Importanta si caracteristicile intreprinderilor mici si mijlocii

Importanta si caracteristicile intreprinderilor mici si mijlocii

1 Importanta intreprinderilor mici si mijlocii

Dezvoltarea spectaculoasa a IMM, trasatura caracteristica a stadiului actual de evolutie a economiilor moderne a contribuit la o dinamizare puternica a proceselor economice din majoritatea tarilor lumii.

Dovedindu-si forta economica redutabila, ce rezulta din numarul lor impresionant si din ponderile pe care le reprezinta in indicatorii economici sintetici evidentiati de statisticile nationale, precum si de particularitatile lor - mobilitate, dinamism, potential inovator - IMM au inceput sa ocupe un loc crescand in preocuparile atat ale oamenilor politici si factorilor de decizie, in sensul stimularii creerii de noi IMM si favorizarea afirmarii initiativei private, cat si ale cadrelor universitare si de cercetare, ce analizeaza tendintele manifestate in economia mondiala.

In tara noastra, dupa 1990 s-a produs o adevarata explozie in domeniul creerii si dezvoltarii IMM. Astfel ele au reusit sa se afirme puternic in ansamblul economiei nationale si sa-si aduca o contributie deloc de neglijat la stabilizarea si cresterea economica prin contributia lor la formarea PIB, la intensificarea exporturilor si la crearea de noi locuri de munca.

In ciuda dificultatilor inerente inceputului procesului de tranzitie a economiei romanesti la modelul de piata si insuficientei atentii acordate problematicii IMM in prima perioada a tranzitiei, s-a infiintat, pornind practic de la zero, sectorul IMM.

2 Caracteristicile intreprinderilor mici si mijlocii

In trecut nu putea fi vorba de o dimensiune unica, general acceptata, in functie de care am putea delimita precis IMM. Fiecare tara avea propriile standarde, determinate de particularitatile economiei sale nationale, de traditiile activitatii sale economice, de gradul de concentrare al acesteia, precum si de conditia infrastructurilor aflate la dispozitia acestei categorii de intreprinderi.

In prezent insa, s-a reusit o abordare - din punct de vedere al numