	Afaceri	Agricultura	Economie	Management	Marketing	Protectia muncii
	Transporturi

Agricultura

Index » business » Agricultura
» întretinerea familiilor de albine pentru valorificarea intensiva a culesurilor

întretinerea familiilor de albine pentru valorificarea intensiva a culesurilor

ÎNTRETINEREA FAMILIILOR DE ALBINE PENTRU VALORIFICAREA INTENSIVA A CULESURILOR

cunoasterea elementelor organizatorice si tehnologice ale stuparitului pastoral, ca una din principalele cai pentru realizarea unor productii mari de la albine, prin valorificarea mai multor culesuri pe durata unui sezon si al recoltarii mierii, ca produs principal apicol

Stuparitul pastoral

Principalele culesuri din Romania

Metoda familiilor ajutatoare permanente

Calendarul stuparitului pastoral

Încarcatura de familii de albine/hectar, in functie de flora

Lucrari de efectuat inainte de plecare in pastoral

Masuri de securizarea stupilor pentru transport

În conditiile favorabile de secretie a nectarului, albinele recolteaza cantitati mari de nectar ce depasesc necesarul lor, ramanand cantitati de miere ce pot fi destinate consumului.

În tara noastra, principalele culesuri sunt furnizate de salcam, in lunile mai si iunie, cu o durata de 8-20 zile, de tei, in lunile iunie si iulie, timp de 15-20 de zile, de floarea-soarelui, timp de 15-30 zile, in iunie si iulie, de flora fanetelor, in iunie si iulie, timp de 30 de zile, de vegetatia de balta din zona inundabila a Dunarii, in lunile august si septembrie, timp de 20-40 de zile si de alte plante agricole. Familia de pe cantarul de control realizeaza in aceasta perioada sporuri zilnice de 0,5-1,0 kg miere.

Pentru valorificarea culesului, la stupii orizontali se completeaza spatiul liber cu faguri goi necesari depozitarii mierii, la cei verticali se ataseaza magazii sau corpuri suplimentare pentru recolta, iar pentru a favoriza zborul si evaporarea apei din nectar pe toata durata culesului urdinisul se deschide in intregime. Pentru a nu deranja albinele in timpul culesului familiile nu se vor cerceta in timpul zilei, ci seara dupa incetarea zborului.

Pentru valorificarea superioara a culesurilor si in special a celor de vara, se practica metoda familiilor ajutatoare permanente. Metoda consta in formarea in anul I a unui roi cu 2-3 rame cu puiet, doua rame cu rezerve de hrana si o matca sau botca capacita, care va devenii familia ajutatoare, ce se intretine si ierneaza independent. Tot independenta se intretine si in anul urmator pana la inceputul culesului de vara (faneata sau tei), cand se unifica cu familia din care a provenit, rezultand astfel o familie foarte puternica care realizeaza productii mari de miere. Din familia ajutatoare se mentine un nucleu, format dintr-o rama cu puiet, doua rame cu rezerve de hrana si matca, nucleu care pana in toamna devine din nou familie ajutatoare, capabile sa ierneze independent.

Prin practicarea stuparitul pastoral se pot obtine productii mari de la albine, prin valorificarea mai multor culesuri pe durata unui sezon. Pentru a se valorifica mai multe culesuri, familiile de albine se transporta la distanta de vatra stupinei, uneori la zeci si sute de kilometri departare. Apicultura pastorala mai trebuie practicata pe scara larga in vederea polenizarii culturilor de plante entomofile: rapita, floarea-soarelui, sparceta, trifoi, hrisca, bumbac, plante medicinale, precum si a pomilor si arbustilor fructiferi.

În functie de resursele melifere, stuparitul pastoral poate incepe primavara devreme si se poate incheia toamna tarziu. Astfel, in lunile martie si aprilie, familiile de albine pot fi deplasate la masivele de artar, paltin, salcie alba si capreasca, pomi fructiferi si la flora erbacee timpurie, unde, pe langa dezvoltarea foarte buna a familiilor in vederea culesului principal, destul de frecvent se obtin si productii de 4-5 kg miere marfa.

La inceputul lunii mai, familiile se pot deplasa la culturile de rapita, coriandru, apoi la masivele de salcam. De la acesta din urma se pot valorifica 2-3 culesuri, pe masura infloririi lui, incepand cu masivele din ses, apoi cele din zona colinara si de dealuri si terminand cu cele din zona submontana.

