STRUCTURA ACTIVITATII ECONOMICE

STRUCTURA ACTIVITATII ECONOMICE

Societatea omeneasca s-a constituit, a existat si exista datorita activitatii economice a oamenilor, care presupune munca. Astfel, sunt produse bunuri economice si servicii prin care se satisfac nevoile si interesele.

Activitatea economica reprezinta ansamblul actelor prin care oamenii isi satisfac nevoile prin intermediul productiei, repartitiei, schimbului si consumului de bunuri si servicii. In cadrul acestei activitati, se produc bunuri economice de care au nevoie oamenii si pe care natura nu le ofera gratuit. Activitatea economica din fiecare tara a devenit extrem de complexa, ea structurandu-se astfel:

a) Pe activitati economice astfel

- de productie- in cadrul carora au loc transformarea intrarilor, a resurselor, factorilor de productie in iesiri, in bunuri economice, in mod direct sau indirect.

- de circulatie - in cadrul carora au loc activitati de deplasare in spatiu, de pastrare si depozitare, de schimb direct sau prin intermediul actului de vanzare-cumparare a bunurilor materiale.

- de repartitie- in cadrul carora sunt cuprinse activitatile prin care bunurile materiale se distribuie si redistribuie participantilor la viata economica si intre membrii societatii.

- de consum- care reprezinta actul de folosire efectiva a bunurilor, care verifica utilitatea acestora si concordanta cu nevoile si interesele oamenilor

b) Pe sectoare de activitate: sectorul primar, care include agricultura si sil-vicultura; sectorul secundar, care cuprinde industria si constructiile; sectorul tertiar, incluzand serviciile economice, sociale, culturale, religioase si administrative; sectorul cuaternar, care include cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica fundamentala si aplicativa. Pe baza infaptuirii progresului stiintifico-tehnic si a cresterii productivitatii muncii, in ansamblul economiei fiecarei tari, se reduce ponderea sectorului primar si chiar a celui secundar, in favoarea sectorului tertiar si cuaternar;

c) Pe nivele de agregare: microeconomia, care include activitatile desfasura-te de agenti economici; mezoeconomia, care cuprinde activitatile economice realizate in cadrul ramurilor si a unitatilor teritoriale; macroeconomia, care include ansamblul activitatilor economice din tara respectiva, structurate atat pe ramuri, cat si pe unitati teritoriale.

Toata gama de activitati care privesc productia, repartitia, schimbul si consumul bunurilor materiale si serviciilor economice, activitati care se desfasoara si se intretin reciproc in cadrul unei tari si se raporteaza la posibilitatile si interesele general-statale, reprezinta economia societatii (economia nationala).

Microeconomia exprima procesele, actele, faptele si comportamentul agentilor economici ce participa la fluxurile economice. Ca ramura a stiintei economice, microeconomia se ocupa cu studiul structurii, functionalitatii si comportamentului agentului economic individual (consumator, lucrator, firma). Problemele esentiale ale analizei la acest nivel sunt: ce trebuie produs; la ce pret se vand produsele; repartizarea veniturilor la nivelul unei firme etc.

Macroeconomia exprima aceleasi fapte, procese si acte economice la nivelul sistemului economic. Ca ramura a stiintei economice, macroeconomia se ocupa cu studiul structurii, functionalitatii si comportamentului de ansamblu al sistemului economiei nationale in stransa legatura cu sistemul economiei mondiale si cu mediul inconjurator, in scopul determinarii cererii si ofertei agregate de bunuri si ser-vicii si a variabilelor care le influenteaza. Principalele probleme ale analizei macroeconomice sunt: volumul general al productiei, nivelul general al ocuparii resurselor de munca, indicele general al preturilor, etc. Adesea, macroeconomia se identifica cu economia nationala. La nivel macroeconomic se studiaza evolutia indicatorilor macroeconomici si legaturile dintre ei.