DEVIZUL - INSTRUMENT DE EVALUARE ALOR DE INVESTITII

DEVIZUL - INSTRUMENT DE EVALUARE A PROIECTELOR DE INVESTITII

In metodologia si practica actuala evaluarea proiectelor de investitii are la baza in general parametri statistici, respectiv nivelul pe care-l au la un moment dat preturile si tarifele practicate si doar uneori se face evaluari pe baza de prognoza privind evolutia dinamica a acestora.

Evaluarea investitiilor in obiecte de natura activelor fixe cu caracter independent ( utilaje fara montaj, masini, animale, munca ) se realizeaza pe baza preturilor producatorilor, de regula preturi de productie sau achizitie, iar instrumentele care stau la baza evaluarii sunt cataloagele de preturi.

Evaluarea proiectelor de investitii ce vizeaza lucrarile de constructii-montaj poate avea loc prin folosirea urmatoarelor categorii de preturi:

a)     Preturi pe obiecte de constructii;

b)     Preturi de parti de obiecte, pe unitati fizice si de folosinta;

c)     Preturi de deviz.

In practica noastra economica se utilizeaza indeosebi preturile de deviz, iar cu titlul de exceptie, la constructii de locuinte opereaza si preturile pe obiecte de constructii, dar prin intermediul preturilor de deviz. Intervin astfel trei modalitati de evaluare:

Evaluarea globala a investitiei, in faza de formulare a operatiunilor de investitii, realizata de proiectanti sau investitori, se reflecta in studiile de prefezabilitate si chiar de fezabilitate.

Evaluarea tehnico-economica a proiectului tehnic elaborat de catre unitati de proiectare. In acest caz, determinarile sunt mai analitice, fara insa a avea la baza, totusi, elementele concrete in detaliu care configureaza proiectul iar evaluarea se reflecta cantitativ (utilaje, materiale, manopera).

In practica unor organisme financiare internationale, evaluarea proiectelor de investitii are o sfera de referinta mult mai larga, in sensul ca elementele de evaluare (capacitati de productie, volumul fizic al productiei, costuri si preturi) sunt identificate si luate in calcul in raport cu evolutia lor pe intreaga durata de referinta (de executie si exploatare) a proiectului, folosind in acest scop tehnici si procedee de actualizare care asigura comparabilitatea datelor.

Devizul constituie partea integrata a documentatiei tehnico- economice, mai precis a proiectelor de executie, cu ajutorul caruia se evalueaza costul total si in structura al lucrarilor de investitii. In practica noastra economica, pentru evaluarea investitiilor se folosesc:

Devizul pe categorii de lucrari (devize analitice pe stadii fizice);

Devizul pe obiect;

Devizul pe categorii de cheltuieli (devize financiare).

Devizul general.

Devizul pe categorii de lucrari are ca baza de elaborare, notiunea "categorie de lucrari" in constructii.

Categoria de lucrari reprezinta ansamblul de operatiuni, omogene din punct de vedere al materialelor folosite, a utilajelor de constructii si a manoperei, pe care le impune executarea unui obiect de investitii ( o constructie delimitata spatial si functional).

Devizul pe categorii de lucrari contine descrierea lucrarilor de executat la stadiu fizic sau o categorie de lucrari, din cadrul unui obiect, cheltuielile necesare executarii si valorile partiale si totale ale acestor lucrari. Elementele componente ale devizului analitic pe categorii de lucrari se cuprind in cinci capitole (tabelul nr.3), astfel:

Cap A. Cheltuieli directe pe articole de lucrari care se inscriu in ordinea, succesiunea lor cu numarul curent respectiv, simbolul sau codul, denumirea articolului unitatea de masura si cantitatea, in functie de datele din antemasuratoare.

Preturile unitare de deviz se inscriu pentru fiecare articol de lucrare, pe elemente de cheltuieli, respectiv: materiale, manopera, utilaje de constructii, cheltuieli pentru transportul pe calea ferata. Aceste preturi se preiau din cataloage de preturi elaborate in acest scop, din oferte de pret, din alte surse de informare.

Valorile partiale se inscriu pe elemente de cheltuieli si ele rezulta din multiplicarea pretului unitar de deviz in cadrul articolului la fiecare element (materiale, manopera, cheltuieli cu utilaje de constructii si cheltuieli de transport), cu cantitatea de lucrari specifica la articolul respectiv.

