PIATA MUNCII

Obiective:

Ø      Evidentierea principalelor trasaturi ale pietei muncii

Ø      Explicarea formarii cererii si ofertei de munca

Ø      Insusirea principalelor teorii cu privire la formarea salariului

Ø      Evidentierea principalelor forme ale salariului

Termeni cheie: populatia activa, populatia disponibila, populatia activa, somaj, salariu.

1. Trasaturile pietei muncii

Piata muncii este, din mai multe puncte de vedere, o piata imperfecta, sursa imperfectiunilor fiind data in principal de :

1) existenta concurentei intre un numar infinit de mare de ofertanti avand o putere economica redusa in procesul vanzarii fortei de munca si un numar relativ mic de cumparatori ai acesteia;

2) existenta interventiilor legislative exercitate de catre guverne;

3) presiunile exercitate de catre sindicate asupra formarii salariului, stabilirii conditiilor de munca, a incheierii contractelor de munca, a aplicarii si respectarii unor norme legate de securitatea fizica si sociala a lucratorilor;

4) capacitatea de informare partiala cu privire la existenta si evolutia cererii si a ofertei de munca pe alte piete;

Piata muncii este o piata contractuala, o piata pe care stabilirea drepturilor si obligatiilor dintre vanzatorii si cumparatorii de munca se realizeaza pe baza unor contracte economice si sociale.

Ea este in acelasi timp o piata administrata. La nivelul ei, firmele isi gestioneaza fondurile de care dispun in functie de strategiile de salarizare elaborate pe baza prevederilor legislative, dar si in functie de strategiile de dezvoltare a productiei de bunuri finale si servicii la care este utilizata munca angajata de catre acestea.

Piata muncii este, in acelasi timp, o piata puternic segmentata pe niveluri determinate de factori economici si sociali, cum ar fi: siguranta locului de munca, riscul somajului, dimensiunea si securitatea venitului, nivelul de de educatie si formare profesionala, gradul de sindicalizare si forta de negociere a sindicatelor in relatiile cu patronatul.

2. Cererea si oferta de munca.

Piata muncii se caracterizeaza prin desfasurarea unor operatiuni complexe vizand tranzactii care au drept obiect munca. Atunci cand tranzactiile se desfasoara la nivelul unei entitati economice de tipul economiei nationale, ramurii, subramurii sau firmei de afaceri, se intalnesc cererea de munca, reprezentata de numarul locurilor de munca salariate disponibile la un moment dat cu oferta de munca, formata din cei dispusi sa presteze o munca calificata in schimbul unei sume de bani.

Cererea de munca este determinata in mod direct de productivitatea marginala a muncii (care determina, in acelasi timp si nivelul salariilor) si de volumul productiei . La nivelul unei tari, cerererea de forta de munca este o rezultanta a nivelului si intensitatii cu care se manifesta cei doi factori

.Salariul

Pretul la care se tranzactioneaza cantitatea de munca ceruta cu cea oferita poarta numele de salariu. Termenul este de origine latina (salarium) si reprezenta initial suma care se platea fiecarui soldat roman pentru cumpararea sarii.Soldatul era un om dependent si I se acora salarium in virtutea acestei dependente. Un om liber nu primea salariu. Termenul s-a pastrat in timp si a capatat sensul de venit al unui om care este dependent de altul, in sens juridic sau economic.

3.1. Teorii cu privire la formarea salariului

In privinta explicarii formarii salariului si a stabilirii nivelului acestuia, se desprind o serie de teorii mai importante, dintre care le vom trece in revista pe urmatoarele:

a) Teoria salariului de subzistenta elaborata la mijlocul secolului trecut de catre David Ricardo porneste de la teoria lui Robert Thomas Malthus conform careia pretul de piata a muncii va tinde spre acel nivel care permite acoperirea nevoilor de subzistenta.

