Particularitatile dezvoltarii rurale

Particularitatile dezvoltarii rurale

Antropocentrismul. In centrul dezvoltarii rurale sta omul, respectiv comunitatea de oameni care traieste la tara. Aceasta caracteristica face ca sa prevaleze principiul subsidiaritatii, respectiv comunitatile rurale sunt subiectele active ale dezvoltarii, nu numai obiectele ei pasive.

Complexitatea. Programele de dezvoltare nu se rezuma la cate un sector. Ele au in vedere concomitent crearea locurilor de munca, dezvoltarea agricola, infrumusetarea mediului etc., cu alte cuvinte privesc numeroasele laturi ale activitatii economice: dezvoltarea agriculturii, dezvoltarea infrastructurii locale, dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, dezvoltarea comunitatii, dezvoltarea surselor umane, ocrotirea mediului, cultivarea traditiilor culturale, programe sociale etc .

Caracterul de microregiune. Prioritatile si strategiile de dezvoltare sunt determinate de situatia cadrului teritorial fixat numit microregiune,respectiv de sursele ei ecologice, economice, umane, de traditiile culturale etc.

Activitatea cu mai multi participanti. Participantii activi importanti la programele de dezvoltare a microregiunilor sunt: fiecare membru al comunitatii; intreprinderile si specialistii; alesul comunitatii locale; guvernul; parlamentul; societatea civila.

Probleme in zonele rurale

Rata mare a somajului.

Majoritatea serviciilor publice si a celorlalte surse de angajare functioneaza deficitar sau nu functioneaza deloc in zonele rurale.

Lipsa serviciilor mai ales a celor de sanatate. (nu sunt suficienti medici, asistente, farmacii si paturi de spital, etc)

Majoritatea profesionistilor in domeniu prefera sa se stabileasca in zonele urbane si nu in cele rurale.   

Lipsa mijloacelor de transport, mai ales a mijloacelor de transport in comun.

Lipsa locurile destinate recreerii si divertismentului.

Lipsa locurilor de munca . Ocupatia rurala de baza a fost si este agricultura si in anumite zone mineritul. Totusi exista si alte tipuri de industrii dezvoltate in comunitatile rurale, turism, agroturism, diferite activitati ale pensionarilor, mici afaceri de familie, bazate pe lucruri create in casa si apoi vandute.)

Rezumat

Din punct de vedere al structurii economice, agricultura este ramura principala ce se regaseste in spatiul rural, urmata de silvicultura si alte activitati.

Problema preponderentei agrare a spatiului rural ramane de discutat deoarece pe masura ce apar in spatiul rural o serie de elemente urbane (infrastructuri si activitati economico-sociale si culturale) ponderea agriculturii scade din punct de vedere al locului pe care il ocupa in totalul populatiei ocupate, in produsul brut si in valoarea adaugata din mediul rural. Din punct de vedere ocupational spatiul rural este preponderent un spatiu de productie, in care activitatile sectoriale primare au o pondere destul de ridicata din punct de vedere economic. Populatia ocupata in servicii, in activitatile sociale etc., este mai redusa ca pondere.

In tarile unde s-au aplicat politici adecvate de mentinere a populatiei (devenite) neagricole in spatiul rural s-au dezvoltat armonios o serie de activitati neagricole, de tip industrial sau de servicii. Activitatile neagricole, in special cele industriale si de servicii, s-au bazat pe complementaritatea fata de agricultura.

In spatiul rural s-au implantat intreprinderi mici si mijlocii care au angajat forta de munca din zonele rurale respective.