CONTROLUL CALITATII SEMINTELOR

CONTROLUL CALITATII SEMINTELOR

LUAREA PROBELOR DE SAMANTA

Controlul semintelor s-a nascut si s-a dezvoltat ca o necesitate impusa de practica, avand ca obiectiv furnizarea de informatii precise, referitoare la calitatea semintelor destinate insamantarilor, informatii capabile nu numai sa evite o serie de riscuri pentru agricultura si pentru comertul cu seminte, dar si sa contribuie la cresterea productiilor.

Fiind vorba de un produs biologic, desigur ca atat comportarea cat si calitatea semintelor nu pot fi determinate cu aceeasi precizie ca in cazul produselor nebiologice. Cu toate acestea, schimbul de seminte intre diferite tari, sau in cadrul aceleiasi tari, pretinde ca rezultatele analizelor efectuate intr-un laborator sa fie in concordanta cu rezultatele obtinute in alt laborator, pentru acelasi lot de seminte. Pentru a permite diferitelor laboratoare sa obtina rezultate comparabile a fost necesar sa se elaboreze reguli si standarde, care sa cuprinda definitii si notiuni precise si sa se puna la punct metode de analiza si de lucru fundamentale, bazate pe cunoasterea detaliata a biologiei semintelor.

Oricat de perfecte ar fi insa metodele si procedeele de lucru si oricat de mare ar fi precizia si acuratetea cu care sunt ele aplicate in laboratoare, rezultatele nu pot arata altceva decat insusirile probei trimise pentru analiza. In consecinta, trebuie depuse toate eforturile pentru ca proba extrasa din masa de seminte si trimisa la un laborator de controlul semintelor, sa reprezinte fidel compozitia si insusirile medii ale lotului de seminte din care a fost ea prelevata. Din cele aratate rezulta atat faptul ca sondarea reprezinta lucrarea de baza pentru succesul activitatii de control al calitatii semintelor, cat si scopul si definitia operatiei ca atare.

Sondarea sau luarea probelor are deci ca scop extragerea si constituirea unei probe reprezentative, care sa aiba o masa corespunzatoare necesitatilor analizelor de laborator si care sa contina aceleasi componente si in aceleasi proportii existente si in lotul de seminte.

Din motive obiective, cantitatea de seminte cuprinsa in proba ce se inainteaza laboratorului de controlul calitatii este foarte mica in comparatie cu masa lotului de seminte pe care-1 reprezinta.

Data fiind aceasta ordine de marimi, se intelege de la sine ca pentru obtinerea de rezultate de analiza exacte si reproductibile, este esential ca probele sa fie extrase cu deosebita grija de catre sondatori calificati si autorizati si in conformitate cu o metodologie minutios stabilita. Pentru cunoasterea si discutarea metodologiei de sondare sunt necesare cateva notiuni si definitii, ce vor fi precizate in cele ce urmeaza.

Lotul este o anumita cantitate, precizata, de seminte, usor identificabila si bine delimitata in spatiu, care constituie obiectul sondarii, analizarii si obtinerii uni certificat de calitate.

Din punct de vedere al tehnologiei controlului semintelor, loturile trebuie sa indeplineasca doua conditii principale privind omogenitatea si marimea.

Omogenitatea se refera la obligatia ca intreaga masa de seminte care alcatuiesc lotul sa fie rezonabil de uniforma in toate punctele ei, in privinta oricarei insusiri ce poate fi masurata si determinata prin analize. In cazul loturilor aflate in vrac, omogenitatea priveste oricare punct al acestuia, iar in cazul loturilor ambalate, oricare din sacii sau ambalajele lotului. Prin urmare, lotul ce urmeaza sa fie sondat trebuie sa fie astfel pregatit incat fiecare ambalaj individual sau oricare parte a lotului sa fie usor accesibila sondatorului. In cazurile in care este evident ca lotul nu este suficient de pregatit sau nu este omogen, sondatorul are nu numai dreptul dar chiar obligatia de a refuza sondarea.

Marimea loturilor supuse sondarii este legiferata in toate tarile, ea neavand dreptul sa depaseasca o anumita masa maxima prevazuta in normative.

Marimea loturilor de grau, supuse sondarii nu trebuie sa depaseasca o anumita masa maxima, prevazuta in norme.

Astfel masa maxima a lotului de grau este de 25000 kg.