b) incercand sa explice modul de stabilire a nivelului salariului intr-o anumita perioada de timp, Adam Smith considera ca cererea de munca nu poate sa creasca decat proportional cu cresterea fondurilor destinate platii salariilor, iar Ricardo completeaza acesta ideea cu aceea ca numai cresterea capitalului poate conduce la cresterea cererii de munca. in acceptiunea lor,salariile se determina prin impartirea fondurilor destinate lucratorilor la numarul de oameni care participa la actul productiv.

c) Preluand o parte din ideile lui Ricardo, Karl Marx dezvolta in teoria valorii munca ideea conform careia nu presiunile exercitate de catre intreaga populatie activa stabilesc un anumit nivel al salariului (la limita subzistentei), ci numarul de someri aflati pe piata muncii, pe care Marx ii numeste in mod plastic "o armata de rezerva" care ar putea inlocui oricand forta de munca angajata atunci cand aceasta ar face presiuni asupra cresterii salariilor.

d) in acceptiunea lui Francis A. Walker, salariul reprezinta un venit rezidual obtinut prin scaderea din cifra de afaceri (definita prin totalitatea incasarilor din vanzarea productiei) veniturile cuvenite celorlalti factori de productie: renta (ca venit al posesorului pamantului), profitul (ca venit al posesorului capitalului)si dobanda (ca venit adus de capitalul banesc).Landlordul, capitalistul si antreprenorul isi stabilesc in mod independent marimea veniturilor (renta, profitul si dobanda), ceea ce ramane (venitul rezidual) reprezentand fondul de salarii global, fond in functie de care se determina nivelul salariului cuvenit fiecarui lucrator

e) Pornind de la ideea enuntata de Smith in Avutia Natiunilor conform careia patronii au o putere de negociere mai mare decat lucratorii, deoarece numarul lor fiind mai mic pot sa-si coordoneze mai bine interesele, John Davidson a elaborat in 1898 teoria salariului ca rezultat al negocierilor.

f) Teoria stabilirii nivelului salariului in functie de productivitatea marginala a lucratorilor a aparut la inceputul secolului al XIX-lea, cand in lucrarea lui "Statul Izolat" publicata in anul 1826, Johann Heinrich von Thunen a elaborat,in cadrul teoriei sistributiei, o teorie a productivitatii marginale a muncii, preluata ulterior de catre reprezentantii scolii austriece, de catre Philip Henry Wicksteed in Marea Britanie si de catre John Bates Clark in Statele Unite.

Conform acestei teorii, patronii vor continua sa angajeze lucratori pana cand valoarea produsa de catre lucratorul aditional (marginal) este egala cu costul angajarii lucratorului suplimentar respectiv.

g) Teoria formarii salariului pe baza puterii de cumparare are la baza relatia care se stabileste intre nivelul salariului si gradul de ocupare a fortei de munca, relatie stabilita in functie de evolutia ciclica a economiei.

3.2. Formele salariului

Literatura si practica economica distinge urmatoarele forme ale salariului:

Salariul nominal- reprezinta suma de bani pe care o primeste salariatul in functie de cantitatea, calitatea si importanta muncii depuse.

Salariul real- reprezinta cantitatea de bunuri si servicii care poate fi cumparata cu salariul nominal.Marimea acestuia este determinata de salariul nominal si de evolutia preturilor.

intre salariul real si cel nominal exista o relatie de directa proportionalitate, in conditiile mentinerii constante a preturilor.

unde: S_r reprezinta salariul real

S_n reprezinta salariul nominal

I_p reprezinta indicele preturilor

Salaiul colectiv reprezinta salariul acordat in mod global tuturor participantilor la activitatea unei firme, ca participare la rezultalele acesteia sau prin acordarea unor facilitati de natura matariala.

Salariul social reprezinta acea parte din vanitul national pe care societatea, in ansamblul sau, o acorda pentru o perioada de timp determinata unor categorii defavorizate care se confrunta cu situatii deosebite: pierderea locului de munca, pierderea temporara a capacitatilor fizice sau intelectuale de a desfasura o activitate productiva, etc.