CASTRAVETELE ȘI CULTURA ACESTUIA

CASTRAVETELE I CULTURA ACESTUIA

I.1. FAMILIA CUCURBITACEAE

Face parte din ordinul Cucurbitales, Subclasa Dilleniidae, Clasa Magnoliatae (Dicolyledonatae), Increngatura Magnoliophyta (Angiospermatophyta)(Stefan si Oprea, 2007). Majoritatea cucurbitaceelor sunt plante anuale ierboase, mai rar lemnoase. Obi nuit sunt prevazute cu peri aspri, rigizi. Tulpina este fistuloasa, culcata sau mai adesea aga atoare prin carceii care pornesc de la subsuoara frunzelor. Ei pot fi simpli sau ramifica i. In cilindru central se gasesc fascicule bicolaterale. Frunzele sunt intregi sau palmat-lobate pana la palmat-sectate. Florile sunt mari, actinoforme, unisexuate prin avortare, monoice sau dioice, mai rar hermafrodite. Caliciul este format din 5 sepale unite pe diferite por iuni. Corola, obi nuit galbena, alcatuita tot din 5 petale unite, are forme diferite. Androceul are 5 stamine libere sau concrescute total (sinandrie), sau 2 cate 2 i 1 libera, alcatuind 3 manunchiuri (triadelfie). Gineceul inferior este alcatuit mai adesea din 3-5 carpele concrescute cu receptaculul, pe a carui margine superioara se prind inveli urile florale. Polenizarea este entomofila. Fructul este o baca falsa, numita melonida sau peponida, la multe specii comestibila. Semin ele exalbuminate sunt numeroase i bogate in ulei. Cucurbitaceele prezinta importan a economica mare, intrucat fructele lor se intrebuin eaza in alimenta ia omului i animalelor. Sunt i plante melifere. Printre reprezentantii familiei Cucurbitaceae, alaturi de Cucumis sativus, se mai numara Cucurbita pepo, C. maxima, Cucumis melo, Citrullus lanatus, Citrullus colocynthoides, Luffa cylindrica, Lagenaria siceraria s.a (Morariu , Tudor ).

I.1.1. Cucurbita pepo (dovleacul). Este mult cultivat in ara noastra, fructele servind ca nutre pentru vite. Are aceea i valoare ca si sfecla furajera. Unele soiuri se cultiva pentru alimenta ia omului, consumandu-se fructele tinere. Este o planta anuala cu tulpina culcata, putand atinge 10 m, brazdata i 5 muchiata. Frunzele sunt mari, pentalobate, cu sinusuri adanci. Pe iolii i frunzele prezinta peri aspri. Florile sunt mari, depa ind in diametru 10 cm. Ele sunt infundibuliforme, de culoare galbena-portocalie (fig. I.1). Staminele sunt triadelfe. Fructele sunt mari i variate ca forma. Semin ele sunt turtite, ovate, atingand lungimea de 2 cm. Ele con in ulei comestibil.

I.1.2. Cucurbita maxima (dovleacul turcesc). Specie anuala, cultivata, cu tulpina cilindrica culcata i cu frunze mari, u or lobate, in general cordat-subrotunde. Florile sunt mari. Fructele ating pana la 60 kg si au coaja alba-cenu ie sau alba-portocalie (Fig. I.2). Pulpa este portocalie i dulce.

I.1.3. Cucumis melo (pepenele galben). Specie originara din Asia Mica i Afganistan. La noi se cultiva in numeroase varieta i, mai ales in sudul arii, pentru fuctele sale dulci, zemoase i aromate. Este planta anuala, cu tulpina taratoare. Frunzele sunt rotunjite, palmat-lobate pina la fidate. Fructul sferic, turtit sau alungit, este costat, cu coaja neteda sau reticulata de culori diferite, mai ales galbena (Fig. I.3). Miezul este galben, uneori verde. Semin ele sunt numeroase.

I.1.4. Citrullus lanatus (pepenele verde, lubeni a). Se cultiva pentru fructele sale dulci i zemoase. Este specie anuala, cu tulpini taratoare, frunzele 1-2 penat-sectate cu lobi inegali i rotunji i. Florile sunt relativ mici. Fructele sunt mari, atingand 10-20 kg. Sunt sferice sau alungite, cu coaja verde-inchis,

verde-deschis sau maculata. Miezul este ro u, mai rar galben, foarte suculent. Semin ele sunt negre pana la alburii.

I.1.5. Citrullus colocynthoides (pepenele verde furajer). Constitue un nutre suculent. Are fructe alungite, coaja groasa, iar miezul este compact, alb-verzui, pu in amarui, foarte suculent, lipsit de dulcea a.

I.1.6. Luffa cylindrica (buretele vegetal, lufe). Planta anuala, originara din regiunile tropicale ale Asiei i Africii. Vrejul este aga ator, cu frunze 5-7 lobate. Florile sunt mici i galbene. Fructele sunt cilindrice, pu in maciucate (Fig. I.4). Pericarpul este puternic vascularizat, alcatuind o re ea foarte deasa de fascicule conducatoare. Fructele uscate, reprezentate numai prin scheletul de vase, sunt intrebuin ate ca burete de baie.

I.1.7. Lagenaria siceraria (tigva). Planta anuala, de asemenea aga atoare, cultivata pentru fructele sale. Fructele sunt cilindrice, lungi pana la 1 m, de obicei cu una sau doua umflaturi neegale, cu o sugrumatura intre ele (Fig. I.5). Interiorul fructului este ocupat cu un esut buretos, moale care la maturitatea semin elor se desprinde impreuna cu ele de coaja. Acest esut se indeparteaza printr-un orificiu. Coaja este groasa, alba-galbuie. In stare tanara, tigva se consuma.

Fig. I.1 Cucurbita pepo (sursa: https://www.henriettesherbal.com/pictures/p04/pages/cucurbita-pepo-12.htm).

Fig. I.2 Cucurbita maxima (sursa: www.mariquita.com//photogallery/rougevif.jpg).

Fig. I.3 Cucumis melo (sursa: https://luirig.altervista.org/photos-en/cucumis-melo)

Fig. I.4 Luffa cylindrica (sursa: www.nadidem.net/sifabit/kabakyem/images/Luffa).

Fig. I.5. Lagenaria siceraria (sursa: cookislands.bishopmuseum.org/MM/MX1-4/4P126_L).

Fig. I.6 Cucumis sativus (sursa: https://www.agroatlas.ru/cultural/Cucumis_sativus_K_en.htm)

I.2. CUCUMIS SATIVUS L. - castravetele

I.2.1. Originea i aria de raspandire

Castrave ii ocupa un loc important in alimenta ia omului o mare parte din an i mai ales in perioadele cand alte legume se afla in cantita i inca reduse. Prin extinderea continua a culturii castrave ilor in sere, rasadni e i adaposturi din material plastic, consumul lor devine posibil aproape in tot cursul anului. Din totalul consumului de legume pe un locuitor, castrave ii ocupa circa 2,4% in lunile de iarna-primavara i 3% in lunile de vara-toamna, iar din totalul consumului de legume proaspete pe un locuitor, aproximativ 3,5% ocupa castrave ii in stare proaspata i conservata, revenind in medie 4 kg pe un locuitor. De i valoarea lor alimentara este inferioara altor legume ce se pot consuma in stare proaspata, totu i castrave ii sunt foarte aprecia i i larg raspandi i in hrana tuturor popoarelor de pe toate continentele, datorita insu irilor lor gustative, fragezimei i aromei lor particulare (Poplǎcenel, 1976).

Castrave ii se folosesc in hrana omului din cele mai vechi timpuri. Originar din India, s-au raspandit in decursul celor 3 000-4 000 de ani de cand se folosesc, in toata lumea, ocupand un loc important in sortimentul de legume proaspete, in industria conservelor, in export i chiar in industria farmaceutica i cosmetica.

In ara noastra, cultura castrave ilor ocupa in jur de 15% din suprafa a cu legume cultivate in camp i 30% din suprafa a de sere i rasadni e. De i planta nerezistenta la condi ii de clima racoroasa, cultivata cu precadere in zonele cu clima mai blanda, totu i cultura castrave ilor s-a extins mult spre nord, pana peste latitudinea de 60˚, fiind cultiva i pe suprafe e mari in rasadni e i sere, in U.R.S.S., Olanda, Anglia i alte ari nordice, unde condi iile naturale sunt nefavorabile acestei culturi. La noi, cultura castrave ilor in camp ocupa suprafe e mai mari in sortimentul de legume cultivate, in vestul ari, in

Transilvania i nordul Moldovei i este cel mai pu in raspandita in Dobrogea i Oltenia. Pentru cultura castrave ilor in camp, zonele cele mai potrivite sunt regiunile al caror climat este suficient de cald i umed, cu temperatura anuala de 10-11˚C i cu ultimele brume la sfarsitul lunii aprilie.

Castrave ii se pot cultiva cu succes in toate regiunile arii, in rasadni e, solarii i sere, unde se pot crea condi iile cerute de plante. Ei se i cultiva pe suprafe e mari in rasadni e i sere in preajma marilor ora e i centre muncitore ti. Cel mai mic venit i beneficiu la hectar il aduce cultura castrave ilor in camp, iar cel mai mare, cultura in sere. Acest fapt se datoreaza in primul rand epocii la care se pot face aceste culturi (cea mai timpurie, in sere i cea mai tarzie, in camp), ceea ce are ca urmare pre uri de desfacere cu atat mai ridicate i deci venituri mai mari, cu cat cultura se face mai timpuriu i produc ia se ob ine mai devreme. Contribuie de asemenea in mare masura produc ia sporita la culturile adapostite, care dau la unitatea de suprafa a produc ii foarte mari i de o calitate superioara. De i cheltuielile de produc ie sunt cu mult mai mari la culturile in sere i rasadni e, aceste cheltuieli se recupereaza, rezultand in final benefici importante

I.2.2. Particularitatile morfologice si biologice

Castravetele face parte din grupa plantelor anuale, erbacee, are tulpina taratoare, apar inand familiei Curcubitaceae i este incadrat, din punct de vedere legumicol, in grupa legumelor bostanoase.

I.2.2.1. Radacina. La castrave i, radacinile sunt lungi putand ajunge pana la 1-1,5 m, ramificate aproape orizontal, din care cauza inradacinarea este superficiala, mergand in adancime numai pana la 25-30 cm. Radacinile sunt pu in rezistente, fapt pentru care necesita sol u or, afanat. Multe radacini ies la suprafa a solului, mai ales in rasadni e i sere. De aceea, este necesar ca din

timp in timp, in cursul vegeta iei, sa se acopere aceste radacini prin adaos de pamant i mu uroire.

I.2.2.2. Tulpina. Este taratoare, goala in interior, erbacee, foarte pu in rezistenta cand este tanara. In mod curent, este numita vrej (Fig. I.6). Pe masura ce imbatrane te, rezisten a ei cre te. Lungimea tulpinii variaza dupa soi i mod de cultura, fiind mai scurta la soiurile de camp, putand ajunge pana la 5-6 m la soiurile pentru sere. Pe tulpina se afla numero i peri aspri. Tulpinile castrave ilor au propietatea de a putea forma radacini adventive pe orice por iune din lungimea lor, mai ales de la noduri, atunci cand sunt acoperi i cu pamant sau chiar numai daca stau in contact cu sol umed i afanat. Aceasta insu ire prezinta importan a pentru tehnologia culturii castrave ilor, intrucat prin mu uroire, marcotarea vrejilor sau prin simpla mulcire a solului, se provoaca formarea de radacini suplimentare, tinere, hranirea plantei devine mai activa, vegeta ia mai viguroasa i ca atare, produc ia de fructe se prelunge te i cre te sim itor. Din tulpina principala, din axila frunzelor, se formeaza ramifica ii noi - tulpini de ordin I, iar de la axila frunzelor acestora se formeaza tulpini de ordin II i a a mai departe. In mod natural, tulpina se ramifica relativ pu in in functie de soi. Tulpinile de ordinul II, III, IV, sunt cele mai productive. Pe ele apar cele mai multe flori femeie ti, din care se formeaza fructul. De aici, necesitatea de a se aplica la castrave i, in toata perioada de vegeta ie, ciupirea tulpinilor pentru for area ramificarii. Prin ciupitul tulpinilor se grabeste apari ia de lastari tineri, purtatori de rod, se favorizeaza formarea mai grabnica a unei tufe bogate i productive.