Greutatea maxima a unui lot nu poate fi depasita cu mai mult de 5 %.

Greutatea minima a probei de laborator care se preleveaza dintr-un lot de grau este de 1000 grame.

S-au emis diferite ipoteze privitoare la factorii capabili sa determine omogenitatea, respectiv heterogenitatea loturilor (Bould, 1975). Asa de exemplu, s-a sustinut si se mai sustine inca cu tarie, ca principalul factor ar fi marimea semintelor care reprezinta specia de baza a lotului, drept care se afirma ca la o serie de specii (porumb, fasole etc) masa maxima a loturilor ar putea sa depaseasca cu mult actualele limite.

O alta parere este aceea ca omogenitatea ar depinde in primul rand de utilajele pentru conditionarea si amestecarea semintelor si ca, data fiind perfectionarea continua a respectivelor utilaje, a devenit posibila marirea apreciabila a masei loturilor, fara riscul aparitiei de loturi heterogene. Ca si in cazul precedent, argumentatia este valabila doar pentru omogenitatea indicilor calitativi de natura fizico-mecanica (puritatea etc), fiind inoperanta pentru cei biologici, cum este, de pilda, germinatia. Oricat de mult ar fi progresat masinile de conditionat si de uniformizat, ele nu sunt totusi capabile sa separe semintele care germineaza de cele care si-au pierdut aceasta capacitate.

Unul dintre principalii factori, daca nu chiar cel mai important, pentru stabilirea marimii lotului il reprezinta identitatea geografico-istorica a semintelor care intra in compunerea lui. Prin acest termen intelegem situatia in care semintele respective au ajuns la maturitate si au fost recoltate, conditionate si depozitate in conditii pedo-climatice si fizico-mecanice practic identice. Concret vorbind, aceasta inseamna ca masa unui lot va putea sa fie cat mai mare, fara ca sa creasca riscul aparitiei unei heterogenitati, atunci cand semintele care participa la alcatuirea lui au provenit din aceeasi sola, au fost recoltate prin aceeasi metoda si intr-un interval de timp cu conditii meteorologice constante, au fost conditionate cu acelasi utilaj si cu aceeasi intensitate de conditionare si au fost depozitate identic etc.

Marca si numarul de identitate al loturilor se aproba sau se atribuie de catre laboratorul de controlul semintelor. In momentul sondarii toate ambalajele trebuie sa fie prevazute cu etichete, continand referintele necesare identificarii lotului respectiv, astfel ca sondatorul sa le poata verifica.

De asemenea, toate ambalajele vor fi plombate sau sigilate, operatia fiind supravegheata sau verificata de catre sondator.

Exista si situatii in care loturile de seminte sunt pastrate neambalate. in vrac. Acest lucru nu este recomandabil, fiind acceptat doar in cazul loturilor necomercializabile, care sunt destinate insamantarii in insasi unitatea care le-a produs. Si aceste loturi trebuie sa fie individualizate si sa poata fi sigur identificate, in vederea sondarii si stabilirii corespondentei dintre lot si certificatul de calitate.

PROBELE DE SEMINTE

Proba elementara sau proba primara este cantitatea mica de seminte, extrasa printr-o singura sondare dintr-un punct oarecare al lotului. Atat numarul de probe elementare ce trebuie extrase dintr-un lot cat si masa medie a acestora sunt precis reglementate in normative si standarde.

Proba compusa este aceea care se realizeaza prin amestecarea, intr-un recipient corespunzator, a tuturor probelor elementare extrase din acelasi lot.

Proba de laborator sau proba expediata este proba special ambalata si etichetata, care se trimite laboratorului de controlul semintelor, pentru executarea analizelor in baza carora se va elibera certificatul de calitate al lotului de seminte. Masa probei de laborator este precis reglementata in norme, in functie de specia de seminte si de tipul probei. Tipul probei de laborator se refera la scopul pentru care este ea expediata laboratorului, diferentiindu-se in aceasta privinta probe de laborator pentru analize curente, pentru determinarea umiditatii, pentru stabilirea autenticitatii, pentru determinarea cuscutei, pentru analizarea gradului de infestare cu daunatori, pentru satbilirea masei hectolitrice etc.

Proba de analiza sau proba de lucru este cantitatea mica de seminte prelevate din proba de laborator si pe care se efectueaza efectiv una sau alta din analizele de calitate specifice controlului semintelor. Trebuie remarcat de la inceput ca in timp ce primele trei feluri de probe (elementara, compusa si de laborator) sunt realizate de catre sondatori, probele de analiza se obtin exclusiv in laborator.

Masa probei de analiza este, de regula, mai mica decat masa probei de laborator si se obtine prin reducerea corespunzatoare a acesteia.

LUAREA PROBELOR DE LABORATOR

Sondarea semintelor in scopul analizarii si certificarii calitatii lotului este o operatie delicata, cu multe implicatii juridice si economice, care nu poate fi executata decat de personalul experimentat si calificat al inspectoratelor judetene pentru calitatea semintelor sau de persoane din afara acestora, care au fost insa instruite, examinate si autorizate individual, de catre aceleasi inspectorate. Fiecare sondator trebuie sa posede un certificat care sa-i ateste aptitudinea si dreptul de a extrage probe oficiale.

Astfel, extragerea probelor trebuie facuta obligatoriu, in prezenta detinatorului loturilor de seminte.

De asemenea, sondatorul trebuie sa verifice omogenitatea lotului si faptul daca acesta este in asa fel depozitat incat fiecare ambalaj individual, sau oricare punct al vracului, sa fie usor accesibil sondarii directe. In cazul in care una sau alta dintre aceste conditii nu sunt indeplinite, sondatorul are dreptul si datoria sa refuze sondarea si sa indice masurile de remediere.

S-a aratat ca sondarea poate fi executata fie de personalul calificat al inspectoratelor judetene, fie de persoane din afara acestora, dar care au fost autorizate individual. In conformitate cu standardul romanesc, aceste doua categorii de sondatori nu au exact aceeasi sfera de competenta.

Sunt astfel specificate urmatoarele cinci situatii in care sondatorii din afara inspectoratelor nu au competenta si nu pot deci ridica probe: loturile la care urmeaza sa fie verificata prezenta semintelor de buruieni de carantina; loturile aflate in situatii de litigiu; loturile a caror calitate urmeaza a fi stabilita in paralel de catre mai multe laboratoare; loturile constituite din seminte de linii consangvinizate, de hibrizi simpli, forme parentale, sau de seminte Prebaza si Baza si in sfarsit loturile destinate exportului.

In toate aceste cazuri sondarea se executa exclusiv de personalul calificat apartinand inspectoratelor judetene, sondatorii respectivi efectuand si sigilarea ambalajelor sau containerelor.

4. OBTINEREA PROBELOR DE LABORATOR

Masa medie a probei elementare. Pentru sondarea unui lot, aflat in ambalaje sau in vrac, se extrag mai multe probe individuale, din diverse ambalaje sau din diferite locuri ale vracului. Fiecare dintre aceste extractii reprezinta o proba elementara sau primara.

Cantitatea totala de prelevat. Trebuie sa fie cel putin de 5-8 ori mai mare decat masa probei de laborator, care este precis reglementata in normative si standarde.

Intensitatea de sondare. Reprezinta numarul minim de probe elementare ce trebuie extrase dintr-un lot oarecare.

Pentru ca sa se reduca influenta heterogenitatii, a stratificarii si a altor factori care in mod normal pot actiona chiar si in loturile bine amestecate, este necesar ca probele elementare sa se extraga din diferite puncte, randomizat alese, din tot lotul.

La loturile aflate in saci, intensitatea de sondare nu mai este raportata la masa in kg a lotului, ci la numarul de saci ai acestuia, data fiind obligatia ca toti sacii sa aiba exact aceeasi masa de seminte. Se diferentiaza urmatoarele 3 intensitati: la loturile cu pana la 5 saci se sondeaza fiecare ambalaj, insa nu se admit mai putin de 5 probe elementare; la loturile avand 6 pana la 50 saci se sondeaza fiecare al treilea ambalaj, neadmitandu-se totusi mai putin de 5 probe; la loturile mai mari de 50 de saci, se sondeaza fiecare al cincilea ambalaj, insa in asa fel incat sa se obtina minimum 15 probe elementare.

Standardul romanesc pretinde o intensitate de sondare speciala pentru toate loturile care se sigileaza ca libere de seminte de buruieni de carantina. La aceste loturi este prevazuta obligativitatea sondarii tuturor ambalajelor. Consideram ca aceasta precizare este deosebit de importanta si utila, data fiind necesitatea eliminarii totale a riscului de a nu sesiza prezenta unor seminte de buruieni deosebit de periculoase. Pentru atingerea acestui scop este insa neaparat necesar ca odata cu marirea numarului de probe elementare, impusa de obligativitatea sondarii tuturor ambalajelor, sa se mentina neschimbata masa medie a probei elementare. Pentru aceasta trebuie majorata mult cantitatea de seminte prelevata din lot, care nu va mai fi numai de 5-8 ori mai mare fata de masa probei de laborator, ci va fi marita corespunzator, in asa fel ca masa medie a probei elementare sa nu fie diminuata. In cazul in care nu se va proceda asa, masa probei compuse va fi prea mica - cu toata marirea numarului de probe elementare -pentru ca sa asigure eliminarea integrala a riscului nesesizarii prezentei buruienilor de carantina.

Formarea probei compuse. Dupa extragerea tuturor probelor elementare stabilite pentru un lot, acestea se examineaza macroscopic, iar in caz de suspiciune, si prin alte metode, in privinta omogenitatii lor. Daca in urma examinarii se constata ca probele elementare respective sunt suficient de omogene, se trece la amestecarea si omogenizarea lor intr-un recipient de marime corespunzatoare, realizandu-se astfel proba compusa. Daca, dimpotriva, se constata ca omogenitatea probelor elementare nu este satisfacatoare, sondatorul are obligatia sa intrerupa sondarea si sa pretinda dupa caz: fractionarea lotului, reomogenizarea lui, sau eliminarea sacilor aberanti.

Reducerea probei compuse. Asa cum s-a aratat anterior, masa probei compuse este intotdeauna apreciabil mai mare decat masa probei de laborator si, de aceea, ea trebuie sa fie redusa in mod corespunzator. Pentru reducerea masei si pentru obtinerea probei de laborator, normele internationale si standardele romanesti prevad utilizarea obligatorie a uneia din urmatoarele metode de reducere a masei probelor: metoda divizorului mecanic; metoda godeurilor dispuse la intamplare; metoda linguritei.

Metoda proprie standardelor romanesti este metoda sferturilor.

Proba de laborator. In urma reducerii probei compuse, prin una din metodele anterior amintite, se ajunge la un moment dat la o masa de seminte egala sau putin mai mare decat masa minima pe care trebuie sa o aiba proba de laborator, conform normelor si standardelor in vigoare. Probele de laborator trebuie sa fie ambalate corespunzator evitarii oricaror pierderi in timpul transportului. Probele de laborator de orice tip se ambaleaza in saculeti de panza sau in pungi de hartie rezistenta. Fac exceptie probele de laborator destinate analizarii continutului de umiditate, sau de daunatori, care se expediaza in ambalaje etanse. Ambalajul care contine o proba de laborator expediata pentru analizarea umiditatii va fi umplut complet cu semintele respective, astfel ca sa cuprinda cat mai putin aer.

Ambalajul fiecarei probe de laborator trebuie sa prezinte o eticheta, cuprinzand indicatiile minime necesare pentru stabilirea sigura a corespondentei dintre proba si lot. O eticheta identica se introduce si in interiorul ambalajului, exceptand ambalajele continand probe pentru analizarea umiditatii. Probele de laborator astfel ambalate si etichetate vor fi sigilate de catre sondator si expediate imediat laboratorului pentru analiza calitatii semintelor. Probele de laborator ridicate sunt insotite de un proces verbal de ridicarea probelor, unde sunt trecute toate datele legate de samanta speciei din care s-au ridicat probele. Toate datele sunt exemplificate in modelul de proces verbal.

5. DETERMINAREA PURITATII FIZICE A SEMINTELOR

Puritatea fizica reprezinta continutul procentual de samanta pura din specia de analizat, raportat la masa totala a probei analizate.

O samanta de calitate trebuie sa fie libera de amestecuri cu seminte de alte plante de cultura si buruieni, de scleroti, de ciuperci, de minerale sau de resturi vegetale. Determinarea puritatii fizice are o mare importanta practica, deoarece procentul de puritate intra in calculul cantitatii de samanta la hectar. Tehnica de determinare consta in:

desfacerea ambalajului probei de laborator si examinarea organoleptica a semintei (luciul, culoarea, mirosul, aspectul etc);

omogenizarea semintei si extragerea probei de analiza din proba de laborator;

separarea probei de analiza (m) cu ajutorul spatulei, in samanta pura, impuritati, seminte de alte plante de cultura si seminte de buruieni.

Samanta pura cuprinde toate semintele varietatilor si soiurilor speciilor de analizat, asa cum a fost gasita la analiza. Se considera seminte pure si semintele nemature, sistave, bolnave - cu conditia de a putea fi identificate.

- separarea impuritatilor pe categorii si cantarirea lor dupa urmatoarea formula:

X- m_l x 100

m in care:

m ₁ = masa categoriei respective de impuritati in proba pentru analiza, in g;

m    = masa totala a probei pentru analiza, in g.

Pentru calcularea continutului procentual de samanta pura (P) se insumeaza continutul procentual al categoriei de impuritati, precum si continutul proventual de impuritati (I), iar totalul obtinut se scade din 100, conform formulei:

P = 100 - (x ₁ + x ₂ + x ₃ + I)

in care:

x ₁ = continutul de seminte de alte plante de cultura, in %;

x ₂ = continutul de seminte de buruieni, in %;

x ₃ = continutul de materii inerte, in %.

Semintele de alte plante de cultura. In aceasta categorie de componenti ai probei de analiza se includ semintele apartinand speciilor care se cultiva in scopuri agricole, horticole etc.

Semintele de buruieni. In aceasta categorie se includ semintele si structurile similare acestora apartinand speciilor salbatice si care nu sunt cuprinse in anexa, precum si cele mentionate, pe grupe de plante, in tabelul nr. 7-

Tabelul nr. 7

Materiile inerte. In aceasta categorie se includ restul componentilor existenti in proba de analiza si care apartin uneia sau alteia din urmatoarele 3 grupe: particule si resturi vegetale sau minerale; insecte vii sau moarte, precum si forme de inmultire si rezistenta ale acestora sau ale ciupercilor patogene; pseudoseminte (acele structuri care nu indeplinesc criteriile specifice pentru a putea fi incluse in categoriile: samanta pura, seminte de alte plante de cultura sau seminte de buruieni).

Particularitati la determinarea puritatii fizice la cereale

Semintele de cereale atacate de fuzarioza sau microsporioza se considera seminte pure indiferent de gradul atacului.

Semintele de grau. care si-au pastrat pleava sau o parte din
ea, se trec ca atare la samanta pura fara a se dezbraca.

Componenta botanica

Componenta botanica reprezinta numarul de seminte de alte plante de cultura si a semintelor de buruieni, la 500 g.

La numarul de seminte de alte plante de cultura si semintelor de buruieni, gasite in probele de analiza, a puritatii, se adauga semintele de alte plante de cultura si de buruieni gasite intr-o proba suplimentara, a carei masa, impreuna cu proba de analiza a puritatii sa fie corespunzatoare.

6 DETERMINAREA GERMINATIEI

Germinatia este principala insusire a semintelor destinate insamantarii. Se exprima in doi indici: capacitatea (facultatea) germinativa si energia germinativa.

Facultatea germinativa reprezinta numarul de seminte pure, exprimat procentual, care in conditii optime de temperatura si

umiditate, produc germeni normali, intr-un timp stabilit pentru fiecare specie in parte.

Energia germinativa reprezinta procentul numeric de seminte germinate normal, intr-un timp mai scurt, si anume 1/3 pana la 1/2 din timpul stabilit pentru determinarea facultatii germinative.

Formarea repetitiilor: din samanta pura, rezultata la analiza puritatii, se numara, pe rand, 400 seminte, din care se formeaza 4 repetitii, fiecare a cate 100 seminte.

Semintele se pun la germinat pe hartie de filtru industrial folosind ruloul.

Rolul principal al stratului de germinatie este sa aprovizioneze cu apa semintele in curs de germinatie. Pastrarea apei in stratul de germinatie se face prin introducerea probelor in pungi de plastic. Circulatia aerului este necesara pentru a impiedica condensarea excesiva a apei pe germeni.

Ca temperatura optima de germinatie este definita aceea la care se obtine cel mai mare procent de germeni normali, in timpul cel mai scurt. In analizele de laborator, temperatura trebuie sa fie cat mai aproape de optimum, admitandu-se o variatie de±l°C.

La grau temperatura corespunzatoare germinatiei, conform STAS, este de 20° C.

Particularitati in determinarea germinatiei la cereale

La grau in germinatia totala se introduc si semintele proaspete viabile.

Pentru patogenii Fusarium si Septoria se va considera ca infectate numai semintele care au germeni cu structuri normale, si nu semintele infectate sau negerminate.

La grau pentru determinarea germinatiei se aplica anumite tratamente speciale, deoarece la sfarsitul perioadei de germinatie poate ramane un anumit procent de seminte proaspete negerminate.

Ca tratament special la grau se foloseste preracirea.

Metoda consta in faptul ca semintele pentru germinat se pun in contact cu stratul umed si se tin la o temperatura joasa pe o anumita perioada inainte de a fi transferate la temperatura indicata in STAS. Semintele se tin la o temperatura de 5-10°C pentru o perioada de 1-7 zile. In unele cazuri este necesar sa se prelungeasca aceasta durata sau sa se reia la sfarsitul perioadei de temperatura optima sau in cursul perioadei de temperatura optima.

Durata preracirii nu se include in perioada analizei de germinatie. Durata si temperatura preracirii trebuie mentionata in buletinul de analiza.

Durata de germinatie a semintelor la grau este de 7 zile, prima citire se face la 4 zile, citirea finala facandu-se la 7 zile. Rezultatele se inscriu in fisa de analiza si se calculeaza procentul de germinatie.

DETERMINAREA MASEI A 1000 BOABE (MMB)

Masa relativa a 1000 boabe a semintelor reprezinta masa acestora exprimata in grame, la umiditatea pe care o au in momentul determinarii.

Cunoasterea masei a 1000 boabe, ca indice fizic determinat in laborator, este necesara, indeosebi pentru calcularea normei de samanta la hectar.

Masa relativa a 1000 boabe se efectueaza numai la seminte pure, rezultate din determinarea prealabila a puritatii. Pentru aceasta se numara doua repetitii a cate 500 seminte pure, luate la intamplare, se cantaresc repetitiile separat. Ca rezultat al determinarii se ia suma maselor celor doua repetitii.

DETERMINAREA UMIDITATII

Umiditatea semintelor reprezinta cantitatea de apa, exprimata in procente, care se elimina dintr-o proba de samanta prin uscare in etuva, la o anumita temperatura, pana la greutatea constanta a probei. Cunoasterea continutului de umiditate are o importanta deosebita, pentru luarea unor masuri in timpul depozitarii si pastrarii semintelor.

Umiditatea se poate determina prin metode directe (uscarea in etuva) sau indirecte (cu umidometrul).

La grau umiditatea maxima admisa este 14 %.

9. STARE SANITARA

In semintele de cereale paioase nu se admit:

organisme daunatoare de carantina.

acarieni, insecte si larvele lor vii care ataca samanta: pentru samanta Certificata se admit 3 gale de Anguina tritici (Tylenchus) in proba de 500 g.

Semintele de cereale paioase se vor tratata in mod obligatoriu inainte de insamantare cu substante fungicide sau insectofungicide, cu respectarea tehnologiilor de tratament.

In semintele de grau, se admit seminte cu agenti patogeni si cu defecte, in limite prevazute in tabelul nr.

Tabelul nr. 8

10. ELIBERAREA DOCUMENTELOR DE CALITATE

In tabelul nr. 9 sunt prezentate conditiile de valoare culturala la grau, conform Normelor Ordin M.A.A. nr. 65/1997.

Tabelul nr. 9

Valoarea culturala a semintelor de grau

Pentru grau, buruienile greu separabile sunt: Lolium temulentum, Melampyrum arvense, Raphanus raphanistrum, Myagrum perfoliatum.

La incheierea determinarilor, pe baza rezultatelor obtinute, trecute in fisa de analiza, laboratorul pentru controlul semintelor apreciaza calitatea semintelor, conform conditiilor prevazute in Norme si elibereaza documente de analiza (cate unul pentru fiecare proba).

Daca samanta corespunde din punct de vedere al puritatii varietale determinate in camp si valorii culturale determinate in laborator se elibereaza certificatul de valoare biologica si culturala. Acest document este tipizat de ISCSMS si se imprima cu inscris negru pe hartie roz.