Valoarea totala de deviz rezulta la fiecare articol prin insumarea valorilor partiale pe elemente de cheltuieli. Din insumarea acestor cheltuieli rezulta Total I al devizului.

Cap B. Alte cheltuieli directe, care cuprind:

a)     Cheltuieli totale cu transportul materialelor, preluate din Cap A, la fiecare articol de deviz exprimand costul transportului pe calea ferata, si eventualele cheltuieli pentru transportul pamantului pentru umplutura, sau rezultat din sapaturi ori al molozului; costul transportului elementelor prefabricate, confectiilor metalice produse in sectii si ateliere proprii ale unitatii de constructii, cheltuieli de manipulare.

b)     Cheltuieli pentru transporturi cu autovehicule ale materialelor, de la statia de destinatie, depozite de desfacere si furnizori locali, pana la obiectul de investitii, unde urmeaza a fi puse in opera, care se stabilesc prin multiplicarea cantitatilor transportate (in tone) cu tariful mediu de deviz (in lei/tona km).

c)     Manopera aferenta maistrilor care conduc formatiile de munca si impozitul pe salarii (stabilit prin aplicarea cotei de impozit la valoarea manoperei din cap A si B)

d)     Contributii pentru asigurari sociale,

e)     Alte cheltuieli directe.

Prin insumarea cheltuielilor pe elemente (materiale, manopera, cheltuieli cu utilaje si total) din cele doua capitole A si B rezulta Totalul II, cheltuieli directe din devizul pe categorii de lucrari.

Cap C. Cheltuieli indirecte, care se stabilesc prin aplicarea unor cote procentuale diferentiate pe grupe de lucrari, la Totalul II din deviz, deci la cheltuieli directe.

Cap D. Beneficiul se cuprinde numai in devizele analitice pe categoriile de lucrari aferente investitiilor executate in antrepriza. Se stabileste prin aplicarea cotei variabile de la o unitate la alta, asupra cheltuielilor din devizul analitic cumulate (Totalul II+ Cap C).

Cap E. Taxa pe valoarea adaugata se stabileste prin aplicarea cotei legale la valoarea cumulata a elementelor din deviz.

Valoarea totala a devizului pe categorii de lucrari rezulta prin insumarea elementelor inscrise la capitolele A -E (Tabelul nr.1).

Devizul pe categorii de lucrari

Tabelul nr 1

Devizul pe obiect constituie o insumare a devizelor analitice pe categorii de lucrari ( pentru fundatii, constructii propriu zise, instalatii, montajul utilajelor, finisaje) care se refera la acelasi obiect de investitie din devizul general, asa cum se prezinta in tabel nr.4.

Devizul financiar ( sau pe categorii de cheltuieli) se refera la cheltuielile ce nu se materializeaza in lucrari, dar care concura la realizarea obiectivului privind obiectul de investitii, cheltuieli in cadrul organizarii de santier, cheltuieli pentru transportul muncitorilor.

Intrucat aceste cheltuieli se suporta din fondurile de investitii, pentru fiecare cheltuiala se intocmeste cate un deviz pe categorii de cheltuieli (devize financiare).

Devizul pe obiect

Tabelul nr 2

Devizul general stabileste valoarea totala estimativa a obiectivelor de investitii in faza de proiectare, iar totalitatea cheltuielilor pe care la impune realizarea unui obiectiv de investitii, rezulta din insumarea cheltuielilor inscrise in devizele pe obiect si in devizele financiare (Tabelul nr 5).

Gruparea cheltuielilor in devizul general se realizeaza in cadrul a trei parti.

Partea I inglobeaza cheltuielile de investitii propriu zise si asimilate, in cele 5 capitole, in urmatoarea succesiune: cheltuielile pentru obtinerea si amenajarea terenului; infrastructura obiectivului; proiectarea si asistenta tehnica, cheltuieli pentru investitia de baza, cheltuieli privind pregatirea personalului, receptia si darea in exploatare a obiectivului.

Partea a II-a reflecta, dupa caz, valoarea ramasa actualizata a activelor fixe existente, inclusa in obiectivul de investitii.

Partea a III-a include fondul de rulment ca o cheltuiala investitionala pentru primul an de exploatare a obiectivului.

Din valoarea de investitiilor, pe parti si capitole, reflectata in devizul general se trece in pozitie distincta partea supusa licitatiei, iar in valoarea totala a devizului se precizeaza valoarea lucrarilor de constructii montaj.

DEVIZUL GENEREAL

Tabelul nr 3

1.5 DEVIZUL OFERTA - BAZA ORGANIZARII SISTEMULUI INFORMATIONAL AL COSTURILOR IN CONSTRUCTII

Modalitatea cea mai raspandita de preluare spre executie a unui proiect este participarea la licitatie, organizata conform reglementarilor in materie3, pretul oferta fiind unul dintre cei mai importanti factori in adjudecarea licitatiilor de catre antreprenori.

Constructorul isi poate adjudeca executia unor lucrari prin participarea, cu oferte proprii, la licitatiile organizate de persoanele juridice achizitoare.

La elaborarea devizului oferta, ofertantul trebuie sa evidentieze distinct urmatoarele valori ce urmeaza a fi executate, inclusiv TVA- ul, ce constituie documente de baza in organizarea contabilitatii interne de gestiune, dupa cum urmeaza:

valoarea totala a lucrarilor

valoarea pe fiecare obiect al lucrarii

valoarea fiecarui deviz aferent categoriei de lucrari

valoarea consumurilor totale de resurse materiale

valoarea consumurilor totale de forta de munca

valoarea consumurilor totale privind utilajele de constructii

valoarea consumurilor totale privind transporturile

valoarea utilajelor si echipamentelor tehnologice cu montaj si independente, inclusiv a dotarilor aferente

Oferta trebuie sa cuprinda, ca element principal, valoarea ofertei (pretul pretins pentru executarea lucrarilor solicitate) care este conditionata de:

nivelul cheltuielilor directe calculate pe baza:

consumului de resurse pe unitatea de lucrare;

preturilor unitare de resurse pe unitatea de lucrare,

preturilor unitare de procurare a resurselor;

nivelul cheltuielilor indirecte,

marimea profitului asteptat.

Calitatea lucrarilor, caracteristicile amplasamentului, durata de executie, capacitatea tehnico-organizatorica a ofertantului influenteaza volumul lucrarilor, dar mai ales, consumul de resurse pe unitatea de lucrare.

Consumurile normate de materiale, incluse in normele orientative, s-au determinat luand in calcul:

cantitatile de materiale care intra efectiv in lucrare,

pierderile tehnologice rezultate prin prelucrare (datorate tehnologiei practice);

pierderile netehnologice cauzate de transportul, manipularea si depozitarea materialelor de la locul de furnizare si pana la locul de punere in opera. Materialele ce se folosesc de mai multe ori (cofraje, sustineri, podine de schele) se includ in norme cu consumul specific aferent unei singure folosiri.

Pentru materialele folosite in cantitati foarte mici (acestea nu permit stabilirea de norme) se foloseste denumirea de "material marunt" si se exprima in procente fata de valoarea materialelor explicite.

Normele de consumuri orientative de manopera cuprind manopera consumata pentru:

transporturile de orice fel, de la punctul de preluare al materialelor si pana la frontul de lucru;

executarea lucrarilor propriu-zise, conform tehnologiei adoptate;

curatirea si intretinerea uneltelor de lucru de materiale si scule si transportarea lor afara zonei de lucru.

Manopera inclusa in norme este defalcata pe muncitori calificati si muncitori necalificati si se refera la folosirea unor utilaje cu randamente medii si la o productivitate medie a muncii.

Consumurile de manopera din normele orientative sunt exprimate in ore si fractiuni centesimale.

Normele de consum de ore utilaj din cadrul normelor orientative contin timpii efectivi de functionare a utilajului pentru executarea unei cantitati de lucrare.

Timpii auxiliari (pornire, oprire, alimentare, schimbarea pozitiei de lucru, intreruperi tehnologice) sunt luati in considerare pentru calculul pretului de deviz pe ora de functionare efectiva a utilajului prin intermediul coeficientului K (raportul intre orele de inchiriere si orele de functionare efectiva a utilajelor).

Simbolul normei de deviz permite identificarea rapida a acesteia deoarece fiecare segment al simbolului conduce la un element de identificare.

Primul element precizeaza categoria de lucrari: "C" pentru "Lucrari de constructii industriale, agrozootehnice, locuinte si social-culturale"; "T" pentru "Tunele"; "D" pentru "Drumuri"; "P" pentru "Poduri"; Ts" pentru "Terasamente".

Fiecare categorie de lucrari este compusa din capitole distincte de lucrari care se identifica prin simbolul categoriei (ex:"C") si al capitolului ("CA" pentru "Lucrari de betonare"; "CB" pentru "Cofraje si schele"; "CD" pentru "Zidarie si perati"; "CF" pentru "Tencuieli").

Constructorul are posibilitatea:

sa foloseasca aceste norme orientative;

sa adapteze aceste norme la particularitatile de dotare si organizare proprii;

sa foloseasca norme proprii (ignorandu-le pe cele orientative) daca dotarea sa si modelele organizatorice sunt complet diferite de cele medii luate in calcul la elaborarea normelor orientative.

La calculul valorii oferta unitatile de constructii practica urmatoarele preturi:

pretul producatorului (fara TVA) pentru materiale (la materialele din import se includ taxele si comisionul vamal);

salariile tarifare orare ale muncitorilor direct productivi, manopera aferenta manipularii materialelor, celelalte drepturi salariale stabilite in conditiile legii, CAS si contributia la fondul de somaj;

tarifele pe ora de functionare efectiva a utilajelor stabilite prin insumarea cheltuielilor cu amortizarea si intretinerea utilajului (reparatii, piese de schimb), cu combustibilul, salariile masinistilor (cu CAS si fondul de somaj aferent), cheltuieli indirecte si profitul aferent) daca utilajul este inchiriat;

tarifele de transport se stabilesc pe tona si cuprind cheltuielile cu transportul auto, feroviar, naval al materialelor de la producator sau furnizor la depozitul intermediar si de la depozitul intermediar la locul de punere in opera, in raza de actiune a mijloacelor de ridicat.

La aceste se adauga taxele aferente acestor transporturi si cheltuieli de transport al utilajelor de constructii de la baza de utilaje la punctul de lucru si retur.

Toate aceste preturi si tarife sunt utilizate, impreuna cu normele de consum de resurse si cu volumele de lucrari din antemasuratoare, la calculul cheltuielilor directe din cadrul devizului oferta pe categorii de lucrari.

Devizul pe categorii de lucrari prezinta cea mai mare importanta in organizarea contabilitatii costurilor lucrarilor de constructii.

El reda si evalueaza costurile lucrarilor de executat la categoriile de lucrari din cadrul unui obiect. Categoriile de lucrari reprezinta lucrarile din cadrul unui obiect sau complex de obiecte care au aceleasi caracteristici si procedee de executie (constructii, instalatii sanitare, electrice etc.) la realizarea lor participand mai multe procese de munca distincte, cunoscute sub numele de articole de deviz.

Cheltuieli directe, pe articole de deviz, se calculeaza ponderand volumul de lucrari (din antemasuratoare) cu preturile pe unitatea de masura a articolului de deviz (din analiza de pret).

Analiza de pret serveste la determinarea preturilor pe unitatea de masura a articolului de deviz si se realizeaza prin ponderea consumurilor normate, pe unitatea de masura a articolului de deviz cu preturile unitare ale fiecarei resurse in parte si insumarea rezultatelor pentru materiale, manopera, utilaj si transport.

Preturile luate in calcul pentru resurse, in vederea determinarii pretului oferta, sunt cele practicate de producatorii sau furnizorii resurselor cu maximum 28 de zile inaintea prezentarii ofertei.

Cheltuielile indirecte aferente unui proiect de constructii se determina, in marea majoritate a tarilor dezvoltate, ca o cota procentuala aplicata cheltuielilor directe ale proiectului respectiv si care este influentat de:

nivelul de organizare a ofertantului,

gradul de inzestrare tehnica;

solutii constructive si tehnologice aplicate,

tipul de management aplicat,

gradul de dispersie a subunitatilor;

politica de marketing aleasa in perioada in care se face oferta.

Cota de profit atasata fiecarui proiect este singura componenta a pretului oferta aflata in intregime sub controlul managerilor. In climatul actual de concurenta stabilirea unei cote de profit adecvate inseamna nu numai intocmirea unor oferte cu sanse de succes dar si asigurarea supravietuirii pe termen lung a firmei.

Cota de profit se stabileste ca o fractiune, exprimata ca un procent din costul total:

COTA PROFIT = (CHELT DIRECTE + CHELT. INDIRECTE) X RATA PROFIT

Intre data prezentarii ofertei si data executarii lucrarilor se poate intercala o perioada mare de timp ceea ce face necesara actualizarea valorilor executate pe baza ofertei adjudecate.4