Dupa valorificarea salcamului, stupii se pot deplasa la masivele de tei si apoi la cele de floarea-soarelui, cultura ce ofera una din cele mai sigure, abundente si de durata culesuri. Relativ in aceeasi perioada in zonele de dealuri si cele montane, ofera cules zmeurul, sburatoarea si fanetele, iar toamna se poate face deplasarea stupilor in zona inundabila a Dunarii si in Delta Dunarii.

Pentru reusita acestei actiuni, sunt necesare o serie de lucrari premergatoare: identificarea resurselor melifere, obtinerea repartitiei pentru zona respectiva, culegerea de informatii asupra bolilor din zona, obtinerea certificatului sanitar-veterinar, stabilirea itinerarului si a drumurilor de acces, alegerea si fixarea vetrelor, stabilirea mijloacelor de transport si a datei probabile a infloririi plantelor melifere din zona respectiva.

Pentru a obtine productii ridicate de miere se vor evita in mod obligatoriu supraaglomerarile de stupi, practica destul de frecventa mai ales la unele masive de renume unde se supraaglomereaza familiile de albine si se obtin productii mici, neglijandu-se sursele melifere mai mici, dar capabile sa asigure productii mult mai mari. Astfel, se recomanda urmatoarele incarcaturi pe hectar in functie de flora:

la salcam: 14-18 familii;

la tei: 6-10 familii;

la floarea-soarelui: 1-2 familii:

la leguminoase perene: 4-6 familii;

la plante medicinale si aromatice: 3-4 familii;

la zmeuris: 3-5 familii

pomi fructiferi: 2-3 familii.

Înainte de a pleca la pastoral cu 1-2 saptamani, apicultorul va face o recunoastere amanuntita a regiunii unde urmeaza sa se transporte familiile, pentru a stabili definitiv vatra, drumurile de acces, data deschiderii florilor si ultimele evaluari asupra capacitatii nectarifere a florei. Apicultorul are nevoie si de o cabana apicola, ca spatiu de lucru si odihna.

Cu cateva zile inainte de plecare se indeparteaza din stupi fagurii artificiali si cei nou claditi, spatiul liber se completeaza la stupii orizontali cu rame goale, iar la stupii verticali se ataseaza magazii sau corpuri pentru depozitarea mierii. Ramele de magazie care nu au distantatoare se fixeaza cu blocuri de lemn de 100/15/10 mm, prevazute in partea superioara cu o placa din tabla sau cu un cui, care impiedica caderea acestora intre rame. În lipsa blocurilor, fixarea se poate face cu cuie de 40 mm, ce se bat in peretii din fata si din spate, in dreptul treimii superioare a ramelor, care se aduna in una din partile laterale ale magaziei, dupa o prealabila indepartare a albinelor de pe ele, procedeu mai putin indicat, deoarece degradeaza stupii. Nu se admite transportarea stupilor cu faguri avand miere necapacita, deoarece albinele, consumand o cantitate mai mare din aceasta, vor creste temperatura din interiorul stupilor, avand drept consecinta inmuierea si ruperea fagurilor sau chiar sufocarea albinelor. Stupii defecti se repara, pentru a se evita iesirea albinelor prin diferite crapaturi. Neastuparea acestora duce nu numai la pierderea unui mare numar de albine pe timpul transportului, ci contribuie si la mentinerea unei stari de agitatie in interiorul familiilor, stare tot atat de daunatoare. Crapaturile stupilor prin care aparent nu pot iesi albinele, se recomanda a fi chituite. Pentru asigurarea aerisirii, podisoarele si blocurile de la orificiile de ventilatie ale capacelelor se inlatura, iar la stupul multietajat, pe corpul superior, se aseaza rama de ventilatie.

În cazul in care in stupii orizontali se transporta si familii ajutatoare, deasupra cuiburilor acestora se aseaza o rama cu plasa de sarma, ce asigura aerisirea si impiedica unificarea celor doua familii. Este contraindicata aplicarea la urdinis a plasei de sarma, deoarece albinele, incercand sa iasa, blocheaza urdinisul si mor asfixiate. Tot pentru a evita cresterea temperaturii in interiorul stupului, la imperecherea lor se lasa un spatiu de refugiu direct proportional cu marimea familiei si cu durata transportului, cu temperatura medie a aerului pe timpul cand se executa transportul si invers proportionala cu marimea orificiilor de ventilatie. Astfel, la un stup orizontal in care familia ocupa 10-12 rame, se considera suficient spatiu ramas gol, adica spatiul ocupat de 8-10 rame complet goale, la stupii verticali cu magazie, un magazin gol, iar la cel multietajat, corpul de deasupra.

Partile mobile ale stupilor se fixeaza cu dispozitive speciale, vergele sau lanturi prinse in piulite tip fluture sau cu alte sisteme. La stupii care nu dispun de accesorii de fixare se leaga soclul de partile laterale ale corpului cu sarma de 3 mm, prin intermediul a cate doua suruburi. Celelalte parti ale stupului se fixeaza prin sarme duble, ce se leaga de copac si de un cui batut oblic in scobiturile ce servesc ca manere la manipularea stupilor, dupa care sarmele se ancoreaza prin rasucire cu un cui.

Cand zborul albinelor a incetat, urdinisurile se inchid, iar daca albinele nu s-au retras de pe scandura de zbor le obligam sa intre in stup folosind fumul cu atentie, pentru ca acesta sa nu patrunda in interior sau, la nevoie, stropindu-le cu apa. Dupa ce am efectuat o ultima verificare a modului de inchidere, stupul se prinde de manere si se transporta la vehicul.

Pentru a se evita ruperea fagurilor pe timpul transportului, stupii se aseaza diferit, in functie de felul vehiculului si de starea drumului. stupii se aseaza cu ramele paralel cu sensul de inaintare in cazul parcurgerii unui drum bun, iar in camioanele si carutele ce parcurg trasee accidentate, acestia se aseaza cu ramele perpendicular pe directia de mers.

La incarcarea stupilor, urdinisurile se orienteaza spre inapoi, pentru a se observa eventualele "evadari" ale albinelor. În vehiculele de capacitate mare, stupii se aseaza suprapusi, cu conditia ca incarcatura sa fie echilibrata. Pentru a nu se misca in timpul transportului stupii se leaga transversal si longitudinal cu franghii, realizandu-se astfel o legare sub forma de plasa, care nu va ceda indiferent de distanta sau gradul de accidentare a drumului. Transportul se efectueaza noaptea. Apicultorii trebuie sa aiba la indemana unul sau doua afumatoare, masti, cuie, ciocane, cleste si in mod special un vas cu pamant moale si framantat pentru astuparea locurilor pe unde eventual ar putea iesi albinele, ori o bucata de chit de geam sau plastelina.

Ajunsi la destinatie se instaleaza adapatorul, stupii se descarca, se aseaza pe vatra, se deschid dupa o jumatate de ora urdinisurile, iar seara dupa linistirea albinelor, se aseaza podisoarele, iar in zilele urmatoare se executa "despachetarea" si organizarea cuiburilor. În primele zile dupa transport, albinele sunt iritate, motiv pentru care apicultorul trebuie sa fie foarte atent pentru a evita accidentele cu animalele ce pasc in apropierea stupinei.

Dupa incetarea culesului, mierea se extrage, lasand insa in fiecare familie cel putin 5 kg rezerva de hrana pentru continuarea dezvoltarii. La inapoierea de la pastoral, pregatirile pentru transport sunt similare cu cele descrise anterior, cu specificarea doar a faptului ca fagurii cu miere si, in special, cei noi din care s-a extras mierea din diferite motive se pot transporta in familiile respective, neexistand pericolul ruperii lor, deoarece s-au intarit in suficienta masura ca sa reziste transportului.

Test de autoevaluare 1 Scrieti raspunsul in spatiul liber din chenar.

Care este incarcatura de familii de albine la hectar, in functie de flora?

Raspunsul la test se gaseste la pagina 112.

Recoltarea mierii

Scoaterea ramelor

din stup

Descapacirea cu cutitul si introducerea in separatorul centrifugal

Scoaterea mierii prin valva separatorului si filtrarea

Sita de strecurat

Fagurii cu miere se recolteaza in momentul cand treimea superioara a acestora incepe sa fie capacita. Operatiunea de recoltare a fagurilor cu miere se executa o data sau de mai multe ori in decursul unui cules. Este important ca ultima recoltare sa se execute cu 1-2 zile inainte de sfarsitul culesului, in cazul celui de scurta durata si cu 5-6 zile inainte de sfarsitul culesului, in cazul celui de lunga durata, dar de mica intensitate (faneata, floarea soarelui), prevenind in acest fel furtul. Sfarsitul culesului se stabileste dupa: terminarea infloririi plantelor melifere furnizoare de nectar, dupa scaderea activitatii albinelor care devin irascibile si se preteaza la furt, precum si dupa indicatiile cantarului de control.

Inventarul necesar pentru aceasta operatiune este format din perna fenicata, cutitul de descapacit, extractorul, sita pentru miere si bidoanele de pastrare.

Înlaturarea albinelor de pe faguri se face cu ajutorul periei apicole sau cu perna fenicata. Perna fenicata este aplicabila stupilor verticali si indeparteaza albinele datorita acidului fenic 5%, cu care se imbiba. Pentru a preveni furtul, fagurii se recolteaza cu atentie, evitandu-se stropirea stupilor cu miere, dupa care acestia se introduc in lazi de transport si se duc la locul de extractie.

Înainte de a se introduce in extractor, fagurii se descapacesc deasupra unei tavi cu ajutorul unui cutit descapacitor, incalzit in prealabil in apa fierbinte sau cu ajutorul furculitei de descapacit. Fagurii se introduc apoi prin extractor, acesta fiind fixat pe un postament mai ridicat pentru a permite asezarea sub robinet a unui vas de colectare a mierii. Extractorul se aseaza in pozitie perfect verticala, iar lagarele se ung cu vaselina sau cu miere.

În extractoarele radiale, ramele se aseaza cu spetezele superioare spre exterior, iar in cele tangentiale cu speteaza portfagurelui in directie inversa sensului de miscare. Acest mod de asezare este impus de orientarea inferosuperioara a celulelor din faguri. La introducerea fagurilor in extractor se va tine seama si de cantitatea de miere pe care acestia o contin pentru a se asigura o repartizare uniforma, prevenind astfel descentrarea rotorului in timpul miscarii.

La inceput, invartirea manivelei extractorului se va face incet si uniform, viteza marindu-se progresiv. În medie se considera ca sunt necesare 240 turatii pe minut, ceea ce corespunde cu 70-80 rotiri ale manivelei. Pentru a preveni ruperea fagurilor, mierea de pe prima fata nu se extrage complet, ci numai aproximativ jumatate, dupa care, fagurii se intorc pe cealalta parte, iar dupa indepartarea completa a mierii se introduc in pozitia initiala pentru extragerea mierii in intregime.

Fagurii din care s-a extras mierea se reintroduc in stupi pentru a servi la depozitarea nectarului, in cazul in care culesul continua sau pentru a fi curatati si reparati de catre albine, cand culesul inceteaza, situatie in care, dupa cca. 24 ore, ei se scot si se pastreaza. Pentru ca mierea obtinuta sa fie lipsita de corpi straini, la robinetul extractorului se ataseaza o sita de strecurat. Vasele pentru pastrarea mierii pot fi metalice sau de lemn. Cele metalice vor fi nichelate, smaltuite, iar cele de lemn se vor parafina in mod obligatoriu pentru a preintampina scurgerile de miere, mirosul de lemn si absorbtia apei. Este contraindicata pastrarea mierii in vase de zinc, plumb, arama sau aliajele acestora. Dupa terminarea extractiei, utilajul folosit se spala cu apa calda, se sterge si se usuca.

Test de autoevaluare 2 Scrieti raspunsul in spatiul liber din chenar.

Cum se poate stabili inceperea recoltatului,respectiv sfarsitul culesului?

Raspunsul la test se gaseste la pagina 112.

În loc de rezumat

Am ajuns la sfarsitul Unitatii de invatare Nr.

Va recomand sa faceti o recapitulare a principalelor subiecte prezentate in aceasta unitate si sa revizuiti obiectivele precizate la inceput.

Este timpul pentru intocmirea Lucrarii de verificare Unitate de invatare pe care urmeaza sa o transmiteti tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de invatare

Prezentati in maxim o pagina etapele tehnologice de recoltare a mieii.

Raspuns 1