Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Ca sa traiesti o viata sanatoasa. vindecarea bolilor animalelor, protectia si ingrijirea, cresterea animalelor, bolile animalelor
Alimentatie Asistenta sociala Frumusete Medicina Medicina veterinara Retete

Medicina


Index » sanatate » Medicina
» Boli ale uterului gravid II


Boli ale uterului gravid II


Boli ale uterului gravid II

I.      Boli protozootice ale uterului gravid.

Toxoplasmoza la oi si capre

Toxoplasma gondi infecteaza multe specii, este o cauza semnificativa de avort doar la oi si capre. Avorturile in general apar tarziu in gestatie si adesea succed miscarea animalelor tarziu in sarcina in zone foarte contaminate cu fecale de pisica. Tipic apare in hambare populate de pisici infectate care elimina oochisti de Toxaplasma in scaun.

Oile infectate sau capre nu manifesta semne de boala cclinica cu exceptia avortului iar fetusii afectati nu prezinta in general leziuni majore. Microscopic, fetusii pot prezenta leziuni focale in creier, inima si plamani, care contin oraganismele caracteristice. Majoritatea leziunilor caracteristice apar in placenta animalelor infectate unde cotiledoanele sunt rosu aprins fata de culoarea normala mov-violacee si contin fose necrotice, uneori calcifiate, albe, mici de 1-3mm. Microscopic, vilii corionici sunt edematosi, necrotici si se supun descuamarii epiteliului. Brdizoitii si tahizoitii se pot gasi in aceste celule dar sunt prezenti in numere mici. Membranele intercotiledonare pot fi edematoase.

Infectia cu Tritrichomonas foetus la vite

Tritrichomonas foetus poate infecta atat uterul gravid cat si uterul nongravid. Organismele se pot transmite in principal prin imperechere unde este de obicei mentinut ca o infectie subclinica persistenta a mucoasei glandului penian si preputului la taur. Taurii pot dezvolta initial o balanopostita purulenta dupa dezvoltarea infectiei, dar aceasta de obicei dispare in ciuda prezentei in continuare a organismului. Viticile tinere vor dezvolta o vaginita acuta caracterizata de umflare vulvara si scurgere vaginala la cateva zile dupa montarea cu un taur infectat. Infectia vaginala inceteaza la scurt timp, dar organismul colonizeaza apoi cervixul si cavitatea uterina. Organismele flagelate pot fi descoperite in numere mari in scurgerile uterine si cervicale care apar in timpul urmatorului estru. Scurgerea poate fi prezenta doar in vagin si sa nu fie detectata in vulva. Exudatul rezulta din cervicita mucopurulenta si endometrita induse de organism. Consecinta clinica a acestei endometrite persistente, de grad mediu, este aceea ca viticile au nevoie frecvent de monte repetate din cauza mortii embrionice timpurii. Fertilizarea si implantarea pot avea loc dar sunt frecvent urmate de moartea embrionului datorata infectiei. In aceasta privinta, trichomoniaza echivaleaza intrucatva decursul clinic al campilobacteriozei. Moartea embrionului sau fetusului poate fi urmata de resorbtie, avort sau retentie cu dezvoltare de piometru. Fetusul nu are descoperiri patologice specifice, iar leziunile placentare sunt relativ usoare fiind constituite doar din cantitati variabile de exsudat galben floculent pe suprafata materna si edem moderat al membranelor. Cotiledoanele sunt in esenta lipsite de leziuni. Daca se dezvolta piometrul, cavitatea uterina poate fi dilatata de cativa litri de lichid inodor, apos sau gri, floculent care contine numere masive de flageli mobili.

II.   Infectii virale ale uterului si conceptului

Herpesvirusurile

Exista 5 herpesvirusuri ale animalelor domestice care au fost asociate cu infetilitatea, avortul, nasterea fetusilor morti si infectii neonatale. Fiecare dintre acestea au, de asemenea, asociate cu alte forme de boli clinice la indivizi tineri sau adulti ale ambelor sexe. Tipic tuturor infectii herpesvirale, ele tind sa persiste latent la gazdele infectate dupa insanatosirea in urma primei boli. Cu o singura exceptie, Herpesvirus suis, acesti agenti tind sa fie mai degraba specifici speciei. Leziunile provocate de cei 5 sunt caracterizate de zone focale de necroza cu formarea corpilor de incluzie intranucleari euzinofilici; o caracteristica ajutatoare in stabilirea diagnosticului specific. Acestea sunt:

a). Infectia cu Herpesvirus equi-1la iapa: Herpesvirus equi-1se intalneste in 2 subtipuri care pot fi deosebite prin modele de scindare a enzimei restrictive. Primul subtip cauzeaza rinopneumonia virala ecvina, o infectie respiratorie trecatoare a cailor tineri; cel de-al doilea subtip are caracteristic producerea avortului de obicei in luna a 9-a sau a 10-a de gestatie.Iepele infectate pot parea sanatoase clinic pana in momentul avortului. Feusul moare de obicei la sau in timpul avortului si nu este retinut pe nici o intindere.

