Fig. 2 - Structura topografica si pielii de bovine.		Fig. 3 - Structura topografica a pielii de cabaline.

Fig. 4 - Forme de prelucrare a pieilor.

Pieile animalelor mici (ovine, caprine, canine, porcine), datorita caracterului mai omogen pe care-1 prezinta se tabacesc intregi. Valoarea acestora se apreciaza dupa raportul dintre crupon si celelalte parti topografice ale pielii.

c. Factorii din timpul vietii animalelor influenteaza in special suprafata si grosimea pieilor, insusirile dermei, prezenta anumitor defecte in partea finita. Dintre acesti factori mentionati: rasa, varsta si sexul animalului, clima, conditiile de intretinere si hrana, perioada de taiere, modul de sacrificare si jupuire.

d. Conservarea pieilor. Datorita compozitiei chimice complexe, bogata in substantele proteice, pieile crude sunt usor atacate de micro-organisme. Pentru evitarea degradarii lor, pieile crude, in functie de destinatia lor, se supun conservarii prin diferite metode, obtinandu-se pieile brute. Cele mai folosite metode de conservare sunt: uscarea, sararea, piclarea, congelarea.

e. Metoda de tabacire a pieilor brute. Tabacirea reprezinta procesul fizico-mecanic si chimic prin care pielea bruta se transforma in piele finita, imputrescibila, cu insusiri calitative noi, superioare.

Fazele principale ale procesului tehnologic de tabacire sunt urmatoarele:

Operatiile pregatitoare tabacirii. Acestea au ca scop transformarea pielii brute in piele gelatina, apta pentru a fi tabacita.

Tabacirea propriu-zisa care are ca scop transformarea pielii gelatina in pilele tabacita. In aceasta faza fasciculele de colagen afanate fixeaza si retin substantele folosite in tabacarie, rezultand, o piele imputrescibila, semipermeabila, moale, flexibila, rezistenta.

In functie de substantele care se folosesc la tabacire, distingem urmatoarele metode principale: tabacirea vegetala, tabacirea minerala, tabacirea cu grasimi (samoa), tabacirea combinata, tabacirea cu sulfo-cloruri.

In functie de metoda de tabacire folosita se obtin piei cu caracteristici diferite, astfel:

Pieile tabacite vegetal se caracterizeaza prin comportare buna la apa, coeficientul de absorbtie fiind redus, prin rezistenta la uzura, imputrescibile, pline, dar mai putin flexibile si au o culoare galben, cafenie. Fiind piei tari, grele, groase, se intrebuinteaza pentru partea de jos a incaltamintei, articole tehnice, marochinarie, articole sportive, bransamente.

Pieile tabacite mineral sunt piei subtiri, usoare, moi, extensibile, stabile, culoare gri-verzui, dar se pot vopsi variat; rezistente la lumina, uzura, caldura, la spalare. Prezinta inconvenientul ca au o absorbtie mare de apa si efect antiderapant. Sunt destinate pentru confectionarea fetelor de incaltaminte, pentru imbracaminte, marochinarie, manusi etc.

Pieile tabacite cu grasimi (samoa sau semis) au culoarea galbena caracteristica, foarte suple, durabile, extensibile. Sunt, de asemenea, poroase, lavabile, permeabile la apa si benzina si cu tuseu de stofa. Sunt destinate pentru manusi, imbracaminte, incaltaminte sport, piei pentru lustruit filtre de benzina etc.

Pieile tabacite combinat se obtin prin combinarea diverselor metode in scopul obtinerii unor produse cu caracteristici noi, deosebite, al accelerarii procesului de tabacire si al reducerii costului.

Pieile tabacite cu sulfocloruri au culoarea alba, foarte rezistenta la lumina, cu tuseu de stofa; au extensibilitate mare si sunt rezistente la rupere, sunt lavabile, usoare, calduroase. Se folosesc pentru imbracaminte, manusi dubluri etc.   

Caracteristicile pieilor tabacite vegetal, mineral, cu grasimi si sulfocloruri sunt prezentate in tabelul 1.

Tabelul 1

Finisarea pieilor cuprinde operatiuni in urma carora pieile tabacite se transforma in piei finite. Scopul operatiunilor de finisare este de a scoate in evidenta proprietatile primite de piei in procesul de prelucrare, de a li se corecta unele defecte aparute in timpul tabacirii si de a li se conferi un aspect placut.

COMPOZITIA CHIMICA SI PROPRIETATILE PIEILOR FINITE

a. Compozitia chimica a pielii finite. Proprietatile generale si domeniile de utilizare a pieilor finite sunt influentate astfel de compozitia lor chimica:

substantele proteice reprezentate in special de colagen combinat cu materialele folosite la tabacire vor determina rezistenta, elasticitatea, comportarea fata de agenti chimici, impermeabilitatea la apa, permeabilitatea la vaporii de apa, alungirea la rupere, flexibilitatea;

are importanta in special la pastrarea pieilor si a produselor din piele;

substantele grase influenteaza absorbtia de apa, alungirea, rezistenta la rupere, permeabilitatea;

substantele solubile, reprezentate de substantele tanante ne-combinate si de alte substante netanante aflate in piele determina o rigiditate exagerata a pielii, ceea ce duce la scaderea calitatii acestora si, corespunzator, reducerea domeniilor de folosinta.

b. Proprietatile generale ale pieilor finite. Cele mai importante calitati ale pieilor finite care le fac utilizabile la fabricarea articolelor de incaltaminte sunt:

Grosimea determina destinatia pieilor tabacite. Se apreciaza in special cruponul care este mai omogen, mai gros si, in general, cu insusiri superioare celorlalte regiuni topografice ale pieli. Se exprima in milimetri.

Suprafata influenteaza randamentul la croire a pieilor incaltamintei si depinde de marimea animalului, de prezenta unor defecte din timpul vietii animalului sau de procesul tehnologic de tabacire a pieilor. Se masoara in metri si decimetri patrati.

Masa specifica. Daca este mai mica permite obtinerea unor articole mai usoare conform cerintelor actuale ale consumatorilor. Aceasta proprietate depinde de tipul animalului, de modul de tabacire. Se exprima in g/cm³.

Elasticitatea este determinata in special de metodele de finisare aplicate pieilor tabacite si contribuie la pastrarea formei incaltamintei in timpul purtarii. Cea mai elastica parte topografica a pielii este cruponul.

Plasticitatea reprezinta importanta in cazul articolelor de incaltaminte, deoarece incaltamintea trebuie sa-si pastreze forma. Pieile tabacite vegetal sunt mai plastice decat cele tabacite mineral.

Rezistenta la compresiune determina destinatia pieilor. Cea mai rezistenta este cruponul, fapt pentru care se intrebuinteaza in special la confectionarea talpilor pentru incaltaminte.

Rezistenta la abraziune reprezinta rezistenta la frecare uscata si umeda a talpii, la contactul cu asperitatile solului. Pielea cea mai rezistenta este cruponul tabacit cu tanati vegetali.

Rezistenta vopsirii se refera la rezistenta fata de diferiti agenti care intervin in timpul confectionarii si purtarii incaltamintei. Se verifica in stare uscata, umeda, la indoire, la transpiratie.

Proprietatile chimice depind de provenienta pielii, de metoda de tabacire, de procesul de finisare in general, pieile tabacite rezista mai bine la acizi decat la substante cu caracter bazic. Pieile tabacite cu saruri de crom si puternic unse sunt mai rezistente la agentii chimici decat pieile tabacite vegetal; solventii organici

dizolva si extrag grasimile din piele reducand durata de purtare a marfurilor din piele. Pieile tabacite mineral suporta mai bine substantele de ungere decat pieile tabacite vegetal.

Conductibilitatea reglementeaza regimul de utilizare, pieile fiind un material rau conducator de caldura.

Conductibilitatea electrica. Pielea are conductibilitate electrica redusa, dar aceasta creste cu cat procentul de umiditate din piele devine mai mare.

Absorbtia de apa este foarte importanta mai ales pentru pielea folosita la talpa incaltamintei. Aceasta proprietate se datoreaza porozitatii si depinde de felul tabacirii si al finisarii.

Impermeabilitatea la, apa si permeabilitatea la vapori de aer sunt proprietati care influenteaza gradul de utilizare a pieilor tabacite, determinand proprietatile igienice ale pielii.

Rezistenta la tractiune este necesara pentru solicitarile mecanice din timpul confectionarii si purtarii incaltamintei. Se exprima in kgf/mm². Cea mai rezistenta este pielea de bovine.

Alungirea la rupere este o proprietate a pieilor finite de care trebuie sa se tina cont in special la croirea articolelor din piele pentru a se evita deformarea lor. In general, au o alungire mare pieile de ovine si de porcine.

Rezistenta la sfasiere ne indica modul de comportare al pielii in timpul prelucrarii si purtarii incaltamintei. Cea mai rezistenta este pielea de bovine obtinuta din crupon.

Flexibilitatea determina in mare masura calitatea pieilor, datorita indoirilor repetate la care acestea sunt supuse in timpul confectionarii si purtarii articolelor din piele. Pieile de ovine avand un tesut rar rezista la indoiri repetate.

SORTIMENTE DE PIEI FINITE FOLOSITE LA OBTINEREA ARTICOLELOR DE INCALTAMINTE

In functie de elasticitatea lor, pieile finite se clasifica astfel:

a. Piei pentru partea de sus a incaltamintei. Aceste piei trebuie sa fie fine, subtiri, flexibile, elastice, cu alungire buna la rupere si tractiune, rezistent la crapare, sa permita eliminarea transpiratiei, sa aiba permeabilitate la vaporii de apa, sa fie cu fata ingrijita, finisata. Se tabacesc de obicei cu saruri de crom, mai rar vegetal si combinat.

Principalele tipuri de piei folosite pentru confectionarea partii de sus a incaltamintei precum si caracteristicile de baza ale lor sunt prezentate in tabelul 2.

b. Piei pentru partea de jos a incaltamintei. Caracteristicile pe care trebuie sa le prezinte aceste piei sunt: sa fie dense, elastice, rezistente la compresiune, la indoiri repetate, la uzura, cu absorbtie redusa la apa. In tabelul 4 sunt prezentate principalele tipuri de piei folosite pentru partea de jos a incaltamintei.

Tipuri de piei folosite pentru partea de sus a incaltamintei

Tabelul 2

Tabel 4

5. INLOCUITORI DE PIELE SI MATERIALE AUXILIARE FOLOSITE LA FABRICAREA INCALTAMINTEI

Prin inlocuitor de piele se intelege produsul obtinut prin procedee industriale, cu aspect si caracteristici asemanatoare pieilor finite naturale, constituit din unul sau mai multe straturi, cu sau fara suport, in compozitia caruia materialul de baza este un polimer sintetic. Se produc mai multe tipuri de inlocuitori la noi in tara.

In functie de materiile prirne folosite, se clasifica astfel:

inlocuitori pe baza de material fibros (tip carton);

inlocuitori pe baza de cauciuc;

inlocuitori pe baza de materiale plastice:

fara suport;

cu suport textil;

cu strat de acoperire;

tip MML:

cu structura compacta;

expandati;

cu structura compusa;

caserati;

ignifugati;

imersati etc.;

inlocuitori pe baza de materiale textile:

neimpregnate;

a. Impregnate pe baza de material fibros (tip carton) au o structura fibroasa, formata din fibre lungi, subtiri, elastice, rezistente, de origine vegetala sau animala. Fibrele sunt incleiate cu cleiuri speciale, rezistente la apa.

Inlocuitorii pe baza de material fibros se clasifica astfel:

dupa procedeul de fabricare: inlocuitori obtinuti din straturi (carton, mucava) si inlocuitori obtinuti prin impaslirea fibrelor din piele (talpa artificiala);

dupa natura fibrelor: inlocuitori din fibre de origine vegetala (carton, mucava, carton special tip texon, carton pentru staifuri si bombeuri, carton pentru geamantane), inlocuitori din fibre de origine animala, respectiv din fibre din piele (talpa artificiala) si inlocuitori din fibre de colagen (piele gelatina dizolvata, fixata si transformata ireversibil prin tabacire).

b. Inlocuitorii pe baza de cauciuc se obtin din amestecuri de cauciuc sintetic si materiale auxiliare, vulcanizate. Se utilizeaza la obtinerea talpilor, tocurilor, precum si la incaltamintea de cauciuc.

Inlocuitorii pe baza de cauciuc se folosesc mai mult la confectionarea talpilor datorita proprietatilor lor: capacitate buna de amortizare, impermeabilitate la apa, durata mare de folosire, rezistenta la uzura, masa

specifica mica, au posibilitati variate de finisare, se confectioneaza usor si prin procedee moderne de mare productivitate. Cel mai important dezavantaj al acestor tipuri de inlocuitori este impermeabilitatea la vaporii de apa si aer.

Sortimentele in care se livreaza acest tip de inlocuitori sunt sub forma de placi si foi; placi compacte pentru talpi (tip crupon) duroflex, placi si foi tip crep, microporos (durocol), celodur, cauciuc buretos pentru captuseli etc. si sub forma de talpi si tocuri vulcanizate in matrite: celulare, microcelulare, monolit (translucid), talpi olandeze, talpi schi, tocuri etc.

c. Inlocuitorii pe baza de materiale plastice sunt inlocuitori foarte

utilizati la fabricarea incaltamintei si deosebit de solicitati de cumparatori, datorita urmatoarelor caracteristici: masa specifica mica, rezistenta mecanica mare, insusiri de izolare electrica, acustica, impermeabilitate la apa, aer, vapori, gaze, se pot prelucra usor, se coloreaza frumos, se pot lipi cu adezivi, au aspect placut.

Principalii inlocuitori de piele din aceasta grupa sunt:

Inlocuitorii fara suport care, dupa materia prima, pot fi:

din PVC; sub forma de folii, folii expandate, talpi, tocuri, glencuri etc.;

din polietilena: talpi, sandale de plaja, papuci de casa, capace de tocuri;

din polipropilena, copolimer ABS (acril-butadien-stiren) si poliuretan sub forma de talpi, tocuri, glencuri.

Inlocuitorii cu suport textil:

cu strat de acoperire. Se mai numesc si piei sintetice, datorita faptului ca se aseamana mult cu pielea. Ca suport textil se folosesc tesaturi, tricoturi, textile netesute. Daca suportul este dublat cu alte materiale se obtin produsele caserate. Inlocuitorii din aceasta grupa se intrebuinteaza la incaltaminte, marochinarie, confectii, tapiterie, articole tehnice. De exemplu: "silur" obtinut prin depunerea unei pelicule de poliuretan pe suport de tricot: ,,difur" pe suport de tesatura;

tip MML (Man Made Leather - piele fabricata de om). Se numesc astfel, deoarece se aseamana foarte mult cu pielea naturala.

Dupa structura lor, inlocuitorii de tip MML se impart in urmatoarele grupe:   

inlocuitorii tip MML simpli cu structura compacta (neexpandata). Acestia au aspect de piele, dar nu intrunesc proprietatile igienice ale acesteia. Suprafata este neteda sau nelucrata, colorata diferit, imprimata. Au o grosime uniforma si cost redus. Se comercializeaza in urmatoarele sortimente mai importante: musama, dermatin (ambele obtinandu-se prin acoperirea unor tesaturi cu o pelicula de nitroceluloza), antilopa artificiala, gralexul (obtinut prin acoperirea unor tesaturi cu un strat de cauciuc), vinitextul, gutiplastul, velurul tip PVC, fibrolacul care imita pielea de foca, cardocul cu aspect de catifea.

Inlocuitorii tip MML simpli cu structura expandata au tuseu si aspect asemanator pielii, dar au foarte putina permeabilitate la aer si la vaporii de apa, fapt pentru care se spune ca "nu respira'. Exemple de inlocuitori din aceasta grupa: plastinul, scaiul.

Inlocuitorii tip MML compusi. Desi au permeabilitate mai buna si la vapori de apa (desi aspira) sunt totusi inferiori pielii naturale. Absorbtia umiditatii este limitata

Inlocuitorii caserati, obtinuti prin depunerea pe un suport a unei folii de polimer sintetic

Inlocuitori ignifugati care, datorita structurii lor chimice speciale, in contact cu flacara se carbonizeaza, fara sa arda cu flacara.

- locuitorii imersati obtinuti prin scufundarea suportului in amestecuri de polimeri sintetici.

d. Inlocuitorii pe baza de materiale textile care pot fi:

Din materiale textile neimpregnate. Acestea permit eliminarea transpiratiei piciorului prin schimbul de aer cu exteriorul, au flexibilitate ridicata si masa specifica redusa. Proprietatile respective permit incaltamintei sa indeplineasca unele dintre importantele cerinte, si anume, comoditatea la purtare. Intrebuintarile acestor inlocuitori sunt foarte variate. Astfel: panza pentru pantofi sport, panza pentru captuseli de incaltaminte si articole de marochinarie, tesaturi jacard cu fire de efect pentru fete de pantofi, plusuri pentru pantofi de casa, postav pentru fete de sosoni, la confectionatul cizmelor, plasa din relon pentru fete de pantofi, sandale, incaltaminte de vara, la diferite articole de marochinarie.   

Din materiale textile impregnate. In aceasta grupa includem: tesaturi si textile netesute din bumbac, impregnate cu nitroceluloza, poliamide, rasini usor fuzibile etc. tesaturi impregnate cu ulei; tesaturi impregnate cu nitroceluloza; tesaturi impregnate cu cauciuc (CHIRZA).

Inlocuitorii din piele din materiale textile impregnate se intrebuinteaza la fabricarea staifurilor, bombeurilor, la carambii de cizme (chirza), la diferite articole de marochinarie.

FACTORII CARE INFLUENTEAZA CALITATEA ARTICOLELOR

DE INCALTAMINTE

a. Materii prime si auxiliare. La obtinerea incaltamintei se folosesc

variate materii prime si auxiliare, care trebuie sa indeplineasca anumite cerinte de calitate in functie de destinatia lor.

Cele mai importante materii prime de baza sunt pieile tabacite, datorita in special caracteristicilor lor fizico-mecanice si igienice. Alaturi de ele avandu-se in vedere avantajele economice, tehnologice, precum si unele proprietati, inlocuitorii de piele devin materii prime din ce in ce mai utilizate la fabricarea incaltamintei.

Ca materii auxiliare folosite la obtinerea incaltamintei se folosesc:

materiale textile, ca: tesaturi, tricoturi, textile netesute pentru captuseli, tesaturi pentru intarituri, panglici, sireturi, ate de bumbac, in, matase, fire chimice, pasla, postav pentru sosoni, tesaturi de lana scamosate, tesaturi de bumbac, fire sintetice etc.;

materiale metalice - care se grupeaza in: materiale care raman in incaltaminte (cuie, stifturi, texuri, capse, carlige, catarame, butoni, flecuri, blancheuri, tocuri, scoabe etc.) si materiale ajutatoare (ace pentru cusut, sarme si texturi pentru fixarea pe calapod, calapoade de metal);

materiale din lemn - folosite in general sub forma de detalii sau accesorii in componenta incaltamintei (tocuri, flecuri, talpi, cuie) precum si sub forma de piese care servesc la obtinerea si pastrarea incaltamintei (calapoade, santuri);

materiale chimice intrebuintate la asamblarea, finisarea si intretinerea incaltamintei. Ele se grupeaza in: solventi organici, adezivi, mate-riale de vopsit, de apretat, ceruri, material de intretinere, solutii (de cauciuc, de policlorura de vinil etc.).

Pe langa aceste materiale auxiliare, exigentele mereu crescande ale consumatorilor fata de incaltaminte determina crearea si utilizarea si altor materiale auxiliare cat mai variate pentru imbunatatirea aspectului si satisfacerea cerintelor fata de incaltaminte.

b. Procesul tehnologic de fabricatie a incaltamintei. Fazele principale ale procesului tehnologic de confectionare a incaltamintei sunt urmatoarele:

Pregatirea materiei prime si auxiliare pentru croire sau stantare. Consta in alegerea si sortarea materialului pentru fete, talpa, parti intermediare, in functie de felul incaltamintei.

Croirea si prelucrarea detaliilor partii de sus a incaltamintei. Caracteristicile calitative ale materialelor care, se folosesc pentru fetele incaltamintei sunt: elasticitatea, rezistenta, aspectul exterior placut, fara defecte.

Piesele componente ale partii de sus a incaltamintei sunt (fig. 5):

varful acopera partea din fata a piciorului si, fiind supus mult actiunilor mecanice, trebuie sa fie suficient de gros si rezistent;

caputa corespunde partii de indoire a piciorului si uneori poate forma cu varful un singur detaliu. Este mult supusa la uzura, fapt pentru care se confectioneaza dintr-o piele densa rezistenta, moale, flexibila, fara defecte;

carambii reprezinta piesele laterale ale incaltamintei. In functie de sortimentul incaltamintei, pot fi: carambi scurti (la pantofi, sandale) si carambi lungi (la ghete, bocanci, cizme). Nefiind supusi la solicitari deosebite, carambii se pot executa din piei mai putin dense, dar fine;

staifurile, existente in regiunea calcaiului, formate din una sau doua piese de inaltime mica si egala. Fiind o piesa care contribuie la mentinerea formei incaltamintei (alaturi de caputa si varf), trebuie sa fie confectionata din material rezistent;

limba fereste piciorul de presiunea sireturilor, impiedica apa si praful sa patrunda in incaltaminte;

burduful este de fapt o limba de dimensiuni mai mari fixata la caputa si carambi;

vipusca - o bentita care intareste cusaturile din spate ale carambilor si staifurilor;

etichetele, piese care intaresc partea de sus a carambilor.

piesele decorative cu rol de a infrumuseta incaltamintea, care depind de model (fundulite, butoni, catarame etc.).

In scopul maririi rezistentei la solicitarile mecanice din timpul confectionarii si purtarii, precum si cu scop estetic, se folosesc drept piese interioare ale fetelor incaltamintei, captuselile. Acestea se executa de obicei din mesina sau panza, in culori deschise (alb, bej, gri).

Croirea pieselor. Pentru partea de sus a incaltamintei croirea se face manual sau mecanic. Dupa croire piesele se marcheaza cu un numar de serie si de comision in vederea montarii lor, piesele se subtiaza la margini pentru a se putea coase si indoi usor, se ung, se indoiesc si li se adauga captuselile interioare.

Coaserea propriuzisa se executa cu masini de cusut. Uneori coaserea are si un rol ornamental, folosindu-se tighete elastice, rezistente, estetice.

Stantarea si prelucrarea detaliilor partii de jos a incaltamintei. Materialele utilizate pentru partea de jos a incaltamintei trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici de calitate: durabilitate, izolare termica, rigiditate. Piesele principale ale partii de jos a incaltamintei sunt prezentate in figura 6:

brantul (1) este partea cea mai importanta, care vine in contact    cu umplutura sau talpa, cu talpa piciorului, sau cu acoperisul de brant;

bombeul (2) evita deformarea partii din fata a incaltamintei. Fiind supus unor lovituri trebuie sa fie elastic, dar si rigid;

staiful (3) previne deformarea incaltamintei la partea posterioara si suporta actiunile mecanice din timpul incaltarii sau descaltarii;

umplutura (6) ocupa golul creat de marginea fetelor dupa asezare pe brant;

glencul (7) este o piesa rigida interpusa intre brant si talpa cu rol de a sustine bolta piciorului. Se confectioneaza din lemn, metal sau carton intarit cu o lama de otel;

- tocul (9), piesa care are rolul de a ridica partea de calcai a incaltamintei fata de planul de sprijin. El are forme foarte variate in functie de moda, avand diferite denumiri: italian, ortopedic, mosorel, Louis XV etc.:

Fig. 6 - Piesele componente ale partii de jos a incaltamintei a-vedere de ansamblu; b-piese interioare; c-piese exterioare; brantul; 2- bombeul; -staiful; 4 - talpa interioara; -talpa intermediara; -umplutura; 7-glencul; capacul tocului; 9-corpul tocului; -talpa exterioara; -ramele;13-pingeaua; flecurile; 15-blacheurile

talpa interioara (4), talpa intermediara (5);

talpa exterioara (10), componenta de sprijin in timpul mersului, de sustinerea corpului, preluand greutatea acestuia;

ramele (11--12) confectionate din materiale flexibile care se deformeaza greu, avand rol de strapungere la coasere, de rezistenta fata de umiditate, sau rol ornamental;

pingeaua (13) piesa cu lungimea de aproximativ jumatate din     lungimea talpii de la varf spre calcai, existenta numai la anumite sortimente de incaltaminte;

capacul de toc (8) se aplica peste toc si preia o parte din solicitarile de comprimare si uzura.

Piesele componente ale partii de jos a incaltamintei se obtin prin stantare sau presare, dupa care se supun altor operatiuni printre care: egalizare, slefuire etc.

Asamblarea partii de jos a incaltamintei. Aceasta faza a tehnologiei de fabricatie a incaltamintei se executa prin diferite sisteme de confectionare, dupa cum urmeaza:   

o        sistemul C.R. (incaltaminte cusuta pe rama) este o incaltaminte grea, durabila, usor de reparat. Se intrebuinteaza pentru bocanci, ghete, cizme, in special pentru incaltaminte barbateasca;

o        sistemul C.B. (incaltaminte cusuta prin brant) se repara mai greu decat incaltamintea din sistemul C.R., este durabila, dar grea si rigida. Se foloseste mai mult la incaltamintea pentru barbati (bocanci, cizme, pantofi);

o        sistemul I.L. (incaltaminte lipita). Este flexibila, rezistenta, cu aspect placut, eleganta, se foloseste in special la incaltamintea pentru femei, la incaltamintea usoara pentru barbati;

o        sistemul I.J. (incaltaminte injectata) este un procedeu modern de mare productivitate, la care talpa din P.V.C. este aplicata prin injectie in matrite, direct pe fata incaltamintei. Incaltamintea rezultata este usoara, comoda;

o        sistemul R.I. (incaltaminte cu rama intoarsa). Este rezistenta, dar cu productivitate scazuta;

o        Sistemul R.S. (incaltaminte cu rama fixata in scoabe) se foloseste pentru incaltamintea speciala;

o        sistemul I.F. (incaltaminte flexibila) confera incaltamintei flexibilitate, comoditate, masa specifica mica Este insa greu de repara

Ca variante ale acestui sistem mentionam: sistemul RECORD - folosit la incaltamintea pentru copii - si sistemul FLEXICO;

o        Sistemul 1.1. (incaltaminte intoarsa, la care fata se coase de talpa pe dos si apoi se intoarce pe fata). Incaltamintea este usoara, comoda si moale. Sistemul se foloseste la incaltamintea pentru copii, la opincute, papuci de casa;

o        sistemul I.T. (incaltaminte trasa tubulara) se foloseste tot mai mult impreuna cu variantele sale: sistemul ex-flex, sistemul soli-flex, sistemul Astra;

o        sistemul I.V. (incaltaminte vulcanizata); incaltamintea este usoara, comoda, rezistenta la apa, dar sensibila la solventi si incalzeste piciorul;

o        sistemul T.B. (incaltaminte trasa prin brant) cu varianta sa - sistemul T.R.T. (incaltaminte trasa prin brant si lipita).

Finisarea articolelor de incaltaminte. Aceasta faza a tehnologiei de fabricare a incaltamintei permite obtinerea unor articole de calitate, cu aspect frumos, apreciat de consumator. Se finiseaza separat fata, talpa si tocul incaltamintei.

c. Defectele articolelor de incaltaminte. In urma procesului tehnologic de obtinere a incaltamintei, pot surveni o serie de defecte printre care mentionam:

- defecte de proiectare, care sunt grave, scazand mult din valoarea de intrebuintare a incaltamintei, deci din calitatile ei, cum ar fi: incomoditate la incaltat si descaltat, pozitie incorecta a glencurilor, tocurilor, amplasarea accesoriilor la locuri supuse multor eforturi etc.;

defecte datorate materiilor prime si auxiliare: fete patate, tinicheloase, rezistenta mica la apa, la uzura, presaj neuniform, piele rara, zgarieturi, diferenta de nuanta, fata curgatoare, accesorii deteriorate (fermoare, butoni, catarame);

defecte de confectionare: desprinderea talpilor sau tocurilor, cusaturi strambe, piese nesimetrice, captuseala cu cute, asperitati pe talpa, asperitati pe acoperis de brant necorespunzator, finisare incorecta (pete, scurgeri de vopsea).

d. Marcarea ambalarea, depozitarea si transportul incaltamintei.

Marcarea se executa pe ambele bucati din pereche, pe partea dreapta a carambului sau pe acoperisul de brant, specificandu-se marimea incaltamintei, numarul de program si de comision, numarul modelului, anul fabricatie si semnul C.I.C. Pentru marcare se foloseste o foita aurie, argintie, hartie copiativa sau imprimarea la cald.

Marimea incaltamintei se exprima in centimetri obisnuiti (care reprezinta lungimea si latimea talpii calapodului, deci si a piciorului), in centimetri cizmaresti (1 cm cizmaresc egal 0,66 cm) sau in sistem englezesc. Corespondenta intre aceste moduri de exprimare a marimii incaltamintei ,pentru adulti este aratata in tabelul de mai jos.

Exemple de marcare a incaltamintei in interiorul carambului 25-6-003-034 (incaltaminte cu lungimea de 25 cm, latimea 6 cm, numarul de program 3 si de comision 34).

Incaltamintea se mai poate marca si pe talpa, pe ambele bucati din pereche indicandu-se pe langa marime, marca fabricii, pretul de vanzare, numarul documentului tehnic, normativ de calitate si eventual sistemul de confectionare.

Uneori marcarea se face pe o panglica vizibila si estetica, fixata in interiorul incaltamintei.

Prin numarul de comision marcat pe incaltaminte se intelege o cantitate definita de perechi de incaltaminte de acelasi model, material, numar de marime, culoare, sistem de confectionare, care parcurg impreuna acelasi program.

Prin program se intelege o cantitate anumita de perechi de incaltaminte de acelasi sortiment produsa in conditii identice de productie.

Pe fiecare ambalaj (cutie) se specifica: denumirea si marca intreprinderii, denumirea produsului, numarul modelului, marimea incaltamintei, materialul folosit pentru fete si talpa, culoarea fetei, pretul de vanzare cu amanuntul, STAS sau NT, sistemul de confectionare.

Ambalarea. Fiecare pereche de incaltaminte se ambaleaza intr-o cutie de carton sau de mucava plianta sau fixa in functie de tipul de incaltaminte. Incaltamintea cu fete velurate si de lac se inveleste in hartie si apoi se introduce in cutii. Incaltamintea din inlocuitori (fete textile, polietilena) se poate ambala in cutii colective din carton sau mucava, dar fiecare pereche se

introduce intr-o duzina de material plastic.

Depozitarea se face in incaperi uscate, aerisite la temperatura cuprinse intre 10-25°C, la o umiditate de 65%, la distanta de cel putin 1 m, de sursele de caldura. Cutiile se depoziteaza pe rafturi, gratare sau palete, in stive de 10-20 cutii suprapuse, la o distanta de 15-20 om de podea si cel putin 1 m de orice sursa de caldura.

Transportul. Articolele de incaltaminte se transporta ou mijloace acoperite in conteinere sau lazi. Se fac pachete in care se leaga cate 5 cutii, avandu-se grija sa nu se degradeze. Fiecare lot de livrare este insotit de documentul de certificare a calitatii, intocmit conform dispozitiilor legale in vigoare.

SORTIMENTUL ARTICOLELOR DE INCALTAMINTE

Articolele de incaltaminte se comercializeaza intr-un sortiment variat: dupa materia prima, dupa destinatie, dupa finisare etc. (schema 2). Principalele sortimente ale articolelor de incaltaminte sunt:

Cizmele - incaltaminte cu carambi inalti, in general, pana la jumatatea pulpei. Se confectioneaza cu fete din piele sau inlocuitori din piele, pentru barbati, femei, copii. Talpa poate fi de bovine sau din piele antiderapant si are izolatii mai bune.

Bocancii se aseamana ghetelor din punctul de vedere al inaltimii caramburilor, difera insa de ele prin faptul ca pielea utilizata este mai groasa, calapodul este mai lat, iar in loc de limba au burduf, se incheie cu siret sau cu o catarama. Pieile pentru fete sunt rezistente, impermeabile (iuft, bizon uns, box uns), iar talpa este de bovine sau din inlocuitori, de obicei pe baza de cauciuc. Au calapodul mai lat.

Ghetele si semighetele se aseamana cu bocancii ca inaltime a caramburilor, dar in loc de burduf au de obicei o limba. Fetele sunt din box, spalt, velur, bizon, iar talpa din inlocuitori. Captuseala la ghete poate fi uneori si din imitatii de blanuri. Ghetele de vara, pentru copii pot avea fetele perforate, pot fi fara varf si fara calcai.

Pantofii. Au cea mal mare pondere in totalul articolelor pentru incaltaminte si se caracterizeaza in general prin latimea: caramburilor care este sub glezna. Caputa este intreaga, iar carambii scurti se incheie cu siret, catarame, materiale elastice, butoni. Sufera mult influenta modei, atat in ceea ce priveste materiile prime intrebuintate, cat si culoarea, modelul, forma si marimea tocurilor, a talpilor etc.

Sandalele sunt in general fara varf si staif pentru a se putea, aerisi piciorul, in sezonul calduros in care se poarta. Sortimentul comercial este de asemenea influentat de moda, ca si la pantofi. In plus, sandalele trebuie sa fie comode, usoare, igienice, rezistente, in culori foarte variate pentru a se asorta rochiilor de vara.

Sabotii: incaltaminte cu caputa montata, fara caramb.

Galos. Incaltaminte de casa - cu fete din par de camila.

Papucii. Sunt cel mai usor si comod tip do incaltaminte, a carei fata este formata de obicei numai din caputa. Materialele pentru fete sunt din piei de porcine sau din inlocuitori de piele.

In grupa incaltamintei de casa se includ si pantofii cu blana in interior, pantofi cu fete din par de camila (kamelhar), sosoni de casa cu fete kamelhar etc. In general, incaltamintea de casa trebuie sai fie comoda, elastica si confortabila.

Incaltamintea din cauciuc se obtine prin procedee tehnologice speciale (lipire, vulcanizare). Se clasifica in: incaltaminte de iarna (cizme, sosoni, galosi); incaltaminte usoara (pantofi si sandale populare); incaltaminte sport (pantofi din panza pentru gimnastica, atletism, tenis, antrenament sportiv, pantofi si ghete pentru baschet, pantofi de baie); incaltaminte de protectie (cizme de protectie S - scurte -, tip L lungi - si pana la sold). Incaltamintea din cauciuc se produce in general in culoare neagra, dar pentru femei si copii poate avea si alte culori (alb, roz, galben etc.).

8. VERIFICAREA CALITATII ARTICOLELOR DE INCALTAMINTE

Verificarea calitatii incaltamintei se face pe loturi. Un lot trebuie sa contina incaltaminte de aceiasi fel (cizme, ghete, bocanci, pantofi ete.) si destinatia (barbati, femei etc.) confectionata din acelasi material, in acelasi sistem de confectionare si cu acelasi model. Caracteristicile de calitate ale incaltamintei se verifica pe baza de STAS, STR sau NT in vigoare, urmarindu-se totodata concordanta cu modelele avizate si conventiile intre parti.

Se executa de regula verificari care nu distrug produsul; se urmareste aspectul, felul materialului, dimensiunile, confectionarea, marcarea si ambalarea. Daca apar incertitudini referitoare la calitatea incaltamintei se continua cu verificarile distructibile ca: verificarea calitatii materialelor, a dimensiunilor, a confectionarii (rezistenta fixarii talpii, tocului, a cusaturilor).

Verificarile nedistructibile se efectueaza asupra unei probe din lot

reprezentand 5%, perechi luate la intamplare, din diferite marimii si culori. Daca numai unul din rezultatele verificarilor nu este corespunzator, verificarea respectiva se repeta asupra unei probe duble. Daca in acest caz rezultatele sunt necorespunzatoare, se respinge lotul si urmeaza ca el sa fie reconditionat, resortat etc.

Verificarile distructibile se fac asupra unei probe formata din 1% din numarul total de perechi oare compune lotul, dar nu mai putin de o pereche. Si in acest caz, daca se constata chiar numai un rezultat necorespunzator, se repeta verificarea respectiva asupra unei probe duble.

a. Verificarea conditiilor generale de calitate

Verificarea se efectueaza pe probe de incaltaminte nedesfacuta si consta in examinarea tuturor conditiilor de calitate, vizual sau prin palpare, pe care trebuie sa le indeplineasca incaltamintea.

In principiu, examinarea se efectueaza asezand incaltamintea in. mai multe pozitii, urmarindu-se masura in care aceasta corespunde prescriptiilor de calitate prevazute in standardele pe fiecare tip de produs.

Pozitiile in care se verifica aspectul incaltamintei sunt:

Pozitia 1 (incaltamintea se aseaza cu carambii spre examinator - fig. 7), urmarindu-se:

Fig.

simetria, forma, cusaturile si inaltimea carambilor;

- tragerea pe calapod in regiunea calcaiului;

- finisarea marginii tocului si talpii;

asezarea (centrarea) tocului.

Pozitia 2 (incaltamintea se aseaza vertical in fata examinatorului, fig. 8), urmarindu-se:

lungimea varfului, caputei, carambului si simetria reciproca intre piesele ambelor bucati;

- modul de asamblare si de coasere a pieselor;

- modul de finisare si fixare a accesoriilor;

Fig.

fixarea capselor (respectiv a perforatiilor), a carligelor, a cataramelor in ce priveste distanta dintre ele si fata de marginea carambilor.

Pozitia 3 (incaltamintea se aseaza cu caputa in fata examinatorului, fig. 9), urmarindu-se:

- calitatea tragerii pe calapod in regiunea varfului;

- forma si amplasarea bombeului;

- fixarea corecta a talpii si a ramei.