I.2.2.3. Frunza. Se insera alternativ pe tulpina, are pe iolul mai lung sau mai scurt, este palmata, cu 3-5 lobi de forma mai rotunjita sau mai ascu ita,

forma frunzei fiind in general un caracter de soi. Pe frunza se gasesc numero i peri aspri, care la rupere produc un lichid cu miros patrunzator, specific castrave ilor. Strivirea sau rasucirea frunzelor i a lastarilor tineri provoaca amareala fructelor. De aceea trebuie evitata calcarea tulpinilor, rasucirea plantelor i orice ar putea deteriora frunzi ul i tulpinile.

I.2.2.4. Floarea. Este unisexuata, crescand pe acelea i tulpini atat flori barbate ti, cat i femeie ti. Florile barbate ti apar grupate in axila frunzelor i sunt mult mai numeroase pe tulpina principala. Numarul lor scade pe tulpinile de ordin superior, unde apar in numar mai mare flori femeie ti. Florile femeie ti apar de obicei cate 1-2 la un loc, rar mai multe, in functie de soi. Florile au corola in forma de palnie, de culoare galben-intens cand se deschid, iar in timp se decoloreaza, devenind inainte de cadere de culoare galben-alburie. Florile barbate ti au pedunculul mai lung, apar in mod obi nuit inaintea celor femeie ti i se usuca i cad la pu in timp dupa ce polenul s-a maturat. Temperatura mediului influen eaza de asemenea, in oarecare masura, propor ia florilor. Cand timpul este rece, apar in numar mai mare flori barbate ti, iar pe masura ce temperatura cre te, spore te numarul florilor femeie ti. Aceasta particularitate biologica contribuie la intreruperea sau diminuarea produc iei de fructe de castrave i in perioadele de racire a vremi, la culturile din camp. Florile femeie ti se deosebesc de la prima vedere de cele barbate ti. Ele au ovarul din care se va forma fructul, evident inca din faza de boboc.

Polenizarea florilor de castrave i se face aproape exclusiv prin insecte i foarte pu in sau deloc cu ajutorul vantului, intrucat polenul este cleios i greu i nu poate fi luat de vant i transportat de pe florile barbate ti pe cele femeie ti. De aceea, pentru legarea florilor, cultura trebuie sa fie vizitata de insecte. Florile de castrave i con in nectar i au un miros specific discret parfumat, ceea ce face

sa fie vizitate de albine i de alte insecte. Este foate util ca in timpul fructificarii sa se afle in apropierea locului de cultura stupi de albine. In perioadele cu ploi reci, cand insectele sunt stanjenite, castrave ii fructifica pu in. Pentru culturile in sere i rasadni e, unde polenizarea nu este dorita, pentru culturile de consum s-au creat soiuri care formeaza fructe ce cresc normal, din flori femeie ti nefecundate. Florile castrave ilor se deschid cel mai mult in orele de diminea a, cand gasesc condi ii mai bune pentru polenizare. Acest fapt are importan a la aplicare polenizarii artificiale suplimentare in culturile timpurii din rasadni e. Este util de precizat ca formarea florilor femeie ti i numarul lor difera de la soi la soi. Aceasta particularitate biologica trebuie cunoscuta, intrucat de ea depinde felul cum trebuie efectuate ciupirile de rodire ale tulpinilor. In general pe tulpinile de ordinul II, III, IV, toate soiurile rodesc de la sub ioara frunzei 1-2. De aceea trebuie aplicata ciupirea vrejilor pentru a provoca lastarirea.

I.2.2.5. Fructul. Se formeaza din ovarul florilor femeiesti, care dupa fecundare se dezvolta rapid. Exista soiuri la care fuctul cre te 2-2,5 cm in 24 ore, ajungand dupa 10-15 zile de la deschiderea florii, bun de consum. Forma, dimensiunile i culoarea fructelor de castrave i este diferita dupa soi i vasta fructului. In general se cunosc soiuri cu fructul scurt, mic (10-12 cm), folosi i in special pentru industria conservelor; soiuri cu fructe mijlocii (14-18 cm) intrebuin a i pentru conservat in saramura i soiuri cu fructe mari (20-40 cm) a a numi i castrave i pentru salata. Soiurile de sera ating lungimi i mai mari. Culoarea i desenul fructelor sunt caracteristice fiecarui soi. Culoarea variaza dupa varsta fructului, fiind mai inchisa i mai intensa la varsta tanara i mai deschisa, mai tearsa la maturitatea fiziologica, atunci cand fructele celor mai multor soiuri devin galbene-maronii, caramizii sau alburii. Forma fructului poate fi cilindrica, u or triunghiulara, fuziforma sau oval-alungita, variind dupa soi. In

cazul polenizarii anormale sau a lipsei apei ori substan elor nutritive din sol, fructele se deformeaza.

I.2.2.6. Saman a. Se gase te in interiorul fructului, dispuse in 3-5 compartimente despar ite intre ele. Formarea i coacerea semin elor se produc incepand din zona codi ei fructului, catre varf. De aceea semin ele dinspre codi a devin mature fiziologic inaintea celor dinspre varf. Acest lucru se are in vedere la extragerea semin elor din fructele pentru saman a, din care se elimina treimea dinspre varf. Prin invechirea semin elor, se maturizeaza fiziologic i aceste semin e formate mai tarziu, se imbunata e te germina ia i calitatea semin elor. Semintele sunt albe-galbui, cand au fost uscate in bune condi ii, cu luciu slab sau mat, au forma de suveica, ascu ite la ambele capete, turtite. La castrave i, semin ele mai vechi, dupa 2-3 ani de pastrare, au germina ia mai buna i dau plante mai viguroase, cu propor ia de flori femele mai mare i in final produc ii mai mari decat semin ele proaspete.

