Activitatea de "Lobby"

Activitatea de "Lobby"

Ce este Lobby?

Termenul lobby provine dintr-o expresie a generalului Grant, presedinte al Statelor Unite ale Americii la sfarsitul secolului al XIX-lea: dupa incendiul care distrusese prima Casa Alba, presedintele, care locuia intr-un hotel, se lamenta de prezenta tuturor celor care il asteptau la parter in hol (lobby) pentru a incerca sa-l influenteze. Termenul a supravietuit.

Lobby-ul, unul din fundamentele democratiei americane, este o notiune veche care are radacini in chiar civilizatia greaca. Totusi, pentru o intelegere corecta a fenomenului, este necesara cel putin o scurta retrospectiva a contructiei americane.

Lobby-ul este integrat in spiritul american chiar inainte de constitutia din 1789 care stipula ca acesta este un drept: "Congresul nu trebuie sa voteze legi (.) care restrang libertatea de expresie sau pe aceea a presei; sau dreptul oamenilor de a se reuni si de a prezenta in mod pasnic guvernului o doleanta cu scopul de a obtine decizii favorabile". Lobby-ul nu reprezinta o activitate indoielnica implicand cadouri exotice, calatorii gratuite sau, mai pe scurt, coruptie sau trafic de influenta.

La fel ca multe alte tipuri de organizatii, si intreprinderile intervin pe langa puterile publice. In functie de circumstante si de obiectivele pe care le urmaresc, acestea utilizeaza atat grupurile de presiune din care fac parte, cat si propriile servicii. Strategiile si tacticile lobby-ului practicat de intreprinderi nu sunt stabilite o data pentru totdeauna, ci depind de numerosi parametri si de evolutia acestora: caracteristicile intreprinderii, ale stilului de gestiune si ale sectorului de activitate; mentalitatile si perceptiile dominante in mediul socio-politic cu privire la intreprinderi in general si cu privire la problema pentru care se intervine, in particular; repartizarea competentelor in materie intre diferitele componente (locale, nationale sau chiar internationale). Toti acesti factori reprezinta tot atatea variabile critice de care intreprinderile trebuie sa tina seama atunci cand identifica optiunile strategice si tintele pe care sa le atinga.

Avand in vedere toate aceste elemente, lobby-ul se defineste ca activitatea care consta in interventii destinate sa influenteze direct sau indirect procesele de elaborare, aplicare sau interpretare a masurilor legislative, normelor, reglementarilor si, mai general, a tuturor interventiilor sau deciziilor puterii publice.

Lobby-ul trebuie sa aduca un plus de competitivitate intreprinderilor (si tarilor), armonizand raporturile dintre stat si intreprinderi, definind mai clar programele si, in orice caz, devenind campionul transparentei.

De asemenea, lobby-ul este o parte din Afacerile Publice.

Asociatia Romana a Profesionistilor de Relatii Publice considera Afacerile Publice ca reprezinta acel domeniu al Relatiilor Publice care vizeaza publicuri bine determinate: guvernul - fie el national sau regional, parlamentul, municipalitatea, persoanele din administratie, functionarii de stat, grupurile de presiune - atat de la nivel local, cat si national, european sau transeuropean.

Consiliul CERP (European Confederation of Public Relations) da urmatoarea definitie: "Afacerile Publice inseamna desfasurarea unei activitati care consta in realizarea unor eforturi planificate si formalizate ale unei organizatii cu scopul de a-si exercita drepturile si indatoririle de bun cetatean in cadrul comunitatii, al natiunii si al societatii si de a incuraja angajatii sa indeplineasca aceste drepturi si indatoriri".

Cine este lobbystul?

In prezent, practicarea lobby-ului este o adevarata meserie, insusita in cele mai bune universitati anericane (in principal universitatea Georgetown din Washington) care abordeaza relatiile intre stat si intreprinderi la nivel doctoral. Multe tari din Uniunea Europeana au intergrat deja aceasta meserie.

Lobbystul trebuie sa aiba inainte de toate un inalt simt etic. Daca aceasta meserie este puternic reglementata peste Atlantic, mai ramane drum lung de parcurs in Europa pentru a adopta un cod deontologic veritabil. In orice caz, lobby-ul profesionist trebuie sa tina seama de cateva elemente.

In primul rand apare interdependenta dintre economie si social, recunoscuta si acceptata azi in totalitate. In al doilea rand, este vorba despre transparenta informatiei, deoarece informatia inseamna putere. Societatile moderne cauta tot mai multa libertate de expresie, tot mai multe informatii si tot mai multa comunicare. Aceste aspecte sunt alese de tot mai multe organizatii internationale pentru a analiza gradul de democratie al diverselor tari. In prezent exista legi cu privire la informatii, care variaza de la o tara la alta si sunt intr-o evolutie permanenta. Al treilea element este filosofia balantei economice. Daca in trecut responsabilitatea se traducea prin "faceti profit cu orice pret", astazi raspunsul este: "puneti de acord si echilibrati diversele interese ale tuturor stakeholderilor".

Lobbystul profesionist va trebui sa integreze toate aceste date pentru a le pune la dispozitia grupului de interes pe care il reprezinta. Literatura de specialitate defineste cinci reguli de aur ale lobby-ului profesionist: 20% drept, 20% politica, 20% economie, 20% diplomatie, 20% comunicare.

Lobby-ul - instrument strategic

Participarea intreprinderii la elaborarea politicilor publice corespunde unei necesitati de ordin strategic. Strategiile si tacticile de care dispune o intreprindere pentru a interveni pe langa puterile publice sunt multiple, pragmatice si evolutive. In functie de nevoile pe termen scurt sau lung, intreprinderea poate sa utilizeze grupurile de presiune din care face parte in sectorul sau de activitate.

De asemenea, poate recurge la propriile servicii organizationale sau poate face apel la servicii specializate in acest tip de mediere. In numeroase cazuri, lobby-ul se practica prin actiunea conjugata a celor trei factori.

In "Strategie concurentiala", Michael Porter insista asupra faptului ca orice strategie a unei intreprinderi trebuie sa tina seama de aspiratiile societatii in care se insereaza. Din acest motiv o buna strategie a intreprinderii trebuie sa includa lobby-ul in planul sau, acordandu-i aceeasi importanta ca si productiei, marketingului etc., deoarece face parte integranta din mediul intreprinderii.

Imaginea publica a lobby-ului este strans legata de conceptia asupra democratiei si valorilor morale ale societatii. Mai depinde si de propria imagine a mediului de afaceri care emite aceasta activitate. Din acest motiv lobby-ul a putut fi asociat, in anumite ocazii, cu incercari mai mult sau mai putin legitime de a presa asupra deciziilor statului cu scopul de a proteja interese particulare.

In general, o intreprindere poate adopta una din urmatoarele trei pozitii fata de puterea publica:

● pozitia pasiva, in care intreprinderea se cantoneaza in observarea deciziilor, pastrandu-si reactia pentru momentul deciziilor guvernamentale;

● pozitia activa, in care intreprinderea cauta sa modifice initiativele publice in sensul propriului interes, dupa un program bine definit;

● pozitia de anticipare, in care intreprinderea isi propune sa identifice deciziile politice pentru a fi mai a competitiva, minimizand inconvenientele si maximizand avantajele, neurmarind totusi sa influenteze elaborarea acestora.

Tinand seama de toate aspectele prezentate, este momentul prezentarii etapelor unei operatiuni de lobby:

. definirea obiectivelor intreprinderii;

. selectionarea problemelor care vor face obiectul unei supravegheri, a unei analize si a

unei interventii din partea intreprinderii;

. identificarea tintelor pe care intreprinderea intentioneaza sa le influenteze:

- in interiorul aparatului guvernamental;

- in exteriorul aparatului guvernamental;

. selectionarea tehnicilor de lobby ce vor fi utilizate:

- lobby direct (comunicare personala, contacte);

- lobby indirect (campanii de scrisori, campanii de relatii publice);

- lobby financiar (contributii la campanii politice);

- practici indoielnice (distorsiuni de fapte, minciuni, tehnici de obstructionare, cooptare);

- organizarea de coalitii.

. punerea in aplicare, monitorizare, evaluare.

In fata concurentei nationale si europene devine necesar ca Romania, daca se vrea competitiva pe scena internationala, sa se doteze cu aceasta arma strategica si fundamentala care este lobby-ul profesionist, lasandu-l sa-si exercite forta (de seductie) pe deplin.

Reglementarea activitatii de lobby in Romania. Argumente pro si

contra

Activitatea de lobby a luat amploare in Romania ultimilor 14 ani, tot mai multe grupuri de societati comerciale, organizatii neguvernamentale, sindicate, asociatii profesionale ori patronale implicandu-se in influentarea procesului decizional. Mai mult decat atat, au aparut si functioneaza in Romania societati care ofera servicii specializate de consultanta in lobby clientilor interesati de protejarea ori promovarea intereselor lor prin influentarea politicilor publice.

Prin urmare se ridica problema reglementarii acestei activitati. Cu alte cuvinte, ne punem problema: cum sa se reglementeze aceasta activitate: printr-o lege, printr-un set de norme si proceduri incluse in regulamentele de functionare a Guvernului si Parlamentului sau printr-un Cod de Conduita si Bune Practici.

Acestea sunt doar cateva forme de reglementare, care ar tine cont de stadiul in care ne aflam in procesul democratic.

Exista motive suficiente ca nu este momentul potrivit pentru a legaliza activitatea de lobby, mai ales daca lipsesc cateva instrumente de sustinere, care au si rolul de a curata macar in parte viata politica.

Mecanismul de elaborare a politicilor publice din Romania este netransparent, neparticipativ si distorsionat in mod grosolan. Desi toti politicienii pretind ca respecta transparenta si participarea publica in cazul promovarii proiectelor de lege, in realitate acestia se rezuma adesea la publicarea proiectelor de lege pe pagina de internet a ministerelor si a agentiilor guvernamentale. Asta echivaleaza doar cu indeplinirea unei proceduri de comunicare. Intr-un stat democratic, transparenta inseamna informarea la timp si in mod complet a publicului despre o actiune politica si a scopul urmarit. Iar participare publica inseamna implicarea, consultarea si audierea publicului in toate fazele de elaborare a politicilor publice, de la identificarea si definirea problemei pana la redactarea unui proiect de lege.

Nu este admisibil ca oamenii sa se confrunte cu un proiect de lege gata facut si postat pe pagina de internet a unui minister. In acest caz, jocul se desfasoara in parametrii fixati deja de initiator. Dovada ca si proiectul de lege privind activitatea de lobby pe care il comentez in articolul de fata a mers exact pe acest traseu. Daca mecanismul de elaborare a politicilor publice nu este pus la punct, lobbystii, odata legalizati, vor utiliza acest mecanism distorsionat pentru a sustine preponderent tot felul de proiecte de lege prin care se promoveaza preponderent interesele economice ale unor persoane, nicidecum interesul public.

Separat de acest aspect, toata lumea a remarcat lipsa de etica in politica si inexistenta unei delimitari nete intre oamenii politici, oamenii de afaceri si sindicalisti. In conditiile in care un actor politic joaca mai multe roluri in acelasi timp, iar omul de afaceri se foloseste si de patronat si de un partid, ori liderul sindical face afaceri si munca sindicala, dar ataca patronatele si guvernul, asa de ochii lumii, lobby devine un instrument de schimb pentru rente si un mijloc legal de a face trafic de influenta, desi in mod normal nu se confunda cu aceste fenomene. Pe un teren minat, lobby devine otrava, nicidecum un medicament. De aceea, trebuie sa mai treaca un numar de ani pana la introducerea activitatii de lobby, iar in acest interval trebuie pregatit un mediu institutional favorabil.

Mai intai, Parlamentul si ministerele trebuie sa utilizeze audierea publica in mecanismul de politici publice. Acesta este primul pas de exprimare democratica a unor idei, in care politicianul tace si asculta ce dureri au oamenii. Este un exercitiu preliminar si obligatoriu pentru politicieni. Apoi, modul de finantare a partidelor politice si votul uninominal trebuie schimbate, intrucat acestea sunt sursele ce au imbolnavit mecanismele democratice de decizie si activitatea unor organizatii publice, mai ales a Parlamentului.

Daca nu se aduc corectii in finantarea partidelor politice si in votul uninominal, lobby devine un instrument de finantare legala a politicienilor, indepartandu-se astfel de scopul sau. Corelativ, trebuie extinsa aria incompatibilitatilor ce ii privesc pe politicieni, oamenii de afaceri si lideri sindicali, pentru a se face o separare neta intre acestia. In fine, trebuie stabilit cu precizie tipul entitatilor juridice care pot face lobby. In proiectul de lege, subiectul acesta este tratat superficial. De pilda, daca activitatea de lobby se lasa pe mana organizatiilor civice de-a valma cu societati comerciale, atunci rolul societatii civile, care si asa este fragil, va fi profund afectat, intrucat va disparea controlul asupra procesului politic pe care ani buni si l-a asumat.

Organizatiile civice vor alerga dupa bani, pentru a face lobby unor idei pe care, in mod natural, nu mai au cum sa le cenzureze. Sigur ca vor aparea competitie si atacuri intre aceste organizatii, dar asta nu mi se pare ca ar semana cu un control civic, ci cu o forma noua de manipulare. De asemenea, firmele de lobby trebuie sa fie independente, nicidecum controlate de oamenii politici si nici sa nu fie filiale ale unor companii la care sunt actionari oameni de afaceri sau lideri sindicali.

In continuare redam cateva dintre argumentele pro si contra reglemetarii lobby-ului.

Argumente in favoarea reglementarii lobby-ului

Accesul liber si deschis la toate puterile din stat este o caracteristica a bunei guvernari, fiind o foarte importanta chestiune de interes public, iar a face lobby pe langa detinatorii de functii sau demnitati publice este o activitate legitima, prevazuta in Constitutie.

Guvernul Romaniei este preocupat de reglementarea lobby-ului ca parte a Programelor de Prevenire si Actiune impotriva Coruptiei. Reglementarea lobby-ului este oarecum conjugata cu reglementarea imunitatii parlamentare, a conflictului de interese, a finantarii partidelor politice si campaniilor electorale, a modalitatilor de control asupra acestor finantari, respectiv cu 'elaborarea unei grile de evaluare a proiectelor de acte normative, astfel incat acestea sa nu poata fi folosite pentru satisfacerea unor interese de grup sau clientelare'.

Preocuparile Comisiei Europene de a identifica principiile si cadrul de reglementare in relatia Transparenta si reprezentarea grupurilor de interese.

Argumente impotriva reglementarii lobby-ului:

Exista pericolul ca, prin reglementarea activitatii de lobby, sa se restranga, indirect, dreptul de petitionare, prin interpunerea quasi-obligatorie a lobbyistilor intre cetateni si decidenti. Reglementarea lobby-ului ar putea conduce la crearea unei paturi privilegiate de lobby-isti agreati de anumite institutii si/sau persoane care ocupa functii ori demnitati publice, contravenind principiului de liber acces la autoritatile publice. De asemeni, luarea in evidenta a societatilor care ofera servicii de consultanta specializate in lobby ar putea impieta asupra libertatii comerciale si/sau contractuale, printr-o excesiva centralizare a informatiilor despre activitatile acestora.

Activitatile de lobby care se desfasoara in Romania sunt deja reglementate prin prevederile din dreptul comun-contractarea serviciilor specializate se face in baza prevederilor Codului civil. Limitarea activitatilor de lobby, astfel incat sa nu se incalce interesul public (ori national), se realizeaza atat prin raportarea la Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa, la procedurile parlamentare din Regulamentele celor doua Camere, la Legea 215/2001 privind administratia publica locala si la Legea 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica. De asemeni, in cazuri deosebite, se poate face referire la Codul penal, art. 257 Traficul de influenta, ori la prevederile Legii 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie.

Reglementarea activitatii de lobby nu serveste scopurile unei reforme anti-coruptie. Mai mult decat atat, crearea unui mecanism prin care se accepta influentarea procesului de decizie nu este coerenta cu principiile care stau la baza sistemelor constitutionale europene. Reglementarea [nu doar existenta!] activitatii de lobby implica acceptarea pluralismului si/sau confruntarii de interese in interiorul societatii, ceea ce intra in contradictie cu viziunea asupra statului, in care interesul general / public / national prevaleaza asupra oricaror interese particulare.

Mecanismele de consultare existente (comisii tripartite de dialog social si/sau dezbateri publice asupra proiectelor de acte normative de la nivel local la cel central) satisfac atat nevoia de reprezentare a intereselor in procesul decizional, cat si cerintele de implicare si participare publica.