cele mai intalnite neoplasme celulale. Tumorile celulelor Sertoli sunt gasite rar. Neoplsmele testiculare se produc in primul rand la tauri de 7 ani sau peste 7 ani. Un raport al lui McEntee a raportat 20 de tumori ale celulelor interstitiale la o serie de 216 tauri de peste 7 ani. Incidenta cea mai ridica a fost la taurii Guernsey si cea mai scazuta la rasa Holstein. Productia de sperma si calitatea , la fel ca si fertilitatea au fost reduse la taurii cu tumori ale celulelor interstitiale. Tumori ale celulelor Sertoli au fost gasite cu o frecventa mult mai redusa la tauri.

La cal, tumorile celulelor interstitiale sunt de asemenea gasite in general la animalele mai in varsta. Date numerice exacte asupra incidentei acestei tumori la armasar nu sunt disponibile. Armasarii afectati pot deveni extrem de viciosi, sugerand productie excesiva de androgen. Teratoamele congenitale se produc rar in testicolele cailor tineri si poate cauza criptorhidism datorita dimensiunii lor mari. McEntee a raportat doar un teratom in testicole la aproximativ 700 cai. La berbec hiperplazia celulelor germinative testiculare delimitata de tubii seminiferi este o descoperire frecventa. In mare, leziunea nu este identificabila si probabil nu reprezinta un neoplasm adevarat al celulelor germinative.

La sobolani, incidenta neoplasmelor testiculare spontane variaza considerabil printre specii diferite. Un grup de investigatori a raportat un singur seminom la 31686 dintr-o colonie inchisa. Alt grup nu a gasit nici o tumora testiculara la 63 masculi de sobolani Sprague-Dawley mentinuti pana au murit din cauze naturale. Pe de alta parte, exista un raport ca 31 din 167 de masculi de sobolani Wistar au avut tumori spontane ale celulelor interstitiale. In final, un alt grup de investigatori au observat tumori interstitiale ale testiculului la 68% din 92 sobolani Fischer.

Neoplasme spontane ale testiculelor se intalnesc rar la soareci, cu exceptia celor 129 de speciilor consangvinizate din laboratorul Jackson. Intr-un raport timpuriu dar aprofundat, doar 28 de tumori ale testiculelor au fost gasite la cei 9000 de soareci masculi care au fost pastrati intr-o colonie inchisa pana cand au murit din cauze naturale.Desi nu s-au facut referiri specifice, se pare, din descrierea lor histologica ca majoritatea tumorilor erau seminoame. Toate mai putin unul s-au intalnit la soareci dintr-o singura specie si derivatii lor hibrizi. Alt autor a raportat aparitia a 2 tumori celulare interstitiale spontane, precum si seminoame echivoce in 3 din 61 de hibrizi, rezultand din imperecherea femelelor si masculilor din specia A cu speciile C57 si C3H. Celulele interstitiale coincidente si tumorile celulelor Sertoli au fost decrise in testiculele unui soarece C3H. Pe de alta parte, s-a raportat ca 1% din masculii din specia 129 dezvolta teratoame testiculare congenitale. De la 75 la 80% din tumori apar pe partea stanga a testiculului. S-a demonstrat ca teratoamele apar in foci multipli din celule germinative primordiale ale testiculelor intre zilele 15 si 17 de gestatie. Alta caracteristica interesanta dar aparent fara legatura a acestei specii este ca 5% din masculi se nasc cu testiculele stangi atrofiate, rezultand din prezenta unui hematom congenital. Tumorile, totusi, nu au fost gasite in testiculele atrofiate.

Alte specii de animale de laborator, la care sunt raportari rare de neoplasme testiculare, sunt: tumori celulare Sertoli la doua pisici, la o maimuta bufnita si la o gaina; seminom la un orang utan si la maimuta urlatoare si un adenocarcinom testicular la un babuin, Cynocephalus hamadryas.

Tumorile testiculare au fost induse experimental la mai multe specii prin diferite metode. Teratoamele au fost gasite in testiculele cocosului, urmate de injectii intratesticulare cu saruri de cupru. Celula interstitiala( Leydig) a fost introdusa la sobolan prin administrarea de saruri de cadmiu si ligatura vaselor de sange testiculare, precum si prin transplant intra-splenic de testicule infantile la animalele castrate adulte. Autorii studiului au concluzionat ca hiperplazia celulara interstitiala si neoplasia observata in tesutul testicular transplantata se datorau stimularii gonadotropinei hipofizare cronice. Tumorile celulare interstitiale au fost introduse experimental la o larga varietate de specii de soareci precum si la anumiti hibrizi prin administrarea de estrogen cronic. Speciile BALB/c sunt considerate cele mai susceptibile la aceasta metoda de introducere. Tumori similare au fost induse la specia BALB/c de soareci prin criptorhidie chirurgicala.

Tumorile celulelor Sertoli ( tumori celulare sustentaculare), Adenomul tubular

Tumora celulara Sertoli este cea mai des intalnita la caine si ocazional la taur si armasar. Aceste tumori pot varia de la 1 mm la 15 cm sau mai mult in diametru. Acelea ce cresc in testiculele retinute la caine, pot deveni foarte mari pana sa fie detectate clinic. Pot sau nu pot fi largiri sau/si distorsionari ale testiculelor scrotale afectate. De obicei, este o singura masa ferma, cu o suprafata neteda sau oarecum boselata si nodulara, acoperita de tunica albuginea. Aceste tumori rare penetreaza tunica fibroasa si invadeaza structurile contigous precum cordonul spermatic, epididimul sau scrotul. Metastaza este neobisnuita dar poate avea loc. Leziunile metastazice sunt cel mai adesea intalnite in nodulii limfatici ingvinali, iliaci si sublombari, si rar la ficat, splina, plaman sau alte organe viscerale. Suprafata taiata a tumorii celulare Sertoli creste adesea deasupra parenchimului testicular atrofic adiacent si variaza de la gri deschis la galben. Chisti mici si arii de necroza si hemoragie sunt prezente ocazional, in special in tumorile mari.

Microscopic, tumorile celulare Sertoli sunt constituite din mase de celule alungite fusiforme, orientate ori in structuri pseudotubulare de marime variabila, ori in invelisuri difuze. Modelul pseudotubular poate, in anumite situatii, copia arhitectura testiculara normala. Celulele Sertoli neoplastici sunt fusiforme­, cu proeminente lungi si citoplasmatice care se intind de la polii opusi ai unui nucleu rotund sau ovoid. Schitele celulei individuale pot fi dificil de deosebit, in special acolo unde celulele sunt strans grupate. Citoplasma este omogena, eozinofila sau vacuolata variabil datorita prezentei cantitatilor variabile de lipide. La alte tumori, modelul pseudo tubular poate fi mai putin evident si celulele neoplastice sunt aranjate in invelisuri difuze care pot fi traversate variabil de benzi subtiri de tesut conjunctiv ce subdivide masa in nodulii regulari. Figurile mitotice nu sunt in general o caracteristica proeminenta a acestor tumori. Acele tuburi adiacente neoplasmului sunt de asemenea compresate datorita naturii expansive a cresterii tumorii.

Tumorile celulare interstitiale( Leydig)

Tumora celulara interstitiala este cel mai des intalnita la caini si taur, dar apare ocazional la armasar si rozatoarele de laborator. Aceste tumori, in special cand sunt mici, pot fi greu de deosebit de forma nodulara a hiperplaziei celulare interstitiale care se produce cu o oarecare frecventa la animalele batrane cu atrofie testiculara senila. Astfel, aceasta distinctie poate fi oarecum arbitrara si este in principal bazata pe marimea leziunii. Tumora celulara interstitiala este de obicei rotunda sau ovoida cu un diametru de la 1 mm la 2 cm. Rareori, devin destul de mari sa creasca marimea generala a testiculului, desi pot provoca distorsiuni nodulare ale conturului neted al gonadei. Ele pot fi multiple sau solitare, precum si unilaterale sau bilaterale. La suprafata, aceasta neoplasma este de obicei bine demarcata, incapsulata, sferica si de obicei umflata deasupra parenchimului testicular adiacent. Tumora este de obicei moale, galben spre oranj si oarecumunsuroasa datorita prezentei lipidelor. Acelea la caine sunt adesea marcate de arii de hemoragie, necroza si degenerari chistice.

Modelul cresterii celulare variaza de la tumora la tumora precum si in interiorul fiecarei tumori. Celulele sunt adesea aranjate in straturi difuze formand un mozaic. O alta caracteristica comuna este tendinta celulei tumorale sa fie aliniata in jurul vaselor de sange intr-un model peritelial sau endocrin. Aceste tumori sunt bogat aprovizionate cu vase de sange cu peretii grosi dar contin foarre putin tesut conjunctiv. Cum s-a mentionat anterior pot exista hemoragii considerabile, necroze si spatii chistice continand resturi celulare la aceste tumori la caini. Tumorile celulare interstitiale, rar, daca nu niciodata, metastaziaza.

Seminomul

Seminomul, gasit cel mai adesea la caine, este de obicei solitar si unilateral, dar poate fi multiplu si bilateral. Acestea pot creste in testiculele scrotale, dar apar cu o frecventa sporita in testiculele criptorhide. Pot aparea simultan cu oricare dintre celelalte doua neoplasme descrise anterior, fie in acelasi testicul sau in cel opus. In mare, seminomul poate varia de la cativa mm la 5 sau mai multi cm in diametru si poate cauza marirea testiculara. Precum si cu alte neoplasme testiculare, metastazele sunt rare si sunt de obicei gasite in nodulii limfatici iliaci si sublombari.

Suprafata taiata de obicei ferma si proemina deasupra parenchimului testicular adiacent. Culoarea in general variaza de la alb la pal dar poate fi roz deschis sau cafeniu. Septumul fibros subtire poate divide masa principala in lobi neregulati. Foci de hemoragie si necroza pot fi gasiti la unele tumori.

Microscopic, seminomul este compus din celule ce au o asemanare izbitoare cu spermatogoniile si spermatocitele. Celulele sunt rotunde sau poligonale si pot varia in marime. Depinzand de densitatea populatiei celulei tumorale, membranele celulare tumorale pot fi deosebite. Fiecare celula contine un nucleu mare, rotund plasat central, cu cromatina granulara distincta si un nucleu proeminent singular(uneori dublu). Citoplasma este redusa si de obicei basofila sau amfotera cand este colorata cu HE. Tumora este de obicei multicentrica inorigine cu celule tumorale initial proliferand cu tubi seminiferi existenti. Spermatidele si spermatozoizii dispar complet de pe tubii afectati. Celulele Sertoli sunt fie inlocuite, fie devin aplatizate pe fondul membranei bazale de catre masa rapid crescatoare de celule spermatogenice neoplastice. Intr-un tubul afectat, un numar variabil de celule tumorale dau nastere la vacuolizarea citoplasmica, in timp ce altele manifesta semne timpurii de necroza. Figurile mitotice sunt o caracteristica proeminenta a acestei tumori. Cand un tub afectat devine plin, celulele tumorale penetreaza adesea membrana bazala, invadeaza interstitul si devin confluente cu cele ce cresc in tubii adiacenti. Aceasta duce la formarea straturilor de celule neoplastice care, in etapele ulterioare, pot inlocui o mare parte din parenchimul testicular. Alta trasatura consistenta a seminomului este prezenta agregatelor focale de limfocite imprastiate pe suprafata maselor celulelor tumorale.

Teratomul

Teratomul testicular este adesea intalnit la numai o specie de soareci si rareori la cal. Teratoamele testiculare spontane ale speciei 129 sunt congenitale la origine. In mare parte, teratomul nu devine aparent decat atunci cand soarecele afectat are o saptamana sau mai mult. 75-80% dintre tumori se intalnesc la testiculele stangi. Testiculele devin marite si la suprafata apar hemoragii. Pe masura trecerii timpului, gonada, poate creste de 34 ori mai mare decatmarimea sa normala si desi poate cauza distorsionari testiculare considerabile nu penetreaza niciodata tunica albuginea. La soarecii batrani, tumorile constau in mare parte din chisti lichizi sau umpluti de sange.

Microscopic, tumorile devin prima oara evidente la testiculele fetale la 15 zile de gestatie, cand mici grupuri de celule apar de-a lungul celulelor germinative. Aceste celule difera de celulele primordiale germinative deoarece contin un neoplasm mult mai clar si nucleoli mai mari. Tubii afectati sunt in general neintrerupti si pot reprezenta diferite sectiuni ale aceluiasi tub intortocheat. Pana in ziua a 16a o parte din celulele tumorale devin prelungite si isi asuma caracteristici embrionare. Acestea pot fi orientate in jurul unui pol mic de lichid intr-un model reminiscent de "corp embrioid"( observat in anumite teratoame umane ovariene si testiculare). In ziua a 17a celulele embrionare neoplastice au crescut in numar. La jumatate din animalele afectate celulele au penetrat zidul tubului si au invadat interstitiul.In ziua a 19a , mase de celule tumorale din tubii contigous au intrepatruns si format vezicule imprastiate cu epiteliu primitiv. La momentul nasterii celulele tumorale s-au diferentiat in celule epiteliale si mezenchimale.Curios, pe masura ce soarecele afectat creste, tumora face la fel. Consecvent, la 30 de zile, este un tip de tesut embrionic mai putin proportionat in tumora si considerabil un tesut mult mai diferentiat de variate tipuri de cat cum aparea imediat dupa nastere. Tesutul nervos este prezent , practic, la toate aceste tumori. Elementele tesutul conjunctiv include fibre si tesut areolar liber , tesut adipos adult si maro, cartilaj, oase, tesut hematopoetic. Din punct de vedere scheletic, celulele muschilor netezi si cartiagi sunt prezente in aproximativ 1/3 din tumori. Tesutul endocrin incluzand si pe cel al cortexului suprarenal, hipofiza anterioare, insulele lui Langerhans si tiroida au fost observate in cateva teratoame. Tesuturi care nu au fost asadar recunoscute in aceste teratoame testiculare murine include celule epiteliale pigmentate, celule trofoblastice, tesutul dintilor, hepatic, renal, gonadal si pulmonar. Pot fi prezente hemoragia si necroza in unele zone ale cresterii teratomatoase. Nu se produce metastaza.

Alte neoplasme

Alte neoplasme gasite rar in testicul includ fibroame mezoteliomale, condroame, osteoame, hemangioame, leiomioame si perechilelor maligne. Testicolul si epididimul nu sunt zone comune de metastaza din alte neoplasme. Ocazional, aceste organe pot fi infiltrate de celule limfoide neoplasice la indivizii cu limfom malign generalizat.