I.2.3 Cerinte fata de factorii de vegetatie

I.2.3.1. Temperatura. Castravetele se numara printre cele mai sensibile plante de cultura, in ceea ce prive te factorii climatici. Este o specie legumicola foarte preten ioasa la caldura i umiditatea din sol i aer. Insaman area castrave ilor in camp se face numai cand temperatura medie zilnica se men ine peste 10-12˚. Cea mai usoara bruma distruge cultura. Semin ele nu germineaza sub +16˚. Vanturile reci, sub +14˚C, pot provoca pierirea plantelor sau in tot cazul sa cauzeze pierderi. In general, castrave ii sunt sensibili la curen ii de aer i vanturi chiar daca nu sunt reci i chiar de scurta durata. De aceea, se ob in foarte bune rezultate prin protejarea culturilor de castrave i, in camp, in primele

3-4 saptamani dupa insaman area sau plantarea culturilor timpurii, acesta facandu-se intr-un anotimp cu schimbari dese i bru te de temperatura i cu vanturi frecvente. O crestere i fructificare normalǎ, au loc in limita temperaturilor de 18-35˚C. La temperaturi de peste 35˚C i sub 18˚C, cre terea plantelor inceteaza, iar la o temperatura de 12˚C, prelungita mai multe zile, tulpinile se reteaza de la fa a solului i plantele cad i pier. Varia iile mari de temperatura, de asemenea sunt foarte daunatoare castrave ilor. Cerin ele plantelor fa a de caldura, variaza cu intensitatea luminii i cu varsta plantelor. Cu cat lumina este mai intensa, castrave ii suporta temperatura mai ridicata, in limitele amintite i invers, noaptea, cand lumina lipse te sau in zilele noroase, cand lumina este slaba, temperatura trebuie sa fie asemenea mai scazuta. Temperatura medie lunara cea mai potrivita pentru cultura in camp, este de 18-23˚C i cu o perioada de 50-90 zile, fara calduri sau raceli excesive. Aceste condi ii sunt valabile i pentru culturile de vara-toamna, avand in vedere ca nop ile reci din septembrie, chiar i fara brume, duc la pierirea plantelor. De aici, necesitatea de a se alege epoca de insaman are sau plantare, diferen iat, pe zone naturale.

I.2.3.2. Lumina. Castrave ii, de i cresc i produc i in condi ii de lumina mai pu ina i zi mai scurta, primavara i toamna, sunt totu i plante preten ioase fa a de lumina. Durata perioadei lor de vegeta ie, a dezvoltarii lor de la rasarit pana la fructificare i productivitatea lor sunt strans legate de factorul lumina. Asimila ia i deci hranirea plantei depinde de intensitatea luminii. Planta incepe procesul de nutri ie la o intensitate a luminii de 400-500 luc i (lumina slaba), dar el se intensifica abia cand luminozitatea depa e te 1000 luc i (lumina moderata). Cu cat plantele au lumina mai multa inca incepand din faza de rasad, cu atat cresterea si dezvoltarea lor este mai activa, se dezvolta mai bine, mai repede,

ajungand la fructificare mai curand i dau produc ii mai mari. In camp, in perioada mai-septembrie, cerin ele fa a de lumina sunt satisfacute deplin. Pentru culturile timpurii in rasadni e i sere, trebuie insa luate anumite masuri ca: men inerea geamurilor curate, plasarea plantelor aproape de geamuri. Varia iile mari de lumina sunt daunatoare castrave ilor, ca i varia iile de temperatura.

I.2.3.3. Umiditatea. Cerin ele castrave ilor fa a de umiditatea solului i fata de umiditatea atmosferica joaca un rol important in cultura lor. Mediul optim pentru dezvoltarea i fructificarea castrave ilor este un mediu cald, umed i cu aer sta ionar. Desigur, aceste condi ii nu se pot realiza integral decat in serele cu instala ii tehnice moderne. Trebuie avut insa in vedere in toate cazurile, sa se creeze condi ii cat mai apropiate de aceste cerin e. Cultura castrave ilor da rezultate bune in soluri reavene, avand o umiditate de 70-80% din capacitatea de camp. In lunile cu precipita ii insuficiente, se impune irigarea culturilor de castrave i. O umiditate prea mare a solului insa, provoaca imbolnavirea plantelor, putrezirea fructelor i scaderea produc iei. Insuficien a prelungita a umidita ii din sol, dat fiind sistemul radicular superficial al castrave ilor, care nu pot beneficia de umiditatea din adancime a solului, duce la stagnarea in vegeta ie a plantelor, incetarea fructificarii, deformare i ingalbenirea fructelor formate i apari ia gustului amar. O grija deosebita trebuie depusa pentru men inerea solului intr-o stare de umiditate cat mai constanta tot timpul, in special in perioada dezvoltarii vegeta iei, pana la inceputul recoltarilor. Castrave ii cer de asemenea umiditate atmosferica ridicata, pana la 80-90%. Aceasta se realizeaza in sere i rasadni e prin udari, spri uire cu apa sau udarea abundenta a intervalelor, iar in camp, prin irigare. O umiditate atmosferica favorabila se creeaza in adaposturile din polietilena, in care culturile de castrave i gasesc condi ii optime.

I.2.3.4. Solul. Cele mai bune pentru cultura castrave ilor sunt solurile fertile, afanate, permeabile. Pentru produc ia timpurie, cele mai indicate sunt solurile u oare. Castrave ii pentru industrializare, unde nu se urmare te timpurietatea, se cultiva pe soluri nisipo-argiloase, ceva mai grele, care re in mai bine umezeala, sunt mai bine aprovizionate cu substan e nutritive i dau recolte mai mari. Sunt neindicate solurile grele, argiloase i cele prea nisipoase. De asemenea se evita solurile prea umede sau prea uscate i cele care fac crusta. Solul pentru cultura castrave ilor trebuie sa aiba o buna structura, con inut mare de materie organica, cu apa freatica la 80-90 cm. Reac ia solului trebuie sa fie u or acida pana la neutra. PH-ul este cuprins intre 6,5-7.

I.2.3.5. Fertilizarea. Pentru cultura castrave ilor fertilizare solurilor este indispensabila. Felul i cantitatea ingra amintelor depind de tipul de sol i fertilitatea sa naturala. In general, castrave ii au nevoie de multa materie organica. De aceea, se ob in recolte mari la o ingra are masiva (40-60 tone/ha) cu gunoi bine descompus. Gunoiul insuficient descompus nu poate fi volorificat de castrave i decat in cazul cand a fost administrat la cultura premergatoare. In acest caz, ingra area se completeaza cu 250-300 kg superfosfat, 100-150 kg azotat de amoniu i 150-200 kg sare potasica. Nevoia de substan e nutritive este mare la castrave i i nu se poate acoperi numai prin fertilizarea minerala. In cazul cand reac ia solului este mai acida (pH sub 6), este necesar amendamentul cu calciu, care insa trebuie administrat culturii premergatoare, castravetele fiind sensibil fa a de amendamentul cu calciu proaspat aplicat. Nu se poate practica cultura castrave ilor pe acela i teren mai mul i ani la rand i nici dupa alte cucurbitacee, intrucat apare foarte repede fenomenul de oboseala a solului i se inmul esc bolile i daunatorii. Se recomanda ca sa nu revina pe acela i loc o cultura de castrave i decat dupa minim 4 ani. Ca plante premergatoare, cele mai

indicate sunt acele culturi care imbunata esc structura solului, apoi acelea care lasa terenul curat de buruieni ca: ceapa, cartofii, tomatele, fasolea tarzie, spanacul i salata timpurie, cultivate ca precultura. Sunt contraindicate ca plante premergatoare toate felurile de varzoase, mai ales pe solurile mijlocii i u oare.

I.2.4. Soiuri pentru cultura in camp

Alaturi de tehnologia aplicata unei culturi de castrave i, este de mare importan a alegerea soiului portivit scopului urmarit, adaptat condi iilor de mediu i conform cu cerin ele consumatorilor. Exista foarte numeroase soiuri de castrave i. Soiurile de castrave i sunt clasificate dupa diferite criterii:

a.      Dupa marimea fructului:

soiuri cu fructe mici, cu multe broboane (tip Corni or),

soiuri cu fructe mai lungi i mai groase, de obicei netede (de Bistri a).

b.     Dupa locul culturii:

pentru culturi in camp (Corni or, de Bistri a),

pentru culturi in rasadni e (De Arad, Generos, Orion),

pentru culturi in sere, soiuri ce produc fructe fara polenizare (Spotresisting, Beste von Allen, Vestervang).

c.      Dupa durata perioadei de vegeta ie (este cel mai utilizat criteriu i are in vedere durata vegeta iei de la rasarit pana la inceputul recoltarilor):

- soiuri timpurii,

- soiuri semitimpurii,

- soiuri tarzii.

In ultimii ani au fost studiate in institutele de cercetari din ara noastra nu mai pu in de 150 soiuri din sortimentul mondial, in vederea imbunata irii

sotrimentului actual i pentru introducerea in cultura a unor noi soiuri mai productive i cu insu iri superioare. Pentru perioada actuala au fost raionate in ara noastra 8 soiuri de castrave i i anume:

pentru cultura in sere, soiurile: Sporu i Spotresisting;

pentru cultura for ata in rasadni e, soiul: De Arad;

pentru culturi in camp, soiurile: Generos.

In afara de soiurile raionate se gasesc insa in cultura numeroase alte soiuri i hibrizi, din care unele au perspectiva de a se afirma i raspandi.

I.2.5. Tehnologia de cultivare a castravetilor in camp

I.2.5.1. Rota ia culturilor. A a cum s-a aratat la cerin ele plantei fa a de sol, pentru cultura castrave ilor trebuie alese terenuri plane, cu expozi ie sudica, cu soluri mijlocii, afanate, permeabile, bogate in substan a organica i cu reac ie neutra pana la usor acida. Solurile grele, argiloase sau cu apa stagnanta ori prea superficiala, nu sunt bune pentru castrave i. Cele mai bune plante premergatoare sunt acele culturi care imbunata esc structura solului ca: leguminoasele sau culturile care lasa terenul curat de buruieni ca: radacinoase, bulboasele, cartoful. Bune rezultate se ob in i dupa culturi pentru ingra amant verde. Pentru aprovizionarea fabricilor de conserve i a consumatorilor cu castrave i sunt necesare culturi tarzii care se produc spre toamna. In acest scop se folosesc terenuri irigabile, eliberate de alte culturi ca: mazare, cartofi timpurii, varza timpurie.

I.2.5.2. Pregatirea terenului. Consta din aratura adanca facuta toamna cu care ocazie se incorporeaza gunoiul i jumatate din superfosfat. Primavara de timpuriu, o data cu graparea araturii se administreaza restul de superfosfat i ingra amantul potasic, iar la pregatirea terenului in vederea insaman arii sau

plantarii in camp, se distribuie azotatul. Atunci cand nu se poate da gunoi pe toata suprafa a, este necesar sa se aplice ingra area la cuib sau pe rand, o data cu semanatul sau plantatul, folosindu-se mrani a compostata cu ingra aminte chimice in cantitate de 0,5-1,0 kg la cuib. Cantita ile de ingra aminte chimice ce se dau, variaza dupa fertilitatea solului i dupa caz, daca terenul respectiv a fost gunoit la cultura premergatoare sau nu sau daca sunt asociate cu o gunoire la ogor. In cazul cand se da atat gunoi, cat i ingra aminte chimice, cantita ile de ingra aminte recomandate sunt: gunoi de grajd 20-30 tone/ha; superfosfat 300 kg/ha; azotat de amoniu 250 kg/ha; sare potasica 50 kg/ha. Cand nu s-au dat ingra aminte minerale pe un teren care a fost gunoit la cultura anterioara. Pentru o mai buna utilizare a terenului, se recomanda cultivarea intervalelor dintre randuri cu legume cu o perioada de vegeta ie scurta i talie potrivita, cum ar fi spanacul i fasolea pentru pastai. Pe langa un spor de venit ce se realizeaza, aceste culturi intercalate impiedica uscarea solului, creeaza un adapost impotriva curen ilor de aer, in final imbunata esc condi iile de vegeta ie pentru tinerele plante de castrave i. Pana ce tulpinile acestora se intind i au nevoie de spa iu, culturile intercalate i i incheie ciclul. De asemenea, reu ita culturilor de castrave i in camp este mult imbunata ita daca se face cultura in culise de porumb, semanandu-se pe terenuri ce vor fi ocupate de castrave i tot la 10-15 m cate o perdea de porumb. Cum acesta se seamana cu 15-20 zile mai devreme, la rasarirea castrave ilor plantele de porumb sunt suficient de dezvoltate ca sa poata impiedica curen ii de aer i sa creeze un microclimat mai favorabil, in continua imbunata ire, pe masura ce porumbul cre te. In cazul culturii tarzii, pregatirea terenului se face indata dupa eliberarea lui de plante premergatoare, intocmai ca i cultura de vara. Terenul trebuie modelat in vederea irigarii i daca este seceta, trebuie facut in prealabil o udare de aprovizionare. Semanatul se face in prima jumatate a lunii iulie. Avand in vedere ca pentru cultura de toamna

se folosesc soiuri cu cre tere mai pu in viguroasa (Corni on, Delicatess), distan a intre randuri se reduce la 90-94 cm, iar pe rand se lasa, dupa rarire, mai dese 25-30 cm. Rasarirea are loc repede, daca se asigura umiditate suficienta, data fiind temperatura ridicata din aer i sol.

I.2.5.3. Infiin area culturii. Pentru a se grabi ob inerea de castrave i in camp i a se evita riscurile unei insaman ari prea timpurii, se practica infiin area culturilor timpurii de vara cu rasaduri produse in prealabil in rasadni e sau sere-inmul itor. Prin aceasta metoda de cultura, cheltuielile sunt ceva mai mari, dar in schimb prezinta o serie de avantaje, care recupereaza din plin surplusul de cheltuieli. Astfel, siguran a ob inerii de produc ie este mai mare, produc ia insa i este mai ridicata i valoarea ei de asemenea. Prin aceasta metoda se pot ob ine fructe de consum cu 15-20 zile mai devreme decat din culturile insaman ate direct in camp. Semanatul in acest caz se face pe la jumatatea lunii martie, in ghivece nutritive (10-12 cm diametru), in ghivece de pamant ars (6-8 cm diametru) sau in buca i de brazde de elina cu latura de 8-10 cm, cu iarba in jos. Ghivecele sau brazdele de elina se a aza in patul rasadni ei sau pe parapet in sera-inmul itor i apoi se insaman eaza punand 2-3 semin e in fiecare. Este de men ionat ca atunci cand se folosesc ghivece de pamant, acestea nu se umple cu pamant decat pe trei sferturi, urmand ca dupa rasarirea plantelor sa se adauge treptat cate pu in pamant, pe masura ce plantele cresc, pana la umplerea ghiveciului. In acest fel se ob ine o inradacinare mai buna. In rasadni e, temperatura se men ine cat mai constanta intre 18-26˚C i o umiditate atmosferica ridicata. Rasadul se uda numai cu apa incalzita la 26-28˚C. In faza de rasad se aplica plantelor 1-2 ingra ari suplimentare. Prima ingra are se face cand plantele au format o frunza adevarata, cand se folose te o solu ie de 1/10 balega de bovina, proaspata, iar a doua ingra are se face cu circa 10 zile inainte

de plantare cu o solu ie de ingra aminte minerale, in concentra ie de 0,6%, compusa din: 100 litri apa, 50 g azotat, 400 g superfosfat i 150 g sare potasica. In rasadni e trebuie sa se asigure lumina i aerisire suficiente, iar inainte de plantare rasadul sa fie calit prin luarea geamurilor in cursul zilei. Cand rasadul are 4 frunze adevarate formate i se ciupe te varful pentru a for a pornirea lastarilor de arpanta, iar cand ace tia incep sa apara de la sub ioara frunzelor ramase dupa ciupire, rasadul este bun de plantat. Plantarea se face in cuiburi la acelea i distan e ca i la insaman area directa, iar pe rand, la 30-40 cm. Se are in vedere ca la plantare, rasadul sa fie bine udat in prealabil i sa se ingroape pana sub cotiledoane.

1.2.5.4. Intre inerea culturii. Prima lucrare este rarirea plantelor pe rand, dupa rasadire, lasandu-se intre plante 25-30 cm atunci cand insaman area s-a facut cu ma ina, iar cand insaman area s-a facut in cuiburi, se lasa la cuib, 3-4 plante. De importan a capitala este men inerea culturii curata de buruieni i a solului in stare afanata, in prima perioada de vegeta ie, deoarece dupa intinderea vrejilor nu mai este posibila pra ila, nici chiar manuala, fara a provoca pagube in cultura. Primele 2-3 pra ile se pot executa mecanizat, cu tractoare legumicole i cultivator purtat. Ultima pra ila se face manual, plivindu-se totodata buruienile crescute printre vreji. Pra ilele se fac cu aten ie pentru a nu distruge radacinile

plantelor aflate la suprafa a solului i a nu deranja vrejii. O data cu pra ila 1 se face de obicei i ingra area suplimentara, folosindu-se ingra aminte chimice date cu apa de udare sau distribuite cu mana inainte de pra ila, in urmatoarele cantita i la hectar: superfosfat 100 kg, azotat 50 kg, sare potasica 35 kg. La 20-25 zile se repeta ingra area (Munjinschi , 1962).

Ciupitul tulpinilor in camp, pe suprafe e mari, de i aduce spor de recolta i grabe te intrarea plantelor in produc ie, este o lucrare costisitoare i dificila. La cultura prin rasad, ciupirea plantelor se face in faza de rasad, cand lucrarea

este u or de aplicat. Se recomanda sa se faca o ciupire a varfurilor i la cuiburile ob inute prin semanare directa in camp, cand plantele au format 4-5 frunze adevarate, pentru a provoca o lastarire mai abundenta i o fructificare mai intensa.

In caz de seceta, culturile de castrave i trebuie irigate. Umiditatea optima a solului pentru castrave i este intre 65 i 75% din capacitatea de camp. La valori mai mici, castraveii sufera. La o umiditate a solului de circa 30-35% din capacitatea de camp, castrave ii nu mai sunt capabili sa- i absoarba apa necesara datorita sistemului lor radicular redus i superficial. Cea mai mare nevoie de apa se simte in lunile iulie-august. Pana aici este suficienta umiditatea solului de 65%. In lunile de vara, daca nu cad ploi de cel pu in 15-20 mm, este necesara irigarea, cu 250-300 m³ apa la hectar. In anii seceto i sunt necesare 5-6 udari. Cea mai buna irigare este prin infiltra ie, cu apa condusa pe vaduri, diminea a sau spre seara. Instala iile de ploaie artificiala cu jet lung bat solul i deterioreaza frunzele, mai ales cele tinere. Prin irigarea culturii i men inerea umidita ii in sol intre limitele optime, se spore te produc ia de castrave i cu 15-50%. Pentru cultura tarzie lucrarile de ingrijire constau din pra ile i udari. In primele luni, iulie-august, cand plantele sunt in plina dezvoltare, trebuie sa se asigure umiditatea necesara in sol, prin irigare, de cate ori este nevoie. Iluminatul reprezinta o sursa importanta pentru dezvoltarea tinerelor plante. Fara lumina solara sau cu lumina insuficienta, plantele cresc etiolate, galbene, firave i dau o produc ie slaba, atat din punct de vedere cantitativ cat i calitativ. Pentru a beneficia de lumina, rasadni ele se dezvelesc zilnic, cand temperatura este de cel pu in +1˚C. Castrave ii fiind plante care cer o zi de lumina lunga, rasadni ele sunt inute dezvelite cat mai mult posibil.

I.2.5.5. Recoltarea. Fructele de castrave i ajung la maturitatea de consum, e alonat, pe o perioada de timp mai lunga sau mai scurta, dupa soiul cultivat, modul de cultura i ingrijirea acordata. De asemenea, maturitatea de consum este socotita dupa scopul intrebuin arii recoltei. Pentru industria de conserve se recolteaza in varsta foarte tanara i la dimensiuni mici, pentru murat se cer fructe mai mari, iar pentru salate i mai mari, fara insa a avea semin ele intarite. Stass-ul nr. 1416-61 prevede numeroase marimi pentru cele trei categorii de folosin a. Acela i stass prevede ca recoltarea castrave ilor pentru toate scopurile, sa se faca atunci cand sunt tinere, suficient de dezvolta i pentru consum sau murat, avand culoarea verde cu nuan e caracteristice soiurilor, fara inceput de ingalbenire, cu carnea frageda i inainte de formarea semin elor. Recoltarea se face cand fructele sunt zvantate, pentru a nu se murdari, de preferin a diminea a sau seara, cand sunt mai suculente. Se face cu 1-2 cm de codi a, prin taiere sau desprindere cu mana a fructelor de pe tulpini, rasucindu-se fructul cu grija sa nu se rupa tulpinile. De asemenea se evita calcarea i strivirea tulpinilor pentru a preveni amareala fructelor. Recoltarile se fac la intervale scurte, de 2-3 zile, mai ales cand vremea este calduroasa i cre terea activa. Intarzierea recoltarilor duce nu numai la deprecierea calita ii fructelor, dar i la o diminuare a produc iei. In cultura castrave ilor, recoltarea, care nu se poate face decat manual, ocupa 70% din cheltuielile de produc ie.

I.2.5.6. Produc ia. Produc ia ce se ob ine la hectar, in condi iile unui an normal i cu o tehnologie corespunzatoare, variaza in func ie de soiul folosit i de faza de maturitate la care s-au recoltat fructele, de la 8-10 tone/ha (Corni on) pana la 30-40 tone/ha (De Bistri a, Delicatess).

I.2.6. Boli si daunatori la castraveti

Dintre bolile i daunatorii cei mai fecvent intalni i la castrave i, unii se manifesta numai la culturile din sere i rasadni e, iar al ii ataca atat culturile din

spa ii inchise, cat i pe cele din camp. In general, intensitatea atacului i volumul pagubelor sunt mai mari la culturile din sere i rasadni e, unde apari ia i dezvoltarea bolilor i daunatorilor sunt favorizate de condi iile artificiale de mediu. Unii daunatori nu sunt specifici pentru castrave i, atacand diverse alte specii legumicole cultivate in special in sere i rǎsadni e, dar produc pagube i culturilor de castrave i. Dintre ace tia, cei mai periculo i sunt viermele radacinilor (Heterodera marioni) i paianjenul comun (Tetranychus urticae). Agen ii care provoaca bolile la castrave i pot fi de trei feluri: virusuri, ciuperci i bacterii.

1.2.6.1. Boli virotice. Mozaicul castrave ilor ataca frunzele tinere i in unele cazuri i fructele. Este provocat de Cucumis virus, care se transmite prin intermediul insectelor. Pe frunzele bolnave apar pete marmorate i u oare incre ituri. Fructele atacate se ingalbenesc i se deformeaza, produc ia fiind compromisa. Masurile ce trebuie luate sunt de natura preventiva. Semin ele trebuie dezinfectate inainte de semanat i se vor combate insectele din sere prin stropiri cu Folidol 0,05-0,1%, Ecatox    0,2% sau cu Phencapton. Acesta se produce in doua concentra ii diferite de substan a activa. Phencapton 20 se aplica in concentra ie de 0,1-0,2%, iar Phencapton 50, in concentra ie de 0,04-0,08%. Imbolnavirile de mozaic pot aparea dupa 45-50 de zile de la plantare. Cerul innorat i temperatura scazuta ziua, favorizeaza atacul pe frunze i tulpini, iar temperaturile ridicate (peste 27˚) favorizeaza apari ia bolii pe fructe. Corectarea temperaturii contribuie la prevenirea mozaicului.

1.2.6.2. Boli provocate de ciuperci. Antracnoza este provocata de ciuperca Colletotrichum lagenarium care ataca tulpina i fructele. Pe frunze apar pete cafenii care se maresc, se impreuna i frunza se sfa ie. Pe fa a inferioara apare un mucegai ro iatic. Fructele atacate prezinta acelea i simptome. In aceste

pete se localizeaza bacterii care provoaca in final putrezirea fructelor. Transmiterea bolii se face prin saman a. Tratarea semin elor este singurul mijloc de prevenire. Semin ele se dezinfecteaza inainte de semanat cu sublimat. Stropirile cu zeama bordeleza 1% la apari ia bolii impiedica raspandirea. Ciuperca ierneaza in resturile de plante. Indepartarea acestora i igiena culturala contribuie la prevenire.

Mana castrave ilor (falsa fainare) este provocata de ciuperca Peronoplasmopara cubensis i ataca frunzele. Pe partea superioara a frunzelor apar pete verzui-brune, iar pe fa a inferioara, un puf violaceu. Boala apare de obicei dupa o perioada prelungita de umiditate ridicata a aerului. Se combate prin igiena culturala i stropiri repetate cu zeama bordeleza 1%.

Patarea bruna se datoreaza ciupercii Cladosporium cucumerinum i se manifesta mai frecvent pe fructe. Pe fructele atacate apar pete brune cu crapaturi i un lichid cleios. Fructele se deformeaza. Transmiterea bolii se poate face i prin saman a. Un tratament curativ nu exista. De aceea, se combate prin masuri prevenite dezinfectarea semin elor, a solului de cultura i evitatea excesului de umiditate. Temperaturile scazute (sub 22˚C) pot favoriza apari ia bolii, mai ales cand sunt inso ite de umiditatea ridicata. Soiul Delicatess este cel mai rezistent

la patarea bruna. Stropiri preventive i curative cu Captan in concentratie de 0,2% sunt eficace.

Patarea col uroasa a frunzelor este provocata de ciuperca Pseudomonas lachrymans i ataca frunzele. Frunzele bolnave prezinta la inceput pete stravezii care mai tarziu devin cenu ii pana la cafenii, iar frunzele putrezesc sau se usuca.

Caracteristic la aceasta boala este apari ia in mijlocul petelor a unor picaturi cleioase. Acestea con in bacterii care au invadat frunzele bolnave. Boala poate aparea i pe fructe, sub forma unor pete mici, u or adancite, care se acopera la

umezeala cu un mucilagiu de culoare alba. Se raspande te prin semin e i prin apa de udat. Combaterea bolii se face prin tratarea semin elor cu produse organo-mercurice, precum i prin tratamente directe cu Zeama Bordeleza sau Captan.

Fainarea apare de obicei in culturile de castrave i vara i spre sfar itul verii. Se datore te ciupercii Sphaerotheca fuliginea. Pe frunze, mai intai pe partea inferioara, apoi i pe partea superioara, apar pete albe, cu aspect paslos. Petele se intind ocupand toata frunza. Frunzele bolnave sfar esc prin a se usca. Boala este mai raspandita in sere i rasadni e, dar se manifesta i in camp. Temperaturile ridicate i lipsa de umiditate in aer favorizeaza apari ia i dezvoltarea fainarii. Ca masura preventiva se va men ine o umiditate ridicata (peste 70%) in atmosfera spa iului de cultura, iar la apari ia atacului se fac fara intarziere stropiri cu Caratan in concentra ie de 0,05-0,1%. Caratanul nu este toxic pentru om i albine. Stropirea preventiva cu diverse preparate pe baza de sulf in concentra ie de 0,3-0,4%, da deasemenea bune rezultate. Alte boli provoaca pagube mai pu in insemnate.

I.2.6.3. Daunatori. Viermele radacinilor (Heterodera marioni) ataca toate speciile de legume cultivate in sere i rasadni e i uneori apare i in camp. Daunatorul provoaca pagube mari prin distrugerea radacinilor plantelor, unde se

localizeaza. Combaterea lui este foarte dificila. Se face prin sterilizarea solului prin vapori fierbin i sau pe cale chimica i masuri de igiena foarte riguroase.

Paianjenul comun (Tetranychus urticae) este raspandit in toate zonele de cultura din ara noastra. Este foarte polifag, atacand multe specii de legume i

flori, atat in camp, mai ales in sere, rasadni e i adaposturi de material plastic. Cele mai atacate specii legumicole sunt castrave ii i vinetele. In anii cu veri secetoase i calduroase apare i pe culturile din camp. Paianjenul comun este de dimensiuni mici, abia vizibil cu ochiul liber, de culoare verde-galbuie, galben-

pal sau in unele cazuri ro ie-portocalie. Femele ierneaza in grupuri prin crapaturile materialului lemnos din sere i rasadni e, pe resturi vegetale sau sub

bulgari de pamant. Pe plantele de cultura paienjenii se instaleaza spre sfar itul lunii mai, inmul indu-se rapid. Au 4-5 genera ii pe an. Cu cat temperatura este mai ridicata, evolu ia unei genera ii este mai rapida. La temperatura de 25˚C aceasta dureaza numai 15 zile. Maximum de indivizi se constata in cursul lunii iulie. Atacul se recunoa te prin depigmentarea frunzelor atacate, care apar decolorate, pistruiate cu pete albicioase, iar pe dosul frunzei prezentand un paienjeni fin i puncte de culoare mai inchisa, care nu sunt altceva decat colonia de paianjeni. Frunzele atacate se usuca i cad. Plantele atacate i i inceteaza vegeta ia i sfar esc prin a se usca. Combaterea se realizeaza prin igiena culturala i tratamente chimice. Aratura adanca de toamna ingroapa o buna parte din paianjeni in adancime, unde nu mai pot vie ui. Dezinfectarea umeda a ramurilor i tocurilor de rasadni a i a solului sunt de asemenea masuri necesare unde s-au ivit atacuri de paianjeni. Se folosesc in acest scop preparate organofosforice (Ecatox, Lirotbion, Neuritbion) in concentra ie de 0,08-0,1%. Cand apare atac de paianjeni in cultura, se trece imediat la combaterea chimica, inainte de a se inmul i prea mult. La stropiri se va avea in vedere ca daunatorii sunt localiza i pe dosul frunzelor, ocroti i de un paienjeni fin care impiedica

ajungerea solu iei in contact cu daunatorii. De aceea, sunt necesare 2-3 tratamente succesive pentru a lichida focarele.

Paduchii castrave ilor (Doralis frangulae) care ataca frunzele. In epaturile lor provoaca uscarea frunzelor. Se combat prin stropiri cu Ecatox 0,15% sau Folidol 0,05-0,1%. Ataca mai mult in sere.

Coropi ni ele (Grilotalpa grilotalpa) provoaca pagube rasadurilor.