PROTECTIA IN RADIODIAGNOSTIC SI RADIOTERAPIE

PROTECTIA IN RADIODIAGNOSTIC SI RADIOTERAPIE

1 DOZIMETRIE

Dozimetria este un factor fundamental in studiul fenomenelor biologice produse de radiatii. Deoarece fotonii X produc in orice organism viu efecte biologice de diferite grade sau diferite tipuri in raport cu cantitatea energiei cedate, apare ca absolut necesara cunoasterea cu precizie a dozei absorbite de indivizi sau de diferitele tesuturi expuse radiatiilor. Acest lucru constituie o premiza indispensabila pentru orice problema de protectie, pentru a evita ca intr-o populatie in general sau la indivizi expusi profesional sa se produca leziuni datorita unei utilizari necorespunzatoare a unor surse radiante. In afara acestora, evaluarile dozimetrice sunt necesare in radiodiagnostic pentru cunoasterea unui bilant intre riscul pe care il poate produce bolnavului investigatiile radiologice si beneficiul obtinut prin aceste investigatii.

In sfarsit, masuratorile dozimetrice permit conceptia planurilor radioterapeutice cu care se vor iradia focarele patologice, de obicei de natura neoplazica, cu doze suficiente pentru a se obtine scopul urmarit, crutand in acelasi timp pe cat este posibil toate tesuturile sanatoase din jur. Pentru scopuri medicale intereseaza deci in primul rand cunoasterea dozelor in ce priveste energia absorbita de tesuturi: cantitatea energiei absorbite depinde de calitatea si cantitatea fotonilor X incidenti.

Exista metode si unitati de masura ale calitatii si cantitatii fotonilor X.

1 Calitatea fotonilor X este caracterizata de energia lor. Fasciculul de raze X emis de un punct este policromatic, pentru ca el este constituit din fotoni de diverse energii.

Avand in vedere ca fotonii de energie minora sunt opriti de sticla tubului sau de o filtrare suplimentara din aluminiu la tuburile utilizate in radiodiagnostic sau din cupru, zinc, la tuburile utilizate in radioterapie profunda, calitatea unui fasciculul de fotoni X este definita de energia maxima a fotonilor exprimata in keV, coresponzand tensiunii aplicate la polii tubului care este exprimata in kVp adica tensiunea maxima sau tensiunea de varf.

Fotonii X de energie mai mare, mai penetranti, corespund razelor dure in timp ce razele moi sunt acelea dotate cu energie mai mica fiind mai putin penetrante.

Aprecierea exacta a calitatii unui fascicol de fotoni X se poate face prin spectrometrie. In practica se utilizeaza aprecierea cu ajutorul asa zisului strat semivalent, adica grosimea exprimata in mm a unui anumit material care poate sa injumatateasca intensitatea unui fascicol de fotoni X, aceasta constituind o metoda de evaluare a calitatii fasciculului de radiatii mai precisa decat simpla indicare a valorilor tensiunii maxime. In radiologia medicala pentru calitatea unui fascicol se indica in mod curent energia maxima a fotonilor exprimata in keV sau in MeV.

2 Masuratorile cantitative ale radiatiilor ionizante.

Dozimetria cantitativa are trei aspecte distincte: doza de iradiere, doza absorbita, doza echivalenta.

DOZA DE EMISIE este cantitatea de radiatii emise; ea este exprimata in R, unitate care in prezent tinde sa fie schimbata prin utilizarea unei noi unitati de masura a sistemului international, SI, prin unitatea de Coulomb/kg (C/kg aer). Se preconizeaza ca noile unitati de masura ale SI sa intre definitiv in utilizare. Aceasta unitate de masura reprezinta numarul de ionizari produse de fotonii X in aer.

DOZA ABSORBITA corespunde cantitatii de energie absorbita de un corp expus la radiatii si este exprimata in rad sau dupa SI in Gy, gray,.Un Gy este egal cu 100 razi.

DOZA ECHIVALENTA este o unitate de masura care reprezinta aprecierea efectelor biologice secundare unor iradieri in raport cu energia fotonilor incidenti si mai ales cu tipul de iradiere (fotonii X si gama, particule elementare). De exemplu, la aceeasi cantitati de energii absorbite efectele biologice produse de fotonii X de 1MeV sunt mai mici decat cele produse de particulele grele de aceeasi energie.

Inmultind doza absorbita cu un factor de calitate care tine cont de acest fenomen se obtine doza echivalenta care este exprimata in rem sau dupa SI in Sv [sievert]. Un Sv este egal cu 100 rem

Metodele de masuratori cantitative ale radiatiilor ionizante se bazeaza pe diferite fenomene fizice sau chimice cum ar fi: ionizarea gazelor (contoare Geiger-Muller), ionizarea si excitarea unor corpuri solide (contoare cu scintilatii), modificarea conductibilitatii electrice a unor substante (dozimetria cu semiconductori), innegrirea peliculelor fotografice (dozimetre fotografice).

PROTECTIA IN RADIOLOGIE

Au fost fixate doze limita ce pot fi suportate de organism fara pericol, nivelul lor pentru intreg corpul fiind de maximum:

- 100 mR pe saptamama

5 rem pe an

50 rem pana la varsta de 30 ani

- 200 rem pentru viata intreaga.

