Tehnologia de obtinere a fructelor de padure - afinul

TEHNOLOGIA DE OBTINERE A FRUCTELOR DE PADURE - AFINUL

2.1. Notiuni generale privind  cultura afinului (Vaccinium myrtillus )

Descrierea specie. Afinul, este un arbust fructifer care se intrebuinteaza ca planta alimentara si  medicinala.

Creste in regiuni montane, in paduri de conifere, pasuni, pe stanci, pe soluri silicoase, pana la 2500 m altitudine.

Afinul este un semiarbust inalt pana la 30-50 cm, cu tulpini taratoare, muchiate, subtiri si verzi si cu ramuri opuse, verzi, cu marginile costate. Florile sunt de forma globuloasa, de culoare alb-roz, corola terminandu-se in 5 dinti. Fructele sunt rotunde, zemoase, de culoare neagra-albastruie continand numeroase seminte marunte. Sucul lor este violaceu-purpuriu, gustul dulce acrisor-aromat. Fructele ajung la maturitate in lunile august-septembrie, avand gustul dulce-acrisor. Frunzele cad toamna. Ele sunt alterne, de forma ovala, glabre, lungi de 1-3 cm, cu marginea dintata marunt, prezentand un petiol scurt.

Afinul infloreste in lunile mai-iunie. Creste in regiunea de munte prin taieturile de paduri, mai ales prin goluri alpine, in asociatie cu merisorul, unde formeaza tufarisuri compacte si intinse. Frunzele si fructele de afin sunt folosite de secole pentru efectele terapeutice pe care le are asupra sanatatii umane. Ceaiurile si sucurile de afine reprezinta o sursa extrem de bogata de vitamina A si C, dar si de nutrienti precum flavonoide si antocianine, care protejeaza organismul uman impotriva diabetului si bolilor de inima.

Prefera temperaturi moderate. Iarna rezista pana la -20°C. Se comporta bine in zonele cu precipitatii medii anuale cuprinse intre 800-1000 mm,este rezistent la seceta; seceta prelungita are efecte negative asupra cresterii si fructificarii. Excesul de umiditate provoaca caderea frunzelor, suporta semiumbra si fructifica abundent in locuri bine luminate, pe versantii cu expozitie sudica. Este sensibil la vant, creste pe soluri acide si suficient de profunde, bine structurate, cu un continut ridicat de humus, avand pH-ul cuprins intre 4,2 - 4,8 si un drenaj bun.

In tradttia populara este pretuit pentru fructele sale dulci-acrisoare, la culesul carora in iunie-iulie, se folosesc in multe parti piepteni speciali.

Din afine se prepara bauturi racoritoare si alcoolice (sirop si afinata) si produse alimentare (gem, marmelada) Sucul din fructe se folosea la colorarea vinurilor, iar in trecut se folosea la vopsitul firelor si tesaturilor.

Tehnologia de plantare a afinilor de cultura. Alegerea tehnologiei de plantare a afinului se face in functie de resurse, dotarea cu utilaje, elevatia, dimensiunea si forma parcelei, calitatea drenarii apei.

Cele mai bune rezultate se obtin daca terenul din zona radacinilor este mentinut umed de primavara pana toamna.

Locatia ideala a viitoarei plantatii de afin trebuie sa fie:

situata intr-o locatie cat mai expusa la soare;

sa aiba asigurata drenarea apei;

sa se infiinteze pe un teren fara buruieni si bine lucrat;

sa asigure accesul la o sursa de apa pentru irigare si energie electrica;

Ceritte de sol pentru plantarea afinului. Afinii se dezvolta cel mai bine in soluri acide, cu un pH situat intre 4,5 - 5,5, cu un aport bun de materie organica afanat si bine drenat. Corectarea parametrilor solului se face prin inglobarea in sol a unui amestec de rumegus de conifere si/sau turba, precum si alti corectori de aciditate, dupa caz. Dozarea amestecurilor de turba, rumegus si corectori de aciditate trebuie facuta in baza unei analize de sol. De aceea este important sa se faca analize de sol inca din faza de proiect, pentru a putea evalua cat mai realist costurile si necesarul de substante pentru corectarea parametrilor solului. In lipsa unui sol corespunzator, care sa aiba mai ales aciditatea in intervalul mentionat si care este sarac in materie organica, cultura de afin se va dezvolta lent si cu multe pierderi de plante si recolta.

