Analiza pietei cu concurenta pura si perfecta

Analiza pietei cu concurenta pura si perfecta

I)        Caracteristicile pietei cu concurenta pura si perfecta

II)      Echilibrul pietei cu concurenta pura si perfecta

P

I)        Piata cu concurenta pura si perfecta este un model teoretic ideal imaginat de reprezentantii scolii neoclasice (W. PARETO; L. WALRAS). Aceasta piata presupune urmatoarele trasaturi:

a)     atomizarea pietei - structura pietei include agenti economici in numar foarte mare dar cu fora economica redusa. In acest caz agentii economici sunt primitori de pret, adica folosesc pretul care se formeaza prin confruntarea permanenta intre cerere si oferta.

b)     Omogenitatea perfecta a bunurilor - aceasta inseamna ca bunurile economice trebuie sa aiba aceeasi intensitate intrinseca si extrinseca.

a.      Intrinseca - bunuri identice prin compozitii etc.

b.     Extrinseca - bunurile au acelasi mod de prezentare, conditiei de livrare, conditii de plata, publicitate etc.

c)     Intrarea sau iesirea libera in:din piata - potrivit unei asemenea caracteristici producatorul intra in piata atunci cand costul marginal este ≤ cu pretul bunului respectiv (cmg ≤ P) si sa cand nu se respecta aceasta conditie. Cumparatorul intra pe piata atunci cand raportul dintre utilitatea marginala si pretul unitar este mai mare decat pretul altor bunuri.

Aceste trei caracteristici determina piata cu concurenta pura

d)     Transparenta perfecta a pietei - agentii economici au in totalitate aceeasi posibilitati de informare

e)     Mobilitatea perfecta a factorilor de productie

Aceste doua caracteristici definesc piata perfecta

O asemenea piata ca model ideal se poate realiza atunci cand se vor armoniza interesele agentilor economici in toate momentele lantului activitatii economice.

Pe piata cu concurenta pura si perfecta pretul se formeaza intr-o maniera proprie care urmareste echilibrul firmei si al pietei in ansamblu.

II)      Echilibrul firmei - reprezinta situatia ideala in care interesele participantilor sunt satisfacute in varianta cea mai buna.

Poate fi apreciat echilibrul firmei si al pietei si se calculeaza pe:

o      termen scurt - echilibrul firmei se stabileste atunci cand pretul este egal cu costul marginal (P = cmg)

o      termen lung -

Echilibrul pietei se realizeaza la acel pret si volum de tranzactii la care cererea si oferta sunt egale.

In punctul de echilibru E se fixeaza nivelul pretului de echilibru, in acest caz apare fie un exces de oferta fie un exces de cerere. Excesul de cerere si oferta determina necesitatea interventiei in piata de catre stat pentru fixarea unor preturi plafon maxime sau minime.

Pretul in acest caz reprezinta principalul instrument cu ajutorul caruia operatorii acced la bunurile respective. Alaturi de pret se mai folosesc in realizarea pietei si alte instrumente cum ar fi:

masuri legislative exprese pentru anumite bunuri (Ex: cele interzise minorilor)

rationalizarea consumului prin diferite modalitati (cartelare etc.)

in anumite imprejurari rationalizarea consumului prin pret poate deveni imperfecta. Aceasta se poate intampla atunci cand:

informarea agentilor economici este inegala

puterea economica a agentului economic diferentiaza economic

drepturile de proprietate sunt incomplet reglementate sau insuficient

atunci cand pretul are la baza aranjamente secrete

Forme de echilibru

I)        dupa intervalul la care se raporteaza si modul de actiune al agentilor:

a.      echilibru instantaneu ( termen foarte scurt) - se poate stabili atunci cand cererea se modifica iar oferta este rigida

b.     echilibru pe termen scurt - este atunci cand cererea se modifica iar oferta inregistreaza modificari reduse sub influenta factorului munca, a marketingului, a modului de utilizare a capitalului fix.

c.      echilibru    pe termen lung - este atunci cand se trece la o noua stare de echilibru pe baza variatiei tuturor factorilor de productie.

II)      In raport de comportamentul pietei fata de influenta factorilor perturbatori:

a.      Echilibru stabil - este atunci cand se modifica cererea si oferta dar piata are forta sa gaseasca un nou echilibru

b.     Echilibru instabil - este atunci cand se rupe echilibrul pietei iar piata nu are forte proprii de contracarare

c.      Echilibrul autointretinut - este atunci cand se rupe echilibrul pietei iar aceasta devine o stare de dezechilibru normala.

Echilibrul pietei perfecte demonstreaza capacitatea acesteia de a influenta pozitiv in urmatoarele directii:

releva fortele pietei, care conduc spre cea mai rationala modalitate de alocare si utilizare a resurselor

releva imaginea unui optim economic si social

are valente instructive-normative practice deoarece arata actiunile pe care trebuie sa le intreprinda institutiile abilitate pentru orientarea, completarea si corectarea pietei reale.

Limitele pietei cu concurenta pura si perfecta sunt:

ignora externalitatile pietei

ia in calcul doar nevoile solvabile

pe o anumita treapta de evolutie nu au sansa sa apara activitati cu risc inalt sau care solicita investitii mari pe timp indelungat de realizare

piata nu este compatibila cu formarea companiilor transnationale si concentrarea puterii economice.