Aceste valori au fost stabilite de Comisia Internationala de protectie in radiologie care le recomanda ca doze de toleranta pentru cei care muncesc in mediu cu radiatii.

Pentru populatia expusa nu se va depasi doza de 150 mrem pe an. Efectele radiatiilor sunt considerate somatice si genetice. Efectele somatice pot fi locale sau generale. Leziunile locale pot fi evitate prin efectuarea corecta a radiografiilor si radioscopiilor. In practica radiologica sunt putine cazuri de modificari generale ale organismului uman rezultate in urma expunerii pentru radiodiagnostic, totusi unii autori mentioneaza un numar mai mare de cazuri de leucemie la copii a caror mame au fost supuse in timpul sarcinii la examene radiologice cum ar fi pelvimetria radiografica si care astfel au primit doze mari de radiatii a intregului corp al fatului. Totodata este evident faptul ca incidenta leucemiei este mai mare la radiologi decat la alti medici care nu au fost expusi la doze importante de radiatii. La fel, se noteaza o crestere a frecventei cancerului tiroidian la bolnavii care au fost iradiati pentru timus in copilarie.

Experientele pe animale au aratat ca iradierea intregului corp poate scurta mult viata acestora, dar dozele aplicate in acest caz trebuie sa fie destul de mari.

Riscurile genetice trebuie considerate mai mult prin evaluarea intregii populatii decat pe baza unor cazuri individuale. Efectul genetic se bazeaza pe producerea de mutatii al caror numar este direct proportional cu doza gonadala, indiferent de intensitatea sau de intervalul de timp dintre expuneri.

Astfel, o medie de 100 de R aplicat dintr-o data are acelasi efect genetic cu aceeasi doza aplicata la diferite intervale de timp. S-a constatat ca doza primita de ovare cu ocazia unei pelvimetrii radiografice, variaza intre 150 si 7500 mR, doza primita de fat in cursul aceluiasi examen fiind cuprinsa intre 2000-6000 mR. In schimb, doza gonada in timpul unei radiografii a toracelui este cuprinsa intre o cantitate nedetectabila pana la 0,36 m R, in timp ce doza piele oscileaza intre 8-190 m R. In cazul utilizarii tehnicii radiografice cu voltaj inalt, media dozei piele este de 27 mR. In radioscopie dozele sunt mult mai mari, fiind cuprinse intre 5-10 r sau chiar mai mult pentru fiecare minut de examinare.

In indicarea examenelor radiologice, trebuie avute in vedere avantajele acestora, cu evitarea unor expuneri inutule. De asemenea, ele nu trebuie repetate la intervale scurte de timp.

De aceea, orice medic care utilizeaza o aparatura radiologica sau apeleaza la serviciile ei, trebuie sa cunoasca riscurile, avantajele si limitele examenului radiologic pe care il efectueaza sau il solicita pentru evaluarea corecta a procentajului risc, beneficiu.

Pentru scaderea iradierii si a efectelor ei exista o serie de masuri ce trebuie riguros respectate, cum ar fi:

- filtrarea. Orice tub de raze trebuie sa fie prevazut cu un filtru de 2 mm Al atat in radioscopie cat si in radiografie. Aceasta masura duce la o scadere apreciabila a procentajului de raze de lungime mai mare cu protejarea pielii,

- localizatoarele, sub forma de conuri sau diafragme au rolul de a delimita suprafata si deci volumul corpului supus iradierii

- tehnica voltajelor inalte reduce considerabil doza totala de iradiere,

- distanta. Doza de iradiere este invers proportionala cu patratul distantei de la sursa, de aceea este foarte importanta pastrarea unei distante maxime in radiografie iar in radioscopie tubul trebuie sa aiba o distanta minima pana la bolnav de 60-70 cm

-dispozitive de protectie. Exista diferite dispozitive pentru acoperirea acelor parti din corp care nu intereseaza examenul, ca sortul de cauciuc plumbat, benzi speciale care acopera pelvisul si gonadele.

- filmele si ecranele, de maxima sensibilitate sunt elemente importante care contribuie la reducerea dozei de iradiere,

- intaritoarele de imagine, contribuie in mod semnificativ atat la reducerea iradierii bolnavului cat si a personalului medical,

- radioscopia, Din cauza dozelor mari primite de bolnavi in timpul radioscopiilor, acestea trebuie reduse la minim si inlociute pe cat posibil cu radiografia. Ele trebuie facute cu o cantitate redusa de radiatii, prin scaderea miliamperajului si cu un camp mic de iradiere prin diafragmarea maxima a fasciculului de raze. De asemenea, este indicat ca aparatul de raze sa fie dotat cu un ceas de cronometrare a duratei radioscopiei pentru deconectarea automata in cazul depasirii unei anumite durate.

Orice examen radiologic trebuie facut cu o protectie adecvata a bolnavilor, posibila cand se iau precautiile indicate. Aceasta protectie este mai importanta la persoanele tinere sub 30 de ani. Femeile gravide trebuie protejate in mod deosebit cu evitarea completa sau reducerea la minimum a iradierii fatului in uter.