DEFINIREA CONCEPTULUI DE LOGISTICA

DEFINIREA CONCEPTULUI DE LOGISTICA

In literatura de specialitate se considera ca logistica reprezinta o arie esentiala a activitatii firmei moderne. De altfel, in ultimii 15-20 de ani, se face tot mai mult referire la termenul de logistica, domeniul acesteia inregistrand mutatii cu adevarat spectaculoase. Asemenea mutatii, unele de natura practica, altele de natura conceptuala, s-au concretizat in reorientarea de la focalizarea pe distributia fizica, la analiza intregului sistem logistic, logistica progresand de la stadiul de sursa a operatiilor de distributie fizica, operatii desfasurate in mod separat, la stadiul actual de sursa de valoare adaugata si avantaj competitiv, bazat pe conceptul de lant de aprovizionare-livrare.

Asemenea mutatii au condus si la aparitia unor termeni noi, unii considerati sinonimi, fiind utilizati pentru a descrie in ultima instanta, acelasi domeniu - logistica. Avem in vedere termeni precum distributia fizica, logistica, managementul logistic, managementul lantului de aprovizionare-livrare etc.

Fiecare dintre acesti termeni (poate si altii) se refera in general la un set de activitati ce au in vedere miscarea si stocarea produselor si informatiei, activitati desfasurate pentru a indeplini doua obiective:

. oferirea unui nivel de servire a clientilor care sa raspunda asteptarilor acestora;

. crearea si functionarea unui sistem logistic care sa asigure conformitatea globala cu cerintele clientilor.

Intr-un asemenea context, continutul conceptului de logistica este mult mai amplu si mai complex decat cel al distributiei fizice. Daca distributia fizica consta in miscarea si manipularea bunurilor de la locul unde acestea sunt produse la cel in care sunt consummate sau utilizate, logistica presupune, in conceptia unei prestigioase organizatii profesionale din SUA (Consiliul managementului logistic) un proces de planificare, implementare si control al fluxului si depozitarii eficiente si eficace a bunurilor, serviciilor si informatiilor legate de acestea, de la punctual de origine la punctul de consum, cu scopul de a raspunde cerintelor clientului. Rezulta in mod clar faptul ca distributia fizica este doar una dintre componentele logisticii. Abordand problema prin teoria sistemelor, se poate spune ca logistica poate fi privita ca un sistem, in timp ce distributia fizica este un subsistem al acestuia, altfel spus, logistica reprezinta intregul, iar distributia fizica o componenta a acestuia. Dar asupra binomului logistica-distributie fizica vom reveni.

Intr-o astfel de abordare, la nivelul unei firme avand ca obiect de activitate productia, sistemul logistic va cuprinde trei componente de baza: distributia fizica, activitatile de sustinere a productiei si aprovizionarea.

a) Distributia fizica are in vedere punerea la dispozitia clientilor a produselor solicitate, urmarindu-se oferirea de utilitati de forma, cantitate, timp si loc, solicitate si asteptate de cei plasati in avalul canalelor de marketing in care firma este implicata.

b) Desi activitatea de productie propriu-zisa nu intra in aria responsabilitatilor logistice, sistemul logistic include si atributiuni de asigurare a materialelor, componentelor si produselor in curs de prelucrare, potrivit necesarului solicitat in vederea realizarii productiei stabilite. Desigur, activitatile de sustinere a productiei au in vedere fluxurile materiale din interiorul firmei.

c) Activitatile de aprovizionare (cumparare, achizitionare, procurare) a materiilor prime, materialelor, produselor finite necesare procesului de productie intra in sfera operatiunilor logistice, o asemenea componenta referindu-se la relatiile ce se stabilesc intre firma si furnizorii ei, respective cei plasati in amonte fata de intreprindere.

Cele trei categorii de activitati se desfasoara atat in interiorul firmei (activitatile de sustinere a productiei), cat si la interfata cu secventele din aval si amonte, in cadrul canalelor de distributie (celelalte doua).

Operatiunile logistice se coreleaza cu lantul valorii, aceasta reprezentand principalul instrument de identificare a unor noi modalitati de creare a unei valori tot mai mari pentru client. Lantul valorii include doua categorii de activitati, respectiv activitatile primare si cele de sustinere.

a) Activitatile primare se refera la acele activitati implicate de miscarea fizica a materiilor prime, materialelor si produselor finite, de productia de bunuri si servicii, de marketing si vanzari. In randul activitatilor primare se includ: logistica orientata spre interiorul firmei (receptie, manipulare, depozitare, stocare, programarea mijloacelor de transport, returnari de marfuri etc.); productia (activitati de asamblare, ambalare, intretinere a echipamentelor, testare, administrarea unitatilor de productie); logistica orientata spre exteriorul firmei (distributia produselor finite); marketingul si vanzarile (activitati de publicitate, stabilirea preturilor, alegerea canalelor de distributie, managementul fortelor de vanzare etc.); serviciile (mentinerea sau cresterea valorii produsului dupa vanzare).

b) Activitatile de sprijin sunt cele care, pe de o parte, sustin activitatile primare, iar pe de alta, se sprijina reciproc. In aceasta categorie se includ, in principal: cumpararea (achizitionarea materiilor prime, a materialelor, a consumabilelor etc.); dezvoltarea tehnologica; managementul resurselor umane, cu tot ceea ce presupune aceasta; infrastructura firmei (management general, planificare, finante-contabilitate etc.).

In alta ordine de idei, utilizarea conceptului de logistica are in vedere preocuparea de a integra firma in mediul in care aceasta activeaza, cooperarea dintre participantii la canalele de distributie fiind considerata o modalitate de a facilita indeplinirea cu succes a obiectivelor distributiei. In consecinta, a fost promovata ideea de parteneriat intre firme si canalele de distributie, care presupune indeplinirea unor criterii legate in principal de excelenta individuala (fiecare participant are o contributie la relatia interfirme), importanta (relatia trebuie sa aiba un rol important in indeplinirea obiectivelor strategice ale fiecarui participant), interdependenta (existenta relatiei depinde de existenta unei complementaritati intre parteneri, pentru a face posibil ceea ce ei nu pot realiza individual), investitiile (alocarea de resurse de fiecare participant), informatia (schimbul permanent de mesaje, de relatii intre firmele participante), integrarea (legaturi intre participanti, la diferite niveluri), institutionalizarea (responsabilitatile partenerilor vor fi mentionate si stabilite in mod clar, fara echivoc) si integritatea (un comportament adecvat, o incredere reciproca intre participanti).

Desigur, cooperarea dintre participantii la canalele de distributie inseamna avantaje importante, avantaje ce conduc la dezvoltarea logisticii marfurilor si la cresterea rolului acesteia in procesul de creare a valorii.