Certificatele vor fi eliberate de LCCCS sau ICSMS pentru loturile de samanta si material saditor care indeplinesc conditiile prevazute de Normele tehnice pentru producerea, controlul, certificarea si comercializarea semintelor si materialului saditor. Cand indicii de valoare culturala ai semintei nu corespund normelor se va elibera buletinul de analiza. Acesta este un document oficial cu textul imprimat in negru pe hartie galbena, tipizata, care poarta mentiunea ' Interzisa comercializarea pentru insamantare'.

De asemenea se pot elibera buletine de analiza galbene in cazul reanalizarii semintelor, cand se solicita determinarea unui singur indice de calitate (puritate, germinatie, umiditate), si acesta este buletinul oficial de analiza partiala.

Daca indicii corespund normelor, buletinul va purta mentiunea 'Samanta admisa la insamantare'. El este valabil numai cu certificatul de valoare biologica si culturala emis anterior, iar daca indicii nu corespund normelor se elibereaza buletin de analiza cu mentiunea ' Interzisa comercializarea pentru insamantare'.

Buletinul de analiza informativ este identic ca formular cu buletinul de analiza, cu mentiunile 'informativ' si 'nu este valabil pentru comercializare' si este destinat analizelor solicitate de persoane fizice si juridice la cererea acestora, in scop informativ (neoficial), probele fiind prelevate de solicitant.

La ferma noastra din cantitatea de samanta de grau obtinuta, in urma conditionarii au rezultat 250 tone samanta STAS grau Dropia Certificata CI. din care s-au constituit 10 loturi. Din cele 10 loturi s-au ridicat probe in vederea determinarii valorii culturale. In urma determinarii indicilor de calitate, toate loturile s-au incadrat in Normele Ordin M.A.A. nr. 65/1997 si au fost eliberate certificate de valoare biologica si culturala si etichete oficiale de culoare albastra, pentru fiecare lot.

CONCLUZII

Prin activitatea depusa, Ferma Macesu de Sus, judetul Dolj, este profilata pe culturi semincere si pe culturi a caror productie este destinata consumului.

Productia obtinuta de pe loturile semincere este destinata comercializarii sau necesarului propriu.

Astfel in cadrul fermei se cultiva: grau-samanta, orz samanta, fasole de gradina, mazare de gradina, ceapa samanta, ceapa arpagic, usturoi.

Au fost respectate tehnologiile specifice culturilor semincere fiind asigurata rotatia, distanta de izolare si s-au executat lucrarile specifice pentru obtinerea puritatii varietale conform normelor in vigoare.

Recomandarile facute de inspectorul aprobator privind umiditatea la recoltare, transportul semintei din camp la spatiile de depozitare, depozitarea corespunzatoare a semintei in magazii au fost respectate.

Recomandari:

Pentru a obtine productii mari si constante la grau, se recomanda sa se aplice masurile agrotehnice la timpul optim;

Asigurarea unei bune premergatoare culturii de grau pentru samanta;

Amplasarea culturii de grau pe terenuri nivelate, bine aerisite, curate de buruieni;

Respectarea epocii optime de semanat;

Amplasarea culturii pe terenuri irigate, pentru a asigura
necesarul de apa pe tot parcursul perioadei de vegetatie si mai ales in perioada infloritului si a formarii si dezvoltarii boabelor;

Folosirea celor mai bune erbicide;

Acordarea unei atentii sporite pentru prevenirea atacului de boli si daunatori;

Respectarea cu strictete a necesarului de ingrasaminte chimice;

Purificatul biologic sa se faca in perioadele prevazute in norme, pentru a se evita declasarea sau respingerea loturilor semincere;

Recoltarea loturilor semincere sa se faca cand umiditatea semintelor este maximum 14 %, pentru a se evita deprecierea germinatiei;

Reglarea si verificarea combinelor pentru a se evita pierderile, si impurificarea semintelor;

Depozitarea semintelor sa fie facuta separat pe fiecare soi si categorie biologica pentru a se evita impurificarile mecanice.

Samanta sa fie depozitata intr-un strat subtire pentru a se evita deprecierea germinatiei;

Imediat dupa recoltare sa fie facuta o precuratire a semintei pentru eliminarea resturilor vegetale;

Asigurarea unei colaborari cu institutele de cercetari, cu creatorul soiului pentru a asigura o samanta cat mai corespunzatoare din punct de vedere al puritatii varietale.