Fetusii avortati au in general edem subcutanat si lighid galbui-sangeriu in cavitatile corpului. Plamanii sunt grei, cu edeme severe, nu colbateaza si pot avea linii imprimate ale coastelor pe suprafata pleurala. Septumurile interlobuare sunt de-asemenea edematoase. Ficatul are zone multiple, focale, alb-galbui imprastiate in parenchim. Splina poate avea hemoragie capsulara si foliculi limfoizi prominenti.Hemoragii petesiale si echimotice sunt de obicei prezente in toata carcasa. Histologic, ficatul, splina si plamanii ca si alte tesuturi, incluzand si suprarenalele, contin zone focale de necroza cu corpi de incluzie intranucleari eozinofilici in celulele parenchimale adiacente.

b). Infectia cu Herpesvirus bovis-1 la vaci: Herpesvirus bovis-1 cauzeaza de asemenea multiple sindromuri, incluzand si rinotraheita bovina infectioasa (I.B.R); vulvovaginita pustulara infectioasa la vaci si balanopostita opustulara infectioasa la tauri, conjunctivite, encefacalite si infectii fetale si avort.

Avortul datorat lui Herpesvirus bovis-1 se produce in a doua jumatate a gestatiei si caracteristic fetusul moare si sufera cateva grade de autoliza inainte de a fi expulzat. Acest fapt face recunoasterea leziunilor specifice oarecumdificile macroscopic si microscopic. Cand autoliza nu este severa , zone focale de necroza care contin corpi de incluzie intranucleari, eozinofilici pot fi gasiti la multe organe, dar mai ales in ficat si in suprarenale.

c). Infectia cu Herpesvirus canis la cateii neonatali : Herpes vius canis este o cauza semnificanta de moate neonatala la catei, si a fost asociata cu avortul si cu nasterea fetusilor morti. Virusul poate fi dobandit in utero sau in timpul primelor zile de viata din secretiile mamei. Cateii care capata infectia dupa 2 saptamani de viata in general nu dezvolta boli grave. Cateii infectati in utero sau la scurt timp dupa nastere mor in general in primele 10 zile de viata. Inainte sa moara, ei refuza sa manance, pot voma si respira cu greuate si manifesta semne de dureri abdominale.

La autopsie, cateii au scurgeri peritoneale si pleurale galben- sangerii si echimoze si petesii in toate cavitatile corpului. Nodulii limfatici sunt adesea mariti si inrositi si splina este adesea marita. Plamanii sunt de asemenea edematosi si din bronhii si plamani exudeaza un lichid spumos.Ficatul si mai ales rinichii contin de obicei zone mici de necroza in care celulele adiacente contin corpi de incluzie intranucleati care la reactia colorantului, variaza de la eozinofilici la bazofilici. Cateii afectati pot avea de asemenea zone focale de meningoencefalomielita nesupurativa.

d). Alte infectii cu herpesvirusuri care cauzeaza avortul si nasterea fetusilor morti: Herpesvirus suis (virusul pseudorabiei sau virusul bolii lui Aujeszky) si Herpesvirus feline ( virusul rinotraheitei virale la feline) au fost asociate de asemenea cu avortul si nasterea fetusilor morti la scroafa si la pisica. Legiunile focale necrozante continand corpi intranucleari, eozinofilici pot fi gasite in placente si in organele viscerale ale fetusilor cu conditia ca autoliza sa nu fie severa.

Togavirusurile: Familia Togoviridae contine 3 genuri , doar unul, Arterivirus

care este important ca o cauza a esecului reproductiv la animale. Genul Arterivirus contine 2 membrii , virusul arteritei ecvine si virusul sindromului respiratorsi infertilitatii porcine care au fost asociate cu avortul si nasterea fetusilor morti la cai si suine, respectiv:

a)     Infectia cu virusul arteritei ecvine: In functie de specia implicata, infectia cu acest virus poate provoca uneori doar o infectie respiratorie usoara inaparenta sau rareori, o boala mult mai grava caracterizata de edem generalizat datorat ranilor vasculare induse viral si transpiratiei. In cazurile din urma moartea poate surveni din hipovolemie si hipotensiune. Infectarea iepelor gestante cu acest virus va avea ca rezultat avortul sau moartea fetusilor intr-un procentaj mare de cazuri. Majoritatea fetusilor nu contin semne microscopice sau macroscopice de leziuni induse de virus, dar a fost descris la un fetus ocazional cu arterita limfocitica, necrotizanta in miocard. Uterele iepelor care avorteaza datorita infectarii experimentale cu virusul arteritei virale, au suferit o miometrita necrozanta, indusa viral, multifocala, acuta si edeme interstitiale. Aceste schimbari se presupune ca contribuie cumva la avort, dar mecanismul implicat nu a fost definit. Schimbari hidropice in endometru si in placenta au fost privite ca nespecifice si datorate ischemiei.

