Peniclinele naturale

PENICLINELE NATURALE

Sunt antibiotice care se extrag din culturi de mucegaiuri P.notatum si P.chrysogenum. Cele mai importante sunt benzilpenicilina (peniclina G) si fenoximetilpenicilina (penicilina V). Penicilina G se administreaza pe cale parenterala (im, iv) iar peniclina V pe cale orala. Benzilpenicilina se absoarbe bine dupa injectia im, se leaga in proportie variabila de proteinele plasmatice (30-60 %), patrunde si in LCR daca meningele este inflamat, realizeaza concentratii ridicate in bila, urina. Se metabolizeaza redus, se excreta in mare parte nemodificata pe cale renala, prin secretie tubulara (80 %) si restul prin filtrare glomerulara. Din cauza vitezei mari de eliminare, benzilpenicilina trebuie administrata la intervale de 4-6 ore. Benzilpenicilina se dozeaza in UI.

1UI = cantitatea minima de penicilina care inhiba dezvoltarea unei tulpini standard de stafilococ aureu suspendata in 50 ml de bulion.1UI = 0,6 mg penicilina G;

Spectrul antibacterian cuprinde coci gram-pozitivi (streptococ, pneumococ si unele tulpini de stafilococ), coci gram-negativi (meningococ, gonococ) si bacili gram-pozitivi (bacilul difteric, bacilul tetanic, antraxul, bacilul gangrenei gazoase, listeria ). Este activa si fata de leptospire, treponeme si actinomicete.

Nu este activa si in general, penicilinele naturale, pe bacilii gram-negativi, bacilul Koch, ricketsii, virusuri, fungi si protozoare. Nu este activa pe stafilococii secretori de beta-lactamaza (penicilinaza). Mecanismul de actiune nu este pe deplin elucidat. Se considera ca benzilpenicilina (si penicilinele in general) actioneaza toxic degenerativ asupra germenilor microbieni. Au un efect bactericid in faza de multiplicare logaritmica (maximum de sinteza a peretelui microbian).

Penicilinele actioneaza prin legarea de unele proteine membranare specifice, inhibarea unei enzime denumita transpeptidaza si activarea unor autolizine (mureinhidrolaze);

Penicilinele prezinta o analogie (asemanare) structurala cu portiunea D-alanil-D-alanina a transpeptidazei de care se leaga covalent. Aceasta conduce la inhibitia transpeptidazei si blocarea formarii unor legaturi transversale care asigura soliditatea peretelui. In continuare sunt activate unele enzime autolitice, care favorizeaza liza bacteriana si deci, efectul bactericid;

Bacilii gram-negativi poseda o membrana fosfolipidica suplimentara, situata la exteriorul peretelui celular. Aceasta actioneaza ca o bariera care impiedica patrunderea penicilinei pana la receptorii de pe membrana citoplasmatica;

Indicatii terapeutice: pneumonii, meningita, angine, erizipel, scarlatina, endocardita, peritonite, septicemii, sifilis, antrax, gangrena gazoasa, tetatos, difterie. Este eficace si in unele abcese, flegmoane, otite si sinuzite - cu germeni sensibili. Este eficace si pe unele tulpini de stafilococ. Este eficace in asociere cu streptomicina in endocardita enterococica;

Efectele adverse sunt frecvente, in special cele de natura alergica. Terenul alergic si astmul bronsic sunt factori favorizanti. Pot sa apara la persoane cu antecedente alergice (mai frecvent) sau fara antecedente. Antigenitatea penicilinelor este cauzata fie de molecula de antibiotic nemodificata dar, mai ales, de unii metaboliti, care functioneaza ca haptene ce se leaga covalent de proteinele organismului.

Determinantul antigenic major este peniciloilamida, care rezulta prin desfacerea inelului beta-lactamic. Peniciloilamida se leaga de proteinele din organism si determina cele mai frecvent sensibilizarea pacientilor;

Determinantii antigenici minori sunt: benzilpenicilina, acidul penicilanic si acidul peniciloic (plus alti produsi de metabolism).

Hipersensibilitatea la penicilina este dificil de diagnosticat.

Testarea cutanata este recomandabila in toate cazurile de antecedente alergice.

Se administreaza intradermic 0,02 ml din solutia ce contine 100 UI/ml.

Daca rezultatul este negativ penicilina se poate administra, cu prudenta. Reactiile alergice constau in eritem cutanat, urticarie si alte eruptii cutanate, bronhospasm. Socul anafilactic este o manifestare alergica extrem de grava, cu potential letal;

Tratamentul alergiei la penicilina

1.sistarea antibioticului;

2.antihistaminice precum loratadina sau desloratadina 10 mg po;

3.glucocorticoizi in doze de 100-200 -500 mg iv (perfuzie iv);

4.adrenalina 0,3-0,5 ml iv (din solutia 1/10000) sau 0,1-0,3 mg sc (1/1000);

Efectele adverse toxice ale penicilinei sunt mai putin prezente.Benzilpenicilina, in doze foarte mari, de 20-40-80 mil UI pe cale iv/zi, poate produce convulsii. Dozele foarte mari pot fi periculoase, fie prin continutul mare in Na⁺ (in cazul penicilinei G sodice), fie prin K⁺ in cantitati mari (in cazul penicilinei G potasice). Reactia Jarisch-Herxheimer apare la inceputul tratamentului sifilisului, manifestarile constau in febra, frison, mialgii, cefalee, artralgii si uneori colaps si evolutie fatala.

Benzilpenicilina se prezinta sub forma de penicilina G sodica si potasica, flacoane de 400 000 UI, 1 000 000 UI si 5 000 000 UI. Dozele sunt de 400 000-800 000 UI pe cale im la fiecare 4-6 ore, in infectiile obisnuite (infectii streptococice).

In infectiile grave, meningita cu pneumococ, dozele sunt de 20-40 mil UI/zi in perfuzie iv, fractionate la 2-3 ore interval. In meningita cu meningococ dozele sunt de 10-24 mil UI/zi in perfuzie iv, timp de 2 saptimani. In endocardita cu Streptococcus viridans dozele sunt de 6-10 mil UI + 1 g Streptomicina/zi, timp de 2 saptamani.

Fenoximetilpeniclina (penicilinaV) este o penicilina naturala care se absoarbe bine din intestin (nu este distrusa se acidul clorhidric din stomac). Se administreaza pe cale orala sub forma de sare potasica, comprimate de 400 000 UI. Este indicata in infectii mai usoare, faringite, otite, sinuzite si la copii. In faringita streptococica si in scarlatina dozele sunt de 800 000 UI la fiecare 6 ore timp de 10 zile. Este utila si profilactic la valvulari care sufera interventii stomatologice.

Feneticilina este tot tot o penicilina activa pe cale orala.