CERINTELE GRAULUI FATA DE CLIMA SI SOL

CERINTELE GRAULUI FATA DE CLIMA SI SOL

CERINTELE FATA DE CLIMA

1.1. TEMPERATURA

Cerintele graului fata de temperatura variaza in stransa legatura cu structura genetica a diferitelor forme de grau si in functie de latitudine si altitudine. La altitudinile mai nordice si la altitudini mai mari graul s-a adaptat la temperaturi mai scazute.

Pentru conditiile din tara noastra, cerintele graului de toamna comun pentru paine fata de temperatura in diferitele faze de organogeneza sunt, in general, urmatoarele:

GERMINAREA - Temperatura minima necesara pentru germinare este de 4-5°C. temperatura optima este de 23-25°C, iar cea maxima de 30-35°C.

RASARIREA Temperatura optima pentru rasarire este de 15-20°C.

INFRATIREA Pentru infratire graul are nevoie de o temperatura optima de 8-10°C.

In cursul toamnei are loc fenomenul calirii plantelor in vederea iernarii lor. Calirea dureaza 35-55 de zile, iar temperatura necesara in prima parte a calirii este de 10-15° in cursul zilei si 0-5° in cursul noptii.

In partea a doua a calirii, temperatura necesara este de -1°C pana la -5°C.

IMPAIEREA - Pentru inceputul etapei graul are nevoie de 8-12°C, iar in etapa a doua, care corespunde alungirii internodurilor, temperatura este de 15-18°C. Daca temperatura este mai mare are loc o crestere prea mare a paiului si deci o insuficienta dezvoltare a tesuturilor mecanice ale tulpinii care determina caderea graului.

INSPICAREA - La inspicare graul are nevoie de o temperatura optima cuprinsa intre 16 si 20°C.

INFLORIREA, polenizarea, fecundatia, coacerea in ceara necesita temperaturi optime cuprinse intre 11 si 12°C in cursul noptii si intre 18 si 22° C, in cursul zilei.

Sunt daunatoare temperaturile ridicate la iesirea graului din iarna si temperaturile mai mari de 25-26°C in fazele infloririi, polenizarii, fecundatiei si formarii bobului, mai ales daca sunt asociate cu o umiditate relativa a aerului scazuta si cu o slaba aprovizionare a solului in apa.

1. UMIDITATEA

Desi, este mai rezistent la seceta decat multe alte plante, graul are totusi nevoie pentru crestere si dezvoltare de cantitati insemnate de apa. Dintre factorii care influenteaza consumul de apa al graului mentionam: temperatura aerului, intensitatea curentilor de aer, umiditatea relativa a aerului, faza de vegetatie, ritmul de crestere a plantelor, pozitia frunzelor etc. Nevoia de apa a graului depinde mult de soi.

Din datele existente in literatura de specialitate straina si din cercetarile efectuate in tara noastra, rezulta ca fazele de vegetatie, in care cerintele de umiditate sunt maxime sunt in ordinea importantei urmatoarele:

formarea primordiilor spiculetelor, formarea si diferentierea primordiilor florilor, cand se decide numarul de spiculete si de flori fertile din spiculet;

polenizarea si fecundatia, cand instalarea secetei diminueaza receptivitatea stigmatelor, reduce cantitatea de polen si micsoreaza viabilitatea graunciorilor de polen;

formarea si umplerea boabelor cand deficitul de apa impiedica depunerea substantelor de rezerva in boabe. Boabele raman zbarcite, usoare, sarace in amidon si proteine, bogate in celuloza, cu insusiri slabe de panificatie (sistavire);

formarea primordiilor din care iau nastere fratii. Lipsa umiditatii micsoreaza numarul fratilor;

impaierea - cresterea vegetativa bogata (alungirea tulpinilor, cresterea frunzelor, dezvoltarea sistemului radicular) necesita o cantitate mare de apa.

De subliniat este ca, graul este sensibil la excesul de umiditate. Ploile abundente din perioada de crestere coboara temperatura solului, impiedica aeratia solului si nitrificarea -plantele raman mici si devin clorotice. Ploile din faza infloririi si fecundatiei, mai ales daca sunt insotite de vanturi, stanjenesc polenizarea si fecundatia, determinand o sensibilitate a graului la cadere si la atacul bolilor.

Pentru realizarea unei fecundatii in bune conditii, cerul trebuie sa fie insorit, atmosfera lipsita de vanturi si temperatura nu prea ridicata.

Ploile din timpul recoltarii, pe langa faptul ca stanjenesc recoltarea, diminueaza greutatea boabelor, decoloreaza boabele, depreciaza insusirile de panificatie si favorizeaza incoltirea boabelor in spic. Se creeaza dificultati in procesul de conservare a semintelor.

CERINTELE FATA DE SOL

Graul de toamna gaseste in tara noastra conditii climatice foarte favorabile pe 19,5 % din suprafata arabila, favorabile (FI si F2) pe 70,4 % si putin favorabile pe 7,2 %.

In urma unor analize amanuntite asupra potentialului productiv natural al suprafetei arabile a tarii si asupra lucrarilor de ameliorare a terenurilor agricole (irigatii, desecari, combaterea eroziunii solului, corectarea aciditatii, a alcalinitatii), s-a trecut la bonitarea gradului de favorabilitate a conditiilor pedoclimatice pentru grau, alaturi de alte culturi importante (Teaci, 1970), acesta fiind exprimat prin note de bonitare si prin productiile care se pot obtine pentru fiecare punct al notei de bonitare.

In toate zonele climatice exista o corelatie stransa intre insusirile solului (inclusiv nivelul apei freatice) si productia plantelor (Teaci, 1980). Pe solurile prea acide sau prea alcaline plantele de grau se dezvolta slab si dau productii mici. Cel mai potrivit pH se incadreaza dupa Minkevici (1965) in limitele 6-7,5.

Graul de toamna are o toleranta larga fata de textura solului. Desi solurile din seria cernoziomurilor si solul brun roscat de padure sunt cele mai potrivite pentru grau, totusi cultura acestei plante se extinde fara restrictii si pe alte soluri. Suprafete intinse se intalnesc pe solurile argilo-iluviale (cenusii, brun-argilice, brune podzolite, podzolite-argilo-iluviale etc.), pe soluri brune, pseudorendzine. lacovisti. soluri gleice, aluviuni, soluri erodate etc., unde conditiile climatice sunt favorabile si in unele conditii deosebit de favorabile. Pe aceste soluri graul da productii foarte ridicate daca se corecteaza aciditatea si se utilizeaza ingrasamintele organice si minerale, indeosebi cele cu azot si fosfor.

Dupa Teaci (1980), terenul arabil al Romaniei este impartit in 10 clase de bonitare, diferenta intre clase fiind de 10 puncte. Cel mai mare grad de fertilitate a solului intruneste 91-100 puncte, iar cel mai redus 0-10 puncte. Referitor la cultura graului , nota medie de bonitare naturala pe tara este apreciata la 47 puncte, cu limitele: 23 (judetul Maramures) si 62 (judetul Giurgiu). Dupa Teaci (1980), in conditiile aplicarii unei tehnologii medii de cultivare, fiecare punct de bonitare reprezinta cea 60 kg de boabe.     Deoarece capacitatea productiva a terenurilor arabile se poate imbunatati prin masuri ameliorative, se apreciaza ca nota medie de bonitare a suprafetelor de grau poate creste la 68-72 de puncte (cu 45-50 %).

Luand in considerare bonitarea conditiilor naturale, dupa aplicarea masurilor agroameliorative, cea mai mare parte din suprafetele cultivate cu grau se va incadra in notele de bonitare cuprinse intre 6l si 100.

3. ZONAREA CULTURII GRAULUI

In urma studiilor facute de diferiti cercetatori in functie de cerintele graului fata de conditiile de clima si sol si a conditiilor climatice existente pe teritoriul tarii noastre, s-a elaborat harta in care se pot distinge zonele de cultura a graului.

Zonele de cultura se impart in: zona foarte favorabila, zona favorabila si zona putin favorabila.

Zona foarte favorabila se extinde in linii mari in campia din Vestul tarii (Campia Crisurilor si Campia Banatului), in Campia Dunarii (sudul Olteniei, terasele Dunarii din stanga Oltului si jumatatea de sud a Campiei Teleormanului, o suprafata insemnata intre orasele Bucuresti-Giurgiu-Calarasi si Armasesti, vestul Campiei Baraganului), Campia Transilvaniei si partea de nord-est a Moldovei.

Zona foarte favorabila este acoperita in cea mai mare parte de cernoziomuri, aluviuni, soluri aluviale, lacovisti, soluri brun-roscate. Se mai gasesc si suprafete cu soluri halomorfe, turboase, soluri cu diferite grade de eroziune, pe care se obtin productii mici.

Cantitatea de precipitatii care cade anual este de 600-700 mm.

Zona favorabila graului de toamna ocupa in tara noastra suprafete mult mai mari decat zona foarte favorabila. Ea se subdivide in favorabila I si favorabila II.

Diferentierea din cadrul zonei favorabile este determinata, in cele mai multe situatii, de natura solului.

Zona favorabila cuprinde sudul tarii, vestul tarii, Dobrogea, Transilvania, Moldova.

Zona putin favorabila asigura cerintele graului din punct de vedere climatic, insa solurile se caracterizeaza prin fertilitate redusa, cu insusiri fizice si chimice putin corespunzatoare.

Zona se intinde in regiunea dealurilor subcarpatice si a dealurilor erodate din nordul Dobrogei. Cu exceptia dealurilor din Dobrogea, in aceasta zona se pot obtine productii satisfacatoare de grau, asigurand o tehnologie optima de cultivare si aplicand solului o serie de masuri ameliorative.