b)    Infertilitatea la suine si sindromul respirator (SIRS) ( Sindromul reproductiv si respirator porcin): Din 1987, infectii cu acesta sau cu virusi inruditi au fost recunoscuti ca o cauza semnificativa de infertilitate la suine in Europa si in SUA. Agentul cauzator, isolat prima oara in Netherlands, a fost denumid Lelystad virus. Sindromurile cauzate de acest agent sau de agenti inruditi au primit o varietate de alte nume, incluzand si "boala misterioasa a suinelor", avortul epidemic porcin si sindromul respirator (PEARS), Seuchenhafter Spatabort der Schveine si "boala urechilor albastre la porc". Forma reproductiva a acestei boli este caracterizata de anorexie, avort la termen inaintat ( 107-112 zile de gestatie), numar crescut de fatari de fetusi morti, mumificari si nasteri de purcei subdezvoltati si reveniri intarziate ale estrului­. Porcii tineri cu aceasta infectie devin dispneici, febrili si dezvolta o pneumonie interstitiala acuta sau uneori usoare semne asemanatoare gripei. Infectiile cu acest virus provoaca pierderea cililor din epiteliul respirator, epuizarea totala a macrofagelor alveolare si un numar redus de limfocite T circulante, care toate predispun purceiila infectii bacteriene secundare, in special Pasteurella multocida , Haemophilus parasuis si Streptococcus suis. Virusii izolati au fost obtinuti din izbucniri in Europa si SUA, dar acestea nu au fost comparate. In SUA, scroafe care au avortat din cauza infectiei experimentale cu SIRS aveau infiltratii perivasculare sau limfocite, celule plasmatice sau macrofage in miometru si schimbarile miometrice sunt cumva asemanatoare celor descrise pentru infectia cu virusul arteritei ecvine. In ciuda prezentei leziunilor miometrului, mecanismele precise implicate in avorturi cauzate de arterivirusuri nu au fost stabilite.

Parvovirusuri: Parvoviroza porcina este o cauza frecventa a esecului reproductiv, caracterizata de nasteri de fetusi morti, mumificare, moarte embrionica si infertilitate (SMEDI). Virusul este transmis in general prin ingestie de fecale infectate de la porcii purtatori. La scroafele gestante, dupa o perioada de viremie, virusul invadeaza placenta si embrionul sau fetusul, unde infecteaza rapid divizand celulele in creier , pulmoni, rinichi, ficat, pancreas si corioalantoide. Pana la 70 de zile de gestatie infectia conceptului rezulta in moartea si resorbtia embrionilor sau moartea si mumificarea fetusilor. Aproximativ din prima luna de gestatie fetusii capata o rezistenta crescanda la infectii si pana in a 70-a zi de gestatie sunt imunocompetenti. Microscopic, fetusii mai in varsta au leziuni in creier care constau in infiltratii perivasculare ale celulelor adventitiale, celule plasmatice si limfocite in materia alba si cenusie. Leziuni asemanatoare pot fi prezente si in organele viscerale si in placenta.

Diverse infectii virale ale fetusului: Exista numerosi agenti virali care cauzeaza boli specifice la variate specii de animale domestice, care cand se intampla sa infecteze un indivi gestant , sunt capabili sa invadeze si sa infecteze embrionul sau fetusul care se dezvolta. Unii, dar nu toti, pot fi asociati cu avortul sau nasterea fetusilor morti si multi dintre ei sunt teratogenici si rezulta in variate malformatii fetale sau afectiuni de dezvoltare. Acestia sunt prea multi sa fie discutati in detaliu aici, pentru ca majoritatea nu sunt boli genitale primare, ca atare, dar infecteaza fetusul doar ca o consecinta a infectiilor sistemice ale catelei. Vor fi studiati in cursurile care trateaza bolile infectioase specifice ale individului adult. Acestea sunt incluse in tabelul 1 (pagina urmatoare).

Boli cu etiologie nesigura:

Avorturile epizootice la bovine (E.B.A) (avortul dealurilor joase). Aceasta boala care se produce in primul rand la bovinele din dealurile joase, stufoase ale Californiei si zonelor adiacende din Nevada, Oregon si nordul Mexicului, ia nastere din capuse dar etiologia sa ramane neidentificata. De-a lungul anilor, a fost atribuit in mod variabil unui agent clamidial, unui agent viral si mai nou, unei bacterii spirochete, posibil din specia Borellia. Vectorul pentru boala este este capusa moale, Ornithodoros coriaceus, care se hraneste in primul rand pe caprioara si pe vita.

Vitele expuse la capuse pentru prima data sunt in primul rand la risc. Vacile gestante nu manifesta semne sistemice de infectie , dar agentul infectios este transmis la fetusii lor, unde se stabileste o infectie cronica. De obicei, trec 3 luni intre perioada in care vaca este expusa la capuse si perioada la care este avortat fetusul. Unii vitei se pot naste cu boala, dar intr-un stadiu foarte slabit. Placenta este in general expulzat fara complicatii dupa avort. Aparent, exista putina imunitate conferita de prima infectare deoarece avortul nu este o problema in sarcinile subsecvente in ciuda expunerii inaintate la capuse. Avortul devine o problema majora doar cand vacile gestante, neexpuse sunt mutate intr-o zona endemica

Avortul se produce cel mai adesea in primul trimestru de sarcina. Fetusii mor de obicei in timpul nasterii sau la scurt timp dupa nastere. Unii din fetusii avortati vor avea o dilatare abdominala remarcabila datorata ascitei. Nodulii limfatici de pe intreaga suprafata a fetusului sunt mariti masiv, ca si splina. Pe de alta parte, timusul poate fi vizibil mai mic decat in mod normal. Timusurile sunt de obicei inconjurati de zone de hemoragie sau edem. Ficatul poate fi masiv largit si poate avea o suprafata nodulara aspra, ceea ce poate fi chiar extraordinar.

TABELUL 1: Virusii cunoscuti ce infecteaza speciile domestice precum si sechelele adesea raportate (de

Jubb, Kennedy si Palmers, "Patologia animalelor domestice", vol.3, editia a 3-a, 1985)


Virus    Patogenitate

Specii

Gen nume specific afectate Organele fetale afectate Rezultate


Pestivirus Hog cholera porci CNSa Cresterea retardarii,

malformatii

Bovine virus diarrhea vite CNS, ochi, schelet, Mumifierea, avort,

(boala mucoasa) piele cresterea retardarii,

malformatii

Afectiunea Border oi CNS, schelet, piele Cresterea retardarii,

malformatii

Equine arteritis cai multiple Avort

Flavivirus Encefalita B Japoneza porci CNS Cresterea retardarii,

malformatii

Afectiunea Wesselsborn oi/vite CNS, multiple Avort, malformatii

Parvovirus Feline panleukopenia pisici CNS Malformatii

Porcine parvovirus porci CNS, multiple Mumifiere,

malformatii

Orbivirus Bluetongue oi/vite CNS Moarte fetala,

malformatii

Herpesvirus Equine herpesvirus -1 cai muliple Avort

Canine herpesvirus caini multiple, CNS, ochi Avort, moarte

neonetala

Rinotracheitis bovina vite multiple Avort

infectioasa

Bunyavirus Akabane virus vite/oi/ CNS, muschi, schelet Avort, malformatii

capre

Necunoscut Porcine congenital porci CNS Malformatii

tremor AII


aCNS = Sistem Nervos Central

Descoperirile microscopice in organele limfoide ale fetusului avortat, datorita E.B.A., sunt dramatice si diagnostice. Masa splenica si marirea nodulilor limfatici se datoreaza hiperplaziei celulare mononuclearei si limfoidei extensive. Foliculii limfoizi devin hiperplastici si se extind in paracortexul nodulilor. Sinusurile contin numere mari de macrofage care adesea umplu portiunea medulara a nodulilor. Foci de necroza pot fi de asemenea prezenti in organele limfoide afectate. Leziunea cea mai caracteristica este in timus, unde stratul cortical de limfocite este foarte redus si macrofagele infiltreaza difuzus cortezul si maduva. Ficatul contine acumulari mari aproape ca granulonul de celule mononucleare; celulele ficatului pot cumva sa se atrofieze datorita dilatatiei sinozuitale si dilatatiei venelor centrale. Inflamatia granulomatoasa poate fi prezenta in jurul vaselor de sange intr-o varietate de organe, dar in special in plamani si creier. Leziunile placentare sunt usoare si nespecifice.





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate