Indicatorii valorici ai productiei

Indicatorii valorici ai productiei

Pentru exprimarea rezultatelor din activitatea de productie si comercializare, la nivelul firmei, se utilizeaza un sistem de indicatori valorici care cuprinde: productia exercitiului, cifra de afaceri si valoarea adaugata.

Productia exercitiului, ca indicator valoric de exprimare a productiei, exprima rezultatul direct si util al activitatii industrial-productive pe o anumita perioada de timp (luna, trimestru, an). Aceasta cuprinde valoarea tuturor bunurilor si serviciilor realizare de firma in cursul perioadei.

Productia exercitiului unei intreprinderi cuprinde urmatoarele elemente:

- valoarea productiei vandute in acea perioada (Qv);

- cresterea sau descresterea productiei stocate (Qs) in care se cuprind stocurile de produse finite, semifabricate si productie neterminata la sfarsitul anului fata de inceputul anului;

- valoarea productiei imobilizate (Qi), reprezentata de imobilizarile corporale si necorporale realizate in regie, cat si de consumul intern de semifabricate si produse finite din productie proprie.

Qe = Qv Qs + Qi.

Productia stocata si cea imobilizata sunt evaluate in costuri de productie.

Cifra de afaceri reprezinta veniturile totale obtinute din activitatea comerciala a unei intreprinderi pe o anumita perioada de timp. In cadrul cifrei de afaceri nu se includ veniturile financiare precum si veniturile extraordinare. Analiza cifrei de afaceri prezinta o importanta deosebita deoarece permite aprecierea locului intreprinderii in sectorul sau de activitate, a pozitiei sale pe piata, a aptitudinilor acesteia de a lansa, respectiv de a dezvolta diferite activitati in mod profitabil. Totodata, modificarea cifrei de afaceri se reflecta asupra principalilor indicatori economico-financiari, precum si asupra eficientei activitatii societatilor comerciale.

Cifra de afaceri neta (CA), exprima volumul total al afacerilor unei firme, evaluate in preturile pietei. Cuprinde totalitatea veniturilor din vanzarea marfurilor si produselor, executarea lucrarilor si prestarea serviciilor intr-o perioada de timp, precum si veniturile din subventii pentru exploatare. Principalele obiective ale analizei cifrei de afaceri vizeaza: analiza structurala a cifrei de afaceri; analiza factoriala a cifrei de afaceri; principalele consecinte ale modificarii cifrei de afaceri.

Valoarea adaugata este un indicator sintetic care exprima valoarea nou creata de activitatea productiva a intreprinderilor intr-o anumita perioada de timp. In acelasi timp, valoarea adaugata exprima mai bine efortul nemijlocit al fiecarei intreprinderi la crearea produsului intern brut, permite aprecierea mai corecta a eficientei economice, stimuleaza reducerea cheltuielilor materiale, folosirea eficienta a mijloacelor de productie si a fortei de munca.

Pentru determinarea nivelului valorii adaugate se pot folosi doua metode: metoda sintetica sau indirecta si metoda analitica sau directa.

Metoda sintetica (indirecta) este cea mai raspandita in calculul valorii adaugate deoarece este mai exacta si se poate aplica mai usor.

Stabilirea valorii adaugate prin aceasta metoda se face scazand din productia exercitiului , consumurile intermediare provenite de la terti:

VA = Qe - Cm,

in care:

VA - valoarea adaugata;

Cm - cheltuieli materiale provenite de la terti.

In cazul firmelor care desfasoara si activitate de comert, valoarea adaugata totala cuprinde si marja comerciala (Mc), stabilita ca diferenta intre valoarea marfurilor vandute (Vm) si costul marfurilor vandute (Cmv):

VA = Mc + (Qe - Cm)

Metoda analitica (directa) sau aditiva de calcul a valorii adaugate permite determinarea acesteia prin insumarea elementelor sale componente:

- cheltuieli cu personalul (Cs);

- impozite si taxe (IT);

- cheltuieli cu amortizarea (A);

- cheltuieli financiare (CF);

- profitul net (Pn).

VA = Cs + IT + A + CF + Pn.

In acest caz, valoarea adaugata cuprinde remunerarea muncii prin cheltuielile cu personalul, a capitalului propriu sau actionarilor prin dividende, a capitalului imprumutat prin dobanzi, a capitalului tehnic prin amortizare, a statului prin impozite si taxe, precum si a intreprinderii prin profitul reinvestit (folosit pentru autofinantare). Aceasta metoda permite urmarirea modului de repartizare a valorii adaugate intre participantii la activitatea firmei.