Perioada optima de plantare. Perioada optima de plantare este toamna si primavara. Insa datorita faptului ca afinii pe care noi ii oferim sunt livrati in ghiveci cu sol la radacina (turba), ei pot fi plantati in tot timpul anului cu exceptia perioadei cand solul este inghetat, insa conditia esentiala este sa poata fi udati imediat dupa plantare daca sunt plantati in perioada de vegetatie.

Ce nu trebuie facut cu afinii

Dupa achizitionarea materialului saditor, plantele nu trebuie tinute in locuri intunecate, in incinte inchise, pe beton sau suprafete pietruite pana la plantare.

Radacinile afinului nu trebuie rupte la plantare.

Nu plantati afinul intercalat intre pomii fructiferi sau orice alte culturi. Prin irigare sau prin apa pluviala fertilizatori folositi la plantarea afinului se infiltreza la celelalte culturi. In sol, radacinile plantelor concureaza pentru teren si pentru substantele hranitoare, iar afinul are radacini foarte subtiri si superficiale.

Nu plantati in adancime prea mare, nivelul terenului dupa plantare si tasare trebuie sa fie nivelul pamantului din ghiveciul in care a venit planta.

Dupa plantare, pamantul din jurul plantei nu trebuie tasat in exces, precum la pomii fructiferi. Tasarea trebuie facuta cu grija, similar cu plantarea rasadurilor.

Nu folositi rumegus de la fabrici de mobila sau prefabricate care au in componenta adezivi si substante chimice daunatoare.

Nu lasati parcelele neingradite. Parcelele in care plantati trebuie sa fie ingradite cu gard de plasa de sarma pentru a proteja de animale , plantele si sistemul de irigat.

Nu lasati afinii sa florifice in exces in perioada de crestere. Se elimina astfel productia de fructe mici si se permite dezvoltarea accelerata a plantei.

2.2. Particularitati de crestere si fructificare

Afinul de cultura este un arbust ce creste sub forma de tufa inalta de 1-3 m formata din mai multe tulpini de grosimi aproximativ egale. Sistemul radicular este format din radacini fine, cu capacitatea redusa de patrundere in sol, fiind raspandite pana la adancimea de 40 cm, iar pe orizontala nu depaseste raza de 1 m.

Fiecare tulpina rodeste bine pana la varsta de 5 ani. El infloreste tarziu, in cursul lunii mai, dupa ce apar frunzele. Florile sunt grupate cate 6-20 in raceme. Ele se deschid esalonat, incepand de la baza inflorescentei spre varf, infloritul dureaza 20-25 de zile, fructele ajung la maturitate esalonat, dupa 48-55 de zile de la sfarsitul infloritului (iulie). Desi soiurile de afin sunt autofertile, daca se asigura polenizatori, se obtin fructe mai mari.

Afrinul incepe sa fructifice inca din anul plantarii, dar pana la varsta de 5-6 ani productiile sunt mici. La plantele de peste 10 ani, productia de fructe poate ajunge la 3-5 kg/tufa.

Fructul afinului este o baca, de forma sferica-turtita sau sferica si are culoarea albastru deschis stralucitor pana la albastru anchis acoperit cu pruina. Afinele cultivate sunt mai mari de 2-4 ori decat cele crescute salbatic (spontan). Pulpa afinelor are culoare deschisa, cu sucul incolor (spre deosebire de cele spontane care au sucul intens colorat) si cuprinde numeroase seminte (15-60). Gustul variaza de la dulce la dulce acidulate, cu aroma specifica.

Coacerea fructelor se face esalonat, cele obtinute la primele recoltari fiind mai mari si mai bogate in seminte care, insa nu influenteaza gustul acestora.

Infiintarea unei plantatii necesita respectarea conditiilor de clima si sol care trebuie sa raspunda cerintelor ecologice ale afinului.

Plantarea afinului se face toamna, in lunile octombrie, noiembrie in zone mai secetoase sau primavara devreme, in martie, aprilie in zonele mai umede.

Recoltarea afinelor se face manual, mecanizat sau semimecanizat.

Afinele se caracterizeaza printr-o capacitate buna de pastrare, depasind din acest punct de vedere fructele altor arbusti fructiferi. Pastrarea lor in stare proaspata pentru consum sau industrializare se poate face timp de 4 saptamani in depozite frigorifice, la temperaturi cuprinse intre 0˚si 2˚ C.