Promovarea

Promovarea

In conditiile economiei contemporane, ale sporirii si diversificarii neintrerupte a bunurilor si serviciilor destinate satisfacerii nevoilor materiale si spirituale ale societatii, ale crearii schimburilor economice intentionale, problemele comunicarii cu consumatorii (utilizatorii) devin din ce in ce mai dificile, necesitand eforturi de cunoastere si informare reciproca mult mai insemnate, mult mai variate. De altfel, consumatorului intem ca si clientului extem, in lipsa unui sistem modem si eficient de comunicatie, de informare, le este destul de greu sa fie siguri ce produse si servicii sunt oferite pe piata, unde, cand si in ce conditii se pot procura, in ce masura ele corespund exigentelor si preferintelor lor. Solutia adoptata de intreprinderile modeme pentru satisfacerea acestor cerinte consta in instituirea unui sistem care sa asigure o permanenta comunicare intre producatori si comercianti, pe de o parte, si consumatori (utilizatori), pe de alta parte.

Este vorba insa nu de actiuni izolate, conceptul de 'comunicatie' reflecta tocmai preocuparile de a atenua natura uneori divergenta, alteori contradictorii a mesajelor emise de intreprindere si de a le contopi intr-un sistem coerent, care sa asigure o actiune conjugata, cu o tinta precisa - ansamblul agentilor pietei ( consumatori, utilizatori, intermediari etc. ).

Sistemul de comunicatie contemporanimplica utilizarea, pe de o parte, a unor forme variate de informare si stimulare a consumatorilor , menite sa prezinte intreprinderea, produsele si serviciile sale, dar si sa provoace o serie de modificari favorabile in mentalitatile si obiceiurile de consum ale acestora, pe de alta parte stabileste comunicatii efective cu proprii ei salariati, cu actionarii sai, cu mediile financiare si cele ale puterii publice etc. Se poate deci aprecia ca pluralitatea mediului in care intreprinderea actioneaza determina coordonatele si parametrii sistemului sau de comunicatie in cadrul caruia isi va desfasura activitatea promotionala.

Prin politica de comunicatie si mijloacele ce o concretizeaza, compania moderna urmareste o difuzare cat mai ampla a informatiilor despre activitatea, produsele si serviciile sale, dar si receptionarea modului cum acestea sunt primite si apreciate de destinatar . Privita din acest punct de vedere, intreprinderea se constituie intr-un sistem deschis spre mediul sau extem si, in acelasi timp, o sursa de mesaje al caror obiectiv principal vizeaza intarirea imaginii si a prestigiului produselor si serviciilor sale pe piata pe care actioneaza. Pentru a realiza un asemenea obiectiv , trebuie sa se asigure selectarea si organizarea informatiilor pe care le difuzeaza, intrucat folosirea unor mijloace neadecvate sau necorelate de difuzare ori confruntarea cu informatiile firmelor partenere sau concurente pot da nastere unor situatii cu efecte negative pentru prestigiul si activitatea sa. Succesul unui asemenea demers este conditionat de respectarea unor cerinte de catre fiecare sursa de comunicatie folosita si anume:

sa fie suficient de putemica, pentru a putea determina o relatie de autoritate fata de publicul privat;

sa fie atragatoare, astfel incat sa poata fi identificata din multimea surselor de comunicatie;

sa fie credibila, in sensul ca, pentru a putea fi acceptata, mesajele puse in circulatie sa corespunda sistemului de valori al destinatarului.

Ca receptor de informatii trateaza cu maxima atentie situatiile in care imaginea sa si a ofertei sale se bucura de aprecierile consumatorilor , dar mai ales de cazurile in care inregistreaza o diminuare a prestigiului pe piata, retineri ale consumatorilor sau chiar respingerea produselor si serviciilor oferite.

Sistemul de comunicatie, prin care intreprinderea pune in circulatie o idee, o informatie sau o atitudine - este format din urmatoarele elemente: o sursa de informatie (intreprinderea insasi), un mesaj (informatia, ideea ce urmeaza a fi difuzata), un canal de difuzare a mesajului (suportul mesajului), un destinatar (consumatorul intem, clientul extem, distribuitorul). Sunt cazuri in care se recurge la solutia difuzarii de informatii in sens unic, deci fara a se mai interesa de modul cum acestea sunt receptionate si intelese de catre destinatarii vizati, de cele mai multe ori se adopta sistemul de comunicatie cu dublu sens, care creeaza intreprinderii posibilitatea de a stabili daca mesajele (informatiile) difuzate au fost sau nu receptate si cum au fost intelese de catre destinatari, pentru a se opera, dupa caz, in privinta formei si continutului, a canalului de transmitere etc. Un astfel de sistem, cu dublu sens, asigura un permanent dialog cu mediul extem, cu piata, fumizand intreprinderii elementele necesare desfasurarii unei activitati eficiente.