Rolul exploatatiilor agricole in dezvoltarea rurala

Rolul exploatatiilor agricole in dezvoltarea rurala

1.Rolul exploatatiilor agricole individuale

Analiza aspectelor economice a gospodariilor individuale este foarte importanta deoarece in acest sector decizia de productie, consum si investitii nu sunt independente una de alta si majoritatea produselor agricole nu participa la procesele de marketing. Majoritatea exploatatiilor individuale agricole din Romania sunt centrate pe consum familial, in largi proportii ferme de subzistenta si cu un caracter comercial ocazional. Capul familiei ia majoritatea deciziilor asupra organizarii pamantului, lucrarilor si altor activitati economice care sunt in functie de posibilitati, nevoi si valabilitate fortei de munca din gospodarie.

Dificultatile majore in intelegerea economiei exploatatiilor taranesti este inseparabilitatea functiilor economice in cadrul acestora. In mediul urban, o firma tipica este angajata in activitati de productie si investitii, in timp ce exploatatiile individuale sunt angajate mai mult in activitati de consum si castig. Intrebari majore, cum ar fi impactul tehnologiei, a noilor activitati (ferme de vaci, agroturism, industrie, servicii etc.) pe bunastarea populatiei, o mare perioada de timp au ramas fara raspuns deoarece a existat o lipsa in intelegerea sistemului economic al exploatatiilor individuale agricole.

Urmarind evolutia fermelor vest-europene si americane in acest secol, dar mai ales dupa razboi, constatam ca, in esenta, caracterul activitatilor agricole nu s-a schimbat. S-au modernizat tehnologiile, s-au marit, intre anumite limite, suprafetele exploatatiilor si numarul de animale, dar caracterul familial al activitatii in ferma a ramas acelasi. Agricultura nu a trecut, ca industria, de la sistemul micului atelier mestesugaresc la mijlocia si marea intreprindere industriala, cu exceptia sistemului agricol socialist falimentar.

Exploatatia individuala trebuie sa faca fata la 4 mari probleme: a) fragmentarea excesiva a pamantului, b) neconcordanta dintre accesul la pamant si accesul la munca, c) deficitul de masini si echipament agricol, si d) functionarea slaba a pietelor de inputuri si de outputuri.

In conditiile practicarii unei agriculturi pe parcele mici, dispersate pe un areal destul de intins fata de exploatatia individuala apar urmatoarele efecte negative: risipa fortei de munca prin faptul ca dimensiunile reduse ale exploatatiilor individuale nu permit utilizarea completa a timpului de munca a sefului exploatatiei si a membrilor familiei sale si prin aceea ca parcelele se afla la distanta fata de gospodarie ceea ce necesita timp suplimentar pentru transport. Faramitarea excesiva a suprafetelor agricole a ingreunat cultivarea si recoltarea si a marit costurile ulterioare recoltarii, cum ar fi cele de transport si control al calitatii.

O buna parte a suprafetelor parcelelor care compun o proprietate este ocupata de haturi, iar accesul este anevoios prin aceea ca reteaua de drumuri este neregulata si, in cele mai multe cazuri, circulatia pe acestea este anevoiasa fiind greu practicabile mai ales in timpul umed.

Slaba dezvoltare a sistemului de desfacere a produselor agricole sau de achizitie a factorilor de productie este de notorietate pentru exploatatiile individuale si rural in general. O multitudine de factori explica aceasta stare de inapoiere a pietelor rurale sau agricole. In ceea ce priveste cererea, noua clasa de agricultori - avand un nivel extrem de redus al dotarii cu teren agricol, echipament si septel pentru a combate saracia, fara cunostinte agronomice moderne si lipsiti de resurse financiare - a optat pentru strategii de productie de tipul "riscuri mici - randamente mici".

Lipsa specializarii productiei si diversificarea profilului de activitate al micilor exploatatii determina obtinerea unor cantitati mici din diferite produse si de calitati diferite care fac dificila valorificarea acestora. Cea mai mare parte a veniturilor gospodariei provin din valorificarea pe piata a unor cantitati de produse animaliere. O asemenea diversificare a structurii productive face imposibila aplicarea unor tehnologii intensive de mare productivitate.

Perspective ale dezvoltarii exploatatiilor individuale

calea de reconstituire a unor exploatatii de mari dimensiuni, viabile economic,

asigura accelerarea schimbarilor structurale numai daca agricultura devine a activitate atractiva si eficienta pentru tinerii fermieri, iar proprietarilor in varsta li se creeaza un sistem adecvat de pensionare si protectie sociala ,

cresterea productivitatii agricole, care impune pe langa modernizarea tehnica si o inalta organizare a activitatii in toate componentele sale si pregatirea fortei de munca pentru aplicarea tehnologiilor moderne,

Promovarea unui sistem de gestiune se impune, insa, pentru ca el serveste nu numai gospodarului, ci si organismele guvernamentale responsabile cu elaborarea politicilor si strategiilor de dezvoltare a agriculturii, in general, si cu ridicarea nivelului de trai al agricultorilor individuali, in special.

Marimea si dimensiunea optima a exploatatiilor agricolelor

Adoptarea rapida la tehnici noi de productie in ultimii ani, are rezultat cresterea continua a marimii a exploatatii agricolelor, care este asociata cu scaderea numarului de exploatatii agricole. Ferma trebuie sa fie suficient de mare pentru a prevedea nu numai operatii eficiente dar, de asemenea, sa se obtina un venit suficient de mare pentru bunastarea acesteia. intre marimea si dimensiunea exploatatii agricolelor agricole exista relatii de conditionare reciproca. Marimea optima este data de capacitatea de productie a tuturor resurselor umane, financiare, materiale care asigura venituri ridicate si la costuri cat mai reduse.

Conditiile naturale si biologice determina numai potentialul de productie, iar conditiile economice pun in valoare si sporesc acest potential exprimat prin profit. Deoarece pamantul este principalul mijloc de productie in agricultura conditiile economice sunt legate de spatiul teritorial si de distanta de transport. Dimensiunea optima este data de suprafata de teren sau numar de animale care creeaza conditii pentru valorificarea eficienta a tuturor resurselor existente pe teritoriu, si capacitatea de a realiza profit. Dimensiunea trebuie sa fie abordata in stransa legatura cu marimea, deoarece ferma agricola poate avea intinderi mari de suprafete de teren dar celelalte resurse sa fie limitate (volumul productiei, venit, etc).

Factorii de productie influenteaza diferit marimea si dimensiunile exploatatii agricolelor. Unii factori actioneaza in directia cresterii dimensiunilor exploatatii agricolelor iar acestia sunt urmatorii: automatizarea, electrificarea, mecanizarea, tehnologiile moderne, modernizarea, caile de transport, specializarea productiei, cresterea capacitatii manageriale, etc.

Dintre factorii care fac defavorizeaza cresterea marimii si dimensiunii exploatatii agricolelor fac parte: cheltuielile de transport, cerintele fitosanitare si zooveterinare, necesitatea protectiei mediului, etc. Exista factori care actioneaza in ambele directii cum ar fi: densitatea populatiei, sursele de apa, sistemele de productie practicate, tipurile de organizare economico-sociala si de integrare, etc. Sunt si factori care favorizeaza cresterea si scaderea doar la nivel de ramura ca: cererea pe piata interna sau externa ptr. anumite produse.

4. Legatura dintre costuri si marime

Schimbarea marimii exploatatii agricolelor se refera la cresterea si scaderea a mai multor factori de productie, acestia sunt: pamant, munca, capital, ori orice combinare a lor. Posibilitatile de schimbare a marimii exploatatii agricolelor depinde de perioada de timp luata in considerare. Intr-o perioada scurta, sa spunem un an, nu pot sa varieze toti factorii de productie. Importanta pamantului va fi probabil bine stabilita si, nu va fi posibil sa varieze prea mult, la fel si nr. masinilor. Intr-un an, este posibil sa creasca salariile, sa folosim mai mult fertilizarile, sau sa intensificam productia prin alte cai. Intr-un timp mai indelungat, poate 3 sau 5 ani, este posibil sa varieze mai multi factori de productie in schimbarea marimii exploatatii agricolelor.

Pentru scopul planificarii este important sa intelegem in ce fel schimbarile in marimea exploatatii agricolelor afecteaza profitabilitatea exploatatiei agricole. Folosind aceste informatii, managerul poate stabili obiectivele in ceea ce priveste marimea ideala a exploatatii agricolelor.

Relatia generala dintre cost si marime

De obicei pretul primit de catre un fermier, ramane constant fara deosebire de cantitatea produsa de exploatatii agricolele individuale. Venitul total, prin urmare, variaza direct proportional cu productia, deoarece pretul ramane constant. Costul devine apoi dependent de inputurile cerute pentru obtinerea cantitatilor diferite de productie.

La examinarea relatiei dintre input-output, toate inputurile, ori factori de productie, trebuie sa fie adusi la acelasi numitor comun. Aceasta se poate face prin raportarea lor la dolar si facand legatura intre costurile de input si output. Daca schimbam outputul relativ la inputuri, costurile vor fi schimbate in aceiasi proportie. Aceasta este adevarat, ca pretul ori costul pe unitate de input ramane acelasi indiferent de cantitatea cumparata.

Costul este relativ constant ca marime daca procentul de schimbare a costului total este egal cu procentul de schimbare a outputului. Scaderea costurilor este evidenta cand procentul de schimbare a costului este mai mic decat procentul de schimbare a outputului. in schimb, costul este in crestere cand procentul de schimbare a costului este mai mare decat procentul de schimbare a outputului.

Relatiile urmatoare pot fi expresia acestei ratiuni:

Cost constant =

Scaderea costului =

Cresterea costului =

Scaderea costurilor indica "economii de marime" sau mai bine spus, in situatia in care costul total pe unitate de output scade, rezulta o crestere in marimea exploatatii agricolelor. Reducerea costului pe unitate de output are loc ca urmare a cresterii veniturilor pe intrega ferma. Veniturile constante determina costuri constante; scaderea veniturilor duce la cresterea costurilor. Ceea ce se urmareste in stabilirea optimului dimensional este ca productia sa creasca astfel incat costurile suplimentare sa fie mai scazute decat veniturile suplimentare. Daca pretul este mai ridicat decat costurile medii ale productiei, costurile marginale vor fi egale cu venitul marginal la aceeasi crestere a outputului.

Factorii care afecteaza costul

Factorii care influenteaza costurile sunt numerosi. Costurile medii tind sa scada inaintea cresterii costurilor fixe. Devalorizarea totala anuala, dobanda, taxele, si costurile de asigurari pentru un tractor vor fi aceleasi chiar daca este lucrat un singur ha sau 100 ha. Cu alte cuvinte, costul total pe unitate de output va scade pana cand inputurile fixe sunt din plin utilizate.

Fermierul poate deveni un manager mai eficient dupa concentrarea productiei particulare si extinderea marimii exploatatiei agricole. Pot fi exploatatii agricole diferite ca marime dar sa aiba o eficienta egala. Este sigur, poate fi posibila cresterea productiei dupa irigatii ori aplicarea suplimentara a ingrasamintelor, dar peste o anumita limita a cresterii inputurilor costurile vor spori. Chiar daca fermierul poate dobandi tot mai mult pamant, munca, si dorinta de capital, factorul management va deveni limitat; deoarece are loc o crestere a sarcinilor in a supraveghea si controla munca suplimentara. Daca outputul este suficient de mare, fermierul este nesigur sa cumpere sau sa inchirieze mai mult pamant.

Exploatatii agricolele mici exista ca urmare a urmatoarelor ratiuni:

v    Multi fermieri nu sunt motivati in intregime de profitul obtinut. Din cauza varstei, a sanatatii, fermierii nu-si intensifica achizitiile de capital dar nici nu renunta la conducerea exploatatiei agricole in favoarea altor fermieri mai tineri si mai competitivi.

v    Alti fermieri, mai conservatori, asociaza riscul cu cresterea marimi.

v    Altii pot fi incapabili in a obtine capitalul necesar pentru a face ajustarile necesare exploatatii agricolelor si adaptarea la noile exigente economice.

v    Exploatatii agricolele sunt ajustate in continuare de noile conditii economice. Exploatatii agricolele care dispun de tehnologii moderne vor fi ajustate in functie de cresterea volumului productiei.

v    Fermierii care lucreaza cu timp total in agricultura tind sa-si ajusteze dimensiunile exploatatii agricolelor in functie de curba costurilor, in timp ce fermierii care desfasoara activitati partial in agricultura pot intretine supravetuirea exploatatiei agricole cu venituri din afara acesteia.

Determinarea marimii optime a exploatatii agricolelor

Planificarea generala este unul din importantele instrumente, deoarece reflecta caile cele mai putin costisitoare de a produce diferite cantitati de output si da aceeasi idee de marime a exploatatiei agricole necesara la dobandirea "economiei de marime".

Oricum, deoarece multe decizii sunt luate pentru perioade scurte, astfel de scopuri nu se pot dobandi imediat. O mare varietate de factori limiteaza marimea exploatatiei agricole, dar in ultimul timp aceste limite pot fi adesea depasite, permitand ca dupa un anumit timp sa se obtina costul mediu care a fost propus.

Ansamblu de masini, care reprezinta o investitie mare, poate sa fie analizata pe aceleasi cai. Costurile fixe pe ora vor scade cu atat mai rapid cu cat masinile vor fi folosite mai mult. Costurile variabile vor ramane relativ constante. Daca masinile nu vor fi utilizate destul pentru realizarea unui cost scazut pe ora, probabil ca nu vor fi incluse in planul exploatatiei agricole. Un bun proprietar va cauta adesea calea cea mai buna de a combina resursele si sa creasca productia. Combinatiile dintre resurse care concura la realizarea optimului dimensional pot fi numeroase, in functie de sistemul de productie practicat si de specificul zonei respective. Trebuie sa alegem cele mai eficiente combinatii de masini, munca, pamant, bugetele care vor varia in functie de volumul productiei si sa observam efectul venitului si a cheltuielilor. Bugetul si programarea liniara sunt instrumentele manageriale folosite in identificarea combinatiilor pentru a utiliza resursele cat mai eficient.

Conditiile generale pentru cresterea marimii

Pentru cresterea dimensiunii exploatatii agricolelor, sunt necesare cateva conditii:

v    Abilitate manageriala. Managerul trebuie sa inteleaga importanta marimii exploatatiei agricole pe care o conduce.

v    Profitabilitatea in afaceri. Operatiile curente ale exploatatiei agricole trebuie sa fie profitabile. Cu toate ca operatiile profitabile influenteaza mai putin cresterea, aceasta este influentata dupa scopurile proprietarului si de strategia financiara de dezvoltare. Ferma trebuie sa fie suficient de mare pentru a acoperi consumul familial si in acelasi timp sa duca si la acumularea de capital.

v    Utilizarea resurselor. Afacerile care au sansele cele mai mari sa se dezvolte sunt acelea care dispun de resurse nefolosite. Sunt rare situatiile unde toate resursele exploatatiei agricole sunt din plin utilizate. Pamantul este de obicei resursa limitata, dar putem avea surplusuri de munca si de capital.

v    Valabiltatea resurselor.

v    Costurile de productie.

v    Cheltuielile de productie la ha sau pe animal schimba marimea unei exploatatii agricole in functie de costul tractoarelor, utilajelor, materialelor, etc. Dintre cheltuielile de productie, cheltuielile cu salariile si cheltuielile indirecte se reduc pe masura ce creste dimensiunea exploatatii agricolelor, pana la un anumit punct.

Dezvoltarea exploatatiilor agricole
O dezvoltare corespunzatoare trebuie sa asigure:

Integrarea elementelor exploatatiilor agricole; pentru ca activitatea productiva sa fie eficienta trebuie ca toti factorii specifici sa fie dimensionati si utilizati conform metodelor de lucru prestabilite.

Utilizarea eficienta a personalul angajat, masinilor, echipamentelor si a suprafetelor puse la dispozitie.

Dezvoltarea exploatatiilor agricole productive, prin utilizarea rationala a suprafetelor initiale si cumpararea sau arendarea unor suprafete pentru extinderile ulterioare.

Flexibilitate in dezvoltare; amplasarea culturilor depinde de foarte multi factori care se modifica des iar usurinta in rearanjarea suprafetelor reprezinta o caracteristica care trebuie bine stapanita de managerii exploatatiilor agricole.

Elasticitatea solelor la asimilarea noului mod de folosinta a terenului sau la imbunatatirea procesului de productie.

Regularitatea solelor, caracteristica obtinuta prin despartirea suprafetelor in sole ordonate si de dimensiuni relativ egale.

Densitatea solelor, caracteristica importanta relevand modul in care este utilizat spatiul pus la dispozitie, pentru fiecare cultura fiind specificate suprafete minime de amplasare, de manevra a utilajelor , etc.

Ordinea solelor, asigurata prin amplasarea culturilor in conformitate cu desfasurarea procesului de productie, de conditiile de clima si sol, de etc.

Comoditatea solelor; asigurand suprafete de munca suficient de mari, degajate, propice activitatilor care se desfasoara.

Motivatie in munca astfel incat angajatii sa fie stimulati la locul de munca prin salarii corespunzatoare muncii depuse

Factorii care influenteaza dezvoltarea exploatatiilor:

v    modul de folosinta a terenului: complexitatea proiectelor, caracteristicile materialelor, a utilajelor, etc;

v    procesele tehnologice: operatiile, echipamentele, starea culturilor, etc.,

v    programele de productie: structura culturilor, metode de organizare, stocuri;

v    amplasarea exploatatiilor: situarea exploatatiilor agricole fata de furnizori si clienti;

v    resursele umane: specializari, conditii de munca, ergonomie, siguranta;

v    vanzari: comenzi, depozite, servicii dupa vanzare.

9. Modelul de succes in cresterea suprafetelor

Deciziile in cresterea dimensiunii exploatatiilor agricole au la baza trei rationamente care stabilesc si directioneaza un cadru de lucru specific:

v    Cresterea dimensiunii exploatatiilor agricole presupune investitii si eforturi substantiale pe care sistemul productiv trebuie sa le gestioneze rational;

v    Cresterea dimensiunii exploatatiilor agricole materializeaza un cadru de munca pe termen mediu si lung,

v    Cresterea exploatatiilor agricole are un impact semnificativ asupra costurilor si eficientei.

v    Definirea obiectivelor. Initial, o serie de obiective specifice exploatatiilor agricole trebuie mentionate: modul de folosinta a terenului, structura culturilor, volumul si nivelul activitatilor desfasurate, etc.

v    Specificarea desfasurarii activitatilor care concura la realizarea obiectivelor:

Lucrarile tehnologice care se vor executa;

Echipamentele si utilajele necesare;

personalul muncitor;

circuitul materialelor, etc.;

v    Determinarea interactiunilor dintre activitati. Procesul tehnologic trebuie complectat cu activitatile de transport, depozitare, definind procesul de productie, pentru care vom determina:

v    ritmurile de lucru specifice;

v    stocurile intermediare;;

v    Determinarea suprafetelor necesare pentru fiecare cultura.

v    Spatiul necesar rezulta ca o consecinta a calculului numarului de utilaje si a suprafetelor ce trebuie alocat fiecarui utilaj.

v    Generarea de alternative de plan. Alternativele de plan de dezvoltare rezulta ca variante posibile prin compararea doleantelor utilizatorilor cu posibilitatile reale si armonizarea lor in diferite conditii. Se iau in considerare: economia de efort, eliminarea activitatilor inutile etc.

v    Evaluarea alternativelor. Ca in orice analiza sistemica, evaluarea alternativelor castiga in valoare daca criteriile de evaluare sunt stabilite inaintea generarii alternativelor. Criteriile de evaluare pot fi economice, tehnice sau tehnico-economice.

v    Selectarea planului de dezvoltare. In general planul de dezvoltare selectat corespunde cel mai bine obiectivelor propuse si la evaluarea anterioara conduce la rezultatele cele mai bune. Totusi, din anumite ratiuni uneori planul cel mai bun nu poate fi aplicat (prea scump, probleme sociale, etc.) fiind ales un plan de dezvoltare cu rezultate economice mai scazute dar cu consens la nivel de utilizatori.

Rezumat

Analiza aspectelor economice a gospodariilor individuale este foarte importanta deoarece in acest sector decizia de productie, consum si investitii nu sunt independente una de alta si majoritatea produselor agricole nu participa la procesele de marketing. Majoritatea exploatatiilor individuale agricole din Romania sunt centrate pe consum familial, in largi proportii ferme de subzistenta si cu un caracter comercial ocazional. Capul familiei ia majoritatea deciziilor asupra organizarii pamantului, lucrarilor si altor activitati economice care sunt in functie de posibilitati, nevoi si valabilitate fortei de munca din gospodarie.

Dificultatile majore in intelegerea economiei exploatatiilor taranesti este inseparabilitatea functiilor economice in cadrul acestora. In mediul urban, o firma tipica este angajata in activitati de productie si investitii, in timp ce exploatatiile individuale sunt angajate mai mult in activitati de consum si castig. Intrebari majore, cum ar fi impactul tehnologiei, a noilor activitati (ferme de vaci, agroturism, industrie, servicii etc.) pe bunastarea populatiei, o mare perioada de timp au ramas fara raspuns deoarece a existat o lipsa in intelegerea sistemului economic al exploatatiilor individuale agricole.

Perspective ale dezvoltarii gospodariei individuale

calea de reconstituire a unor exploatatii de mari dimensiuni, viabile economic,

asigura accelerarea schimbarilor structurale numai daca agricultura devine a activitate atractiva si eficienta pentru tinerii fermieri, iar proprietarilor in varsta li se creeaza un sistem adecvat de pensionare si protectie sociala ,

cresterea productivitatii agricole, care impune pe langa modernizarea tehnica si o inalta organizare a activitatii in toate componentele sale si pregatirea fortei de munca pentru aplicarea tehnologiilor moderne,