Definirea comertului electronic

Definirea comertului electronic

Comertul electronic (Electronic Commerce sau E-Commerce) este demersul de cumparare sau vanzare prin intermediul transmiterii de date la distanta, demers specific politicii expansive a marketingului companiilor comerciale. Prin intermediul Internetului se dezvolta o relatie de servicii si schimb de marfuri intre ofertant si viitorul cumparator. In anii 1990 compania IBM, printr-o campanie publicitara corespunzatoare, a facut popular si termenul echivalent Electronic Business. Un termen inrudit este E-Trade, care se refera la tranzactiile bursiere electronice.

Utilizarea tuturor mijloacelor electronice pentru participarea la o activitate de comert electronic poarta denumirea de tranzactie electronica. Strans legate de comertul electronic pot fi legate si alte activitati electronice, de exemplu servirea cumparatorilor, livrarea marfii (daca e vorba de medii electronice), colaborarea cu partenerii de afaceri sau si conducerea unei organizatii prin mijloace electronice.

Este mult mai usor de a intelege comertul electronic daca plecam de la ceea ce inseamna comertul traditional si realizam o comparatie a celor doua tipuri de desfasurare a tranzactiilor comerciale.

Tabel nr. 3 Pasii ciclului vanzarii si mijloacele utilizate

Relatiile cumparator-vanzator au fost intotdeauna marcate de contradictii de interese. In mod clasic, cumparatorii aleg furnizorii si ii fac sa lupte cu concurentii pentru preturi si servicii. Vanzatorii, pe de alta parte, controleaza produsele pe care le vand. Internet-ul permite firmelor sa comunice intr-o maniera care va transforma aceste relatii. Ele pot conlucra acum pentru a satisface nevoile clientilor, oferind produse conform cererilor adresate. In acest context, pot fi identificate patru forme de comert electronic:

firma-consumator (business - to - consumer / B2C);

firma-firma (business - to - business / B2B);

firma-administratie (business - to - administration / B2A);

administratie-consumator (administration - to - consumer / A2C).

Ponderea majoritara a tranzactiilor de comert electronic revine formei firma-firma, urmat de cea firma-consumator. Toti analistii sunt de acord ca prima forma de desfasurare a comertului electronic (B2B) este o piata de un potential urias si in continua dezvoltare. Se apreciaza, astfel ca, fenomenul B2B a generat in 2004, venituri de 4,8 trilioane $ (aproximativ 53% din valoarea totala a veniturilor din comert electronic). Consideram ca este o prognoza foarte optimista, tinand cont de implementarea practica a unui asemenea mod de a efectua tranzactii care este foarte costisitoare.

Figura nr 2.2    Tendinte ale comertului electronic B2B si B2C

Comertul electronic permite participarea atat a persoanelor fizice si juridice, cat si a statului sau a institutiilor acestuia. In functie de relatiile dintre acesti participanti au luat nastere mai multe categorii de comert electronic.

B2B (business-to-business) este un model de comert electronic in care toti participantii sunt companii sau alte organizatii. In Romania domeniul B2B este o afacere foarte promitatoare, datorita penetrarii Internetului in firme la nivel inalt. Studii recente arata ca in Romania exista mai mult de 1,1 milioane de utilizatori care intra pe Internet de la locul lor de munca (inclusiv scoli si universitati), si peste 42.000 de domenii de nivel inalt sunt inregistrate.

B2C (business-to-consumer) este model de comert electronic in care companiile vand la cumparatori individuali - persoane fizice. In Romania, piata electronica B2C se afla inca intr-un stadiu de formare. Consumatorii inca experimenteaza online, dar sunt inca multe obstacole ce trebuie sa fie invinse inainte de a se schimba comportamentul clientilor; aceste probleme sunt legate de crearea securitatii tranzactiilor, asigurarea protectiei clientilor, marirea vitezei de transfer in retea sau chiar asigurarea accesului la Internet.

Majoritatea utilizatorilor Internet particulari au acces la Internet prin intermediul locului lor de munca, si numai circa 200.000 de oameni dispun de un acces personal. Office of National Statistics din Marea Britanie sustine ca vanzarile B2C pe glob au depasit 10 miliarde de dolari in 2001, piata fiind in plina expansiune.

C2B (consumer-to-business) Acest model de comert electronic se refera la persoanele fizice (consumatori) care utilizeaza Internetul pentru a-si vinde produsele sau serviciile firmelor si pentru a cauta vanzatori care sa liciteze pentru produsele sau serviciile de care au nevoie.

C2C (consumer-to-consumer) se refera la consumatorii care vand direct la alti consumatori. Un exemplu din acest domeniu care are un succes enorm in intreaga lume este sistemul eBay

E-government Aceasta forma de comert electronic este intalnita in urmatoarele forme: B2G (business to government), G2B (government to business), G2C (government to consumer). Aici prin 'government' se intelege administratia statului respectiv.

B2G (business-to-government) Guvernele utilizeaza canale de comert electronic pentru cresterea eficientei operatiunilor si imbunatatirea serviciilor oferite cetatenilor-clienti. O arie de interes pentru guverne in domeniul afacerilor este intensificarea utilizarii Interentului si a retelelor VAN, pentru diseminarea informatiei, a oportunitatilor, cotatiilor primite de la vanzatori/furnizori de bunuri si servicii.

Intre anii 1980-1990 cateva guverne inovatoare au inceput sa utilizeze B2G, folosind sistemul dial-up in transmiterea 'bulletin board services' (BBS), care asigura accesul online la cererile curente de informatii, oportunitati, consultanta. Acesta abordare a implicat din partea beneficiarului serviciilor BBS adaptarea la aceeasi tehnologie software pentru a putea utiliza informatia.

Departamentul (ministerul) de Aparare al Statelor Unite, pentru a atinge o audienta nationala si internationala larga, si-a proiectat reteaua VAN proprie. Aceasta solutie a cerut ca furnizorii sa se aboneze la serviciile retelelor de provideri Internet si sa utilizeze capacitatile de comunicare cum ar fi software-ul necesar transmisiilor EDI.

Implicarea administratiilor statale in comertul electronic are un efect catalitic pe plan local, in mediul de afaceri dintr-o anumita tara. Guvernele, chiar si in cele mai mari economii de piata, constituie cumparatorii cei mai mari de bunuri si servicii de la sectorul privat. Construirea unei mase critice de cumparatori online, in vederea sprijinirii aparitiei unei comunitati de afaceri prin comertul electronic, solicita o implicare activa din partea guvernelor, nu numai din punct de vedere legislativ, ci si ca participant la comertul electronic, ca o sursa ideala de training si asistenta tehnica pentru noile firme de e-commerce.

G2B (government-to-business) Model de comert electronic in care o institutie guvernamentala cumpara sau vinde bunuri, servicii sau informatii de la persoanele juridice.

G2C (government-to-consumer) Acopera relatii guvern-cetateni la nivel de informare si prestare servicii publice (exemplu: plata taxelor online).