COOPERARE INTERNATIONALA

INVESTITII STRAINE DIRECTE IN CAUTARE DE PIETE

In aceasta categorie a cautatorilor de piete sunt incluse in primul rand Transnationalele care investesc intr-o anumita tara sau regiune cu scopul de a oferi bunuri si servicii pietelor respective sau celor vecine.

In majoritatea cazurilor aceste piete au fost asigurate anterior prin exporturi, dar datorita barierelor comerciale sau de alta natura impuse de tarile gazda sau datorita dimensiunii pietei care era suficient de mare pentru a justifica investirea, exporturile au fost abandonate si firma a urmat calea Investitiilor Straine Directe.

Sunt si alte cazuri in care o firma poate incerca inlocuirea exporturilor pe o piata anume intr-o tara terta apropriata si realizarea exporturilor de aici. Aceasta motivatie a fost foarte puternica, in special pentru companiile care au beneficiat de anumite avantaje, in special de tehnologii sau de marci reputate, care le-au asigurat avantaje competitive pe pietele straine.

Tot in aceasta categorie a investitiilor straine directe aflate in cautare de piata sunt incluse Transnationalele care urmaresc protejarea reputatiei firmei sau exploatarea ei, considerata chiar motivatie foarte importanta in perioada actuala.

Alta motivatie - "urmarea clientilor sau furnizorilor" - in general acestia si-au construit deja facilitati de productie in strainatate, iar firma nu doreste sa-si piarda partenerii de afaceri - singura solutie este sa-si dezvolte o afacere pe aceeasi piata.

Astfel, o firma care opereaza in sectorul exploatarii petrolului poate integra in aval prin achizitia sau construirea unor rafinarii in strainatate intr-o tara in care exista piata pentru produsele sale finite.

Alta ratiune provine din nevoia firmei de a-si adapta produsele la preferintele consumatorilor locali si la caracteristica resurselor si capacitatile autohtone, atunci cand dimensiunea pietei este suficient de mare pentru a justifica investitia.

Necesitatea de adaptare a produsului pentru ca acesta sa indeplineasca cerintele locale poate conduce la utilizarea resurselor locale (materii prime), ceea ce inseamna ca cercetarea pietei si modificarea produsului la distanta mare fata de locul efectiv al

productiei sunt dificile si scumpe.

Modificarea produsului are doua efecte asupra productiei:

a)      investitii suplimentare, dar atata timp cat realizarea ei este imperioasa pentru a satisface in conditii optime o cerere de pe o piata externa, managementul firmei poate avea in vedere delocalizarea productiei

b)      pierderea anumitor economii de scara se poate compensa prin localizarea productiei intr-o tara in care costurile sunt suficient de reduse.

Cu cat modificarea ce trebuie adusa produsului trebuie sa fie mai mare, cu atat este mai probabil ca productia sa fie mutata in strainatate total sau partial. Lipsa cunoasterii limbii zonei respective, a practicilor de afaceri, legislatiei, procedurilor de marketing de pe piata gazda se pot transforma intr-un dezavantaj fata de firmele locale (pentru bunurile de larg consum).

Afilierea imaginii produsului la o tara de fabricatie preferata poate determina si investitia in strainatate. Imaginea buna poate rezulta fie din caracteristicile produsului, fie din considerente legate de serviciile post-vanzare. In testele utilizate pe marfuri identice cu exceptia tarii de origine, consumatorii au perceput produsul diferit, in functie de sursa productiei.

Desi exista numeroase exemple de schimbare a imaginii (imbunatatirea generala a imaginii produselor japoneze concomitent cu declinul imagini produselor americane), procesul poate dura foarte mult si poate fi costisitor pentru o firma.

Alta motivatie - costurile de productie si de vanzare care sunt mai reduse daca o firma este prezenta direct pe o piata in loc sa o deserveasca de la distanta prin exporturi. Productia in apropiere de pietele de desfacere este un mijloc important de scadere a cheltuielilor(mai ales de transport).

In ultimul timp acest argument devine mai mult teoretic datorita progresului realizat in transportul international - decizia va depinde de specificul sectoarelor de productie si de localizarea realizarii productiei.

Bunurile al caror transport este relativ costisitor si care pot fi produse mai avantajos in cantitati mici vor determina realizarea productiei aproape de marile centre de consum.

In aceasta categorie se inscriu si exigentele organizarii de tipul firma-mama - filialele productive care presupun recurgerea la modalitati de transport foarte costisitoare (aerian) pentru a evita pauzele in productie datorita aglomerarii cailor de transport terestre si maritime.

Delocalizarea productiei atunci cand ea raspunde unei asemenea strategii si modalitati de organizare implica de multe ori o scadere substantiala a costurilor de transport.

Riscul de livrare are un rol important in privinta motivatiilor de expansiune. Multi consumatori se tem ca obtinerea unor componente poate fi dificila daca produsele in care sunt incorporate sunt fabricate in strainatate. Consumatorii industriali prefera sa plateasca un pret mai mare unui producator situat aproape pentru a scadea riscul de livrare datorita distantelor si mijloacelor de transport.

Al saselea motiv este caracteristic firmelor care considera necesar ca partea un unei strategii globale de productie si marketing o prezenta puternica pe principalele pietele deservite de consumtori.

Alt tip de investitie straina directa este prezent in sectoarele dominate de oligopoluri internationale ( inds. petroliere, cauciuc) care detin unitati de productie in fiecare din cele trei mari zone comerciale si sunt angajate in activitati de revanzare si distributie. Ratiunile pentru investitiile internationale in acest context pot avea caracteristici defensive sau agresive.

O mare parte a strategiilor de investire de tipul "urmeaza liderul" apartine acestei categorii.

Investitiile agresive au ca scop promovarea intereselor globale ale firmei prin prezenta pe o piata in expansiune.

Al 7-lea motiv: actiunea guvernelor din tarile gazda care incurajeaza investitiile - cel mai important motiv pentru cautatorii de piete - instrumentul traditional ales de guverne este introducerea de bariere comerciale in calea exporturilor.

Functionarea acestui motiv a fost eficienta pentru ca evidentele existente arata ca cea mai mare parte a investitiilor in productia realizata in strainatate au urmarit evitarea barierelor la intrarea pe o piata.

Guvernele au incercat sa atraga investitiile straine directe prin oferirea diverselor stimulente: concesii fiscale, concesii de natura tarifara pentru investitori in productie importanti, acordarea de taxe preferentiale anumitor producatori, stimulente financiare, alte stimulente (concesii referitoare la controlul valutar, la aplicarea standardelor de protectie a mediului, interventia asupra miscarilor sindicale).

Investitiile straine directe in cautare de piete tind sa considere filialele productive din strainatate mai curand ca unitati independente decat ca elemente ale unei retele de activitati constituite la nivel global.

Filialele societatilor Transnationale de acelasi gen vor produce bunuri si servicii similare cu cele realizate de firma mama, intr-o gama mai restransa.

Produsele realizate sunt destinate vanzarii pe piata tarii gazda dar si catre zone vecine; in cazul unor piete integrate regional, productia poate deservi intreaga regiune.

INVESTITIILE STRAINE DIRECTE IN CAUTARE DE EFICIENTA

Investitiile aflate in cautare de eficienta sunt determinate de interesul pentru rationalizarea structurii investititiilor anterioare destinate cautarii de resurse sau de piete in asa fel incat firma sa poata obtine avantaje din coordonarea si controlul unor activitati dispersate din punct de vedere geografic. Principalele beneficii la care astfel de companii au acces sunt economiile de scara si de gama si rezulta din diversificarea riscului. Aceste investitii sunt rezultatul specializarii pe produs sau pe proces, al experientei generate de productia in medii culturale diferite, in traditii diferite si de asemenea sunt rezultatul exploatarii oportunitatilor de arbitraj. 

Din punct de vedere al diferentelor de costuri si de preturi intre diferite tari, intentia companiillor ce dezvolta un asemenea tip de motivatie este aceea de a obtine avantaje din dotarile cu factori de productie, din traditii si culturi diferite, din aranjamente instutionale, din sistemele economice si politice, din structurile de piata prin concentrarea productiei intr-un numar limitat de amplasari, dar care sa deserveasca mai multe piete.

Principalele transnationale cautatoare de eficienta sunt cele mature, mari si diversificate a caror productie este standardizata. La inceput, asemenea investitii se faceau odata cu investitiile care cautau resurse sau piete, care au devenit suficient de numeroase si de importante pentru a garanta un anumit tip de rationalizare a productiei care poate aduce beneficii companiei.

Pentru ca acest gen de investitii straine directe sa existe este necesar ca pietele externe sa fie bine dezvoltate si sa fie deschise. Din acest motiv, localizarea pentru investitii ce vizeaza eficienta sunt pietele regionale integrate.

In practica, transnationalele care vizeaza eficienta sunt de obicei de tipul corporatiei globale care concureaza prin produsele pe care le ofera spre vanzare, cat si prin capacitatea de diversificare a activelor de care dispun, obtinand in acest fel beneficii din productia realizata in cateva tari.

Investitiile care vizeaza eficienta pot fi grupate in trei mari categorii functie de scopul specific urmarit:

investitii ce urmaresc rationalizarea productiei prin posibilitatea de a beneficia de disponibilitatea si de costul factorilor de productie pe diferite piete nationale

investitii ce urmaresc obtinerea de economii de scara si de gama

investitii ce urmaresc diversificarea riscului

investitii ce urmaresc rationalizarea productiei prin posibilitatea de a beneficia de disponibilitatea si de costul factorilor de productie pe diferite piete nationale

Sunt determinate de intentia transnationalelor de a-si construi avantaje din disponibilitatea si costul dotarilor cu factori in diferite tari prin fabricarea de componente sau subansamble ale produsului in diferite parti ale lumii.

Multe firme au ocolit totusi rationalizarea productiei de componente datorita riscului de producere a grevelor sau a instabilitatii politicii comerciale. O alternativa a productiei rationalizate poate fi realizarea integrala a unui produs intr-o tara anume, dar numai a unei parti din gama de produse in acea tara.

Pe de alta parte costurile de productie sunt apreciate in cadrul transnationalelor si din punct de vedere al influentei pe care o are evolutia cursului de schimb intre monedele tarii de origine si tarii gazda sau intre cele ce apartin unui numar de doua tari gazda.

investitii ce urmaresc obtinerea de economii de scara si de gama

Au loc in tari care prezinta similaritati in privinta structurii economice si a nivelului veniturilor si in consecinta au ca scop obtinerea economiilor de scara si de gama.

In acest caz inzestrarea tarilor cu factori de productie are un rol mai putin important in influentarea directiei investirii in paralel cu o crestere a importantei factorilor creati - competente, aptitudini, disponibilitatea si calitatea industriilor de sprijin(situate in amonte si aval in lantul creator de valoare adaugata fata de pozitia investitiilor), caracterul concurentilor locali, natura cererii, politica guvernamentala la nivel micro si macroeconomic, etc.

Scala productiei avuta in vedere trebuie sa fie intotdeauna considerata in raport de dimesiunea pietei ce trebuie deservita.

investitii ce urmaresc diversificarea riscului

Au la baza principiile diversificarii financiare.

Atata timp cat fluxurile de numerar ale firmei sunt corelate cu performanta economiei nationale, iar performantele aceste economii nu sunt perfect corelate intre ele, prin realizarea de investitii in tari diferite se poate obtine o stabilizare a fluxurilor de numerar totale, iar raportul risc/castig poate fi imbunatatit chiar si atunci cand cursurile de schimb sunt puternic fluctuante.

INVESTITIILE STRAINE DIRECTE IN CAUTARE DE ACTIVE STRATEGICE

Acest grup de investitii cuprinde acele corporatii transnationale care se angajeaza in operatiuni in strainatate, de obicei prin achizitionarea unei firme straine cu scopul clar de a-si promova obiectivele strategice pe termen lung si mai ales acelea care urmaresc sustinerea si promovarea competitiei la nivel global.

Firmele care realizeaza astfel de investitii sunt fie transnationale care aplica o strategie de integrare regionala sau globala, fie investitori straini debutanti care incearca sa cumpere un avantaj competitiv pe o piata cu care nu sunt familiarizati, in loc de a-l construi ei insisi.

Motivatia principala a acestor investitii consta in suplimentarea portofoliului existent al companiei cu active care sunt destinate pentru a sprijini sau a intari pozitia sa competitiva globala sau, dimpotriva, pentru a o slabi pe cea a principalilor concurenti.

Din ce in ce mai mult, investitiile strategice si de rationalizare a productiei au loc simultan, in situatia in care firmele procedeaza la restructurarea activelor de care dispun pentru a-si atinge obiectivele de crestere a eficientei afacerilor.

Ca si transnationalele in cautare de eficienta, achizitiile de active strategice urmaresc sa obtina castiguri din detinerea si coordonarea unor activitati diversificate la nivel mondial.

In anumite situatii, aceste transnationale sunt preocupate in primul rand de managementul activelor financiare, exprimate in diferite monede nationale. In acelasi timp, ele pot implanta si propriul sistem organizational si managerial in companiile achizitionate, chiar daca nu se implica in conducerea lor curenta.

Totusi, in majoritatea investitiilor de natura strategica, se urmareste ca achizitia sa genereze anumite beneficii in restul organizatiei in care este integrata, cum sunt:

deschiderea de noi piete

obtinerea de economii de scara

marirea puterii competitive a firmei

reducerea costurilor de tranzactie

dispersarea chelltuielilor administrative la un numar mai mare de filiale

realizarea unei flexibilitati strategice prin capacitatea de diversificare si dispersare a riscurilor

Desi majoritatea operatiunilor de achizitii internationale, fie ele preluari sau fuziuni de firme se incadreaza in primele 3 tipuri de investitii, ratiunile de natura strategica pot prezenta motivatia de expansiune dominanta pentru transnationale in anumite circumstante si pentru atingerea anumitor obiective precise.

Urmatoarele posibile situatii in care considerente strategice de protejare sau de promovare a pozitiei competitive a unei firme ce devin mai importante sunt:

o firma poate achizitiona o alta sau poate incheia un aranjament colaborativ de tipul alianta strategica, licentiere, franchisa, contract de mangement, subcontractare, etc. pentru a putea impiedica un concurent sa adopte aceeasi strategie

o firma poate fuziona cu unul din concurentii sai ce actioneaza la nivel global pentru a se intari in lupta cu un concurent mult mai puternic

o firma poate achizitiona un grup de furnizori pentru a monopoliza piata unei anumite materii prime

o firma poate urmari obtinerea accesului la canalele de distributie dintr-o tara sau regiune pentr a-si promova mai bine marcile de produs

o firma poate achizitiona o companie ce realizeaza o gama complementara de produse pentru a putea conferi pe o piata o gama diversificata de marfuri

o firma isi poate uni fortele cu o firma locala in ideea ca in acest fel se va afla intr-o pozitie mai buna pentru a putea obtine contracte din partea institutiilor guvernamentale din tara gazda.

Nici acest tip de investitii nu pot fi absolut separate, totusi incep sa aiba o importanta din ce in ce mai mare.

ALTE TIPURI DE INVESTITII STRAINE DIRECTE

Pot fi impartite in trei mari categorii:

Investitii de evadare

Investitii de sprijin

Investitii pasive

INVESTITII DE EVADARE

Sunt cele realizate in scopul de a evita legislatia respectiva sau politicile macroconomice din tarile de origine. Trebuie precizat ca aceste investitii nu au nimic in comun cu ceea ce se intelge prin "fuga capitalului" care de obicei este asociata miscarilor politice sau unor conditii economice grele.

Au ca sursa firme din tari ale caror guverne aplica politici economice interventioniste si tind sa se concentreze mai ales in sectoare de activitate care au reglementari mai stricte, in special in sectorul financiar bancar.

Odata cu adoptarea la nivel mondial a unor strategii macroeconomice oerientate catre piata si liberalizarea economiei, se apreciaza ca acest tip de investire se va reduce din punct de vedere al volumului, cu exceptia cazurilor in care anumite companii sunt fortate sa-si relocalizeze activitatilor ca urmare a unor bariere comerciale impuse asupra exporturilor din tarile de origine.

INVESTITIILE DE SPRIJIN

Au ca scop sustinerea activitatii restului companiei din care fac parte. Filialele create cu acest obiectiv sunt de obicei generatoare de costuri in cadrul transnationalelor, in timp ce beneficiul activitatii lor se evidentiaza la nivelul altor componente ale firmei.

Cele mai cunoscute sunt investitiile legate de comert, orientate in principal spre promovarea si facilitarea exporturilor de bunuri si servicii ale firmei investitoare, ca si acordarea de sprijin in achizitionarea de produse din strainatate.

Pe langa filialele comerciale, exista si alte tipuri de servicii de sprijin prestate de filialele din strainatate pentru firmele mama.

In aceasta categorie pot fi incluse reprezentantele regionale care actioneaza ca un centru intermediar de control intre sediul central si unitatile operative localizate in strainatate.

INVESTITIILE PASIVE

O investitie fie locala sau internationala este considerata directa daca emitentul detine o cota suficienta din capitalul firmei receptoare pentru a-si asigura controlul prin influentarea deciziilor majore luate de aceasta.

De asemenea, investitiile directe se evidentiaza de cele de portofoliu prin motivatiile pe care le determina.

Prin comparatie, investitiile directe au menirea de a aduce noi resurse si capacitati manageriale in firma receptoare sau sunt realizate pentru a achizitiona active noi cu scopul de a mari profiturile obtinute de firma mama.

In cazul in care ponderea in capitalul firmei receptoare nu asigura controlul asupra operatiunilor, investitia este considerata a fi de portofoliu.

Investitiile de portofoliu reprezinta de fapt increderea in managementul si organizarea existenta a unei firme si sunt realizate cu scopul de a obtine profituri din cresterea cursului actiunilor pe piata, ca si din eventualele dividende distribuite.

Investitiile de portofoliu presupun implicarea din partea investitorilor in promovarea unui management pasiv, in timp ce investitiile directe se desfasoara printr-un management activ.

In realitate, cea mai mare parte a investitiilor directe variaza functie de caracterul activ sau pasiv al managementului aplicat de firmele care fac investitia.

Investitiile pasive sunt de doua tipuri:

cele realizate de conglomeratele mari institutionale specializate in cumpararea si revanzarea de companii. Totusi, desi investitiile sunt motivate de potentialul obtinerii unor venituri substantiale din dividende sau din castigul de capital, nu este exclusa implicarea unui anumit "input managerial direct", fiind destul de rare cazurile in care firma achizitionata este lasata sa opereze in continuare pe cont propriu.

Include ca emitenti firmele de dimensiuni reduse si investitori individuali din domeniul imobiliar. Totusi aceste investitii sunt motivate de cele mai multe ori de simpla anticipare a cresterii preturilor terenurilor si imobilelor situate in strainatate si desi clasificate ca directe, ele prezinta mai mult trasaturile unor investitii de portofoliu.

Motivatiile care au avut ca scop obtinerea acesului la resurse, la piete si la factori de productie cu costuri reduse, considerate motivatii traditionale au fost principalele forte care au sustinut expansiunea internationala a marii majoritatii transnationalelor.

Modul in care aceste motivatii au interactionat si au reusit sa determine transnationalizarea companiilor se poate explica printr-o teorie moderna a comertului international -"teoria ciclului de viata a produsului" elaborata initial in 1966.

Examinarea deciziilor care au marcat expansiunea internationala timpurie a transnationalelor demonstreaza faptul ca putine dintre ele s-au bazat pe strategii internationale bine puse la punct sau pe obiective globale bine stabilite.

Internationalizarea a fost si este un proces evolutiv pe stadii legat de cele mai multe ori de anumite obiective strategice la anumite momente.

Totusi, odata ce productia si vanzarile in strainatate au debutat, motivatiile de natura strategica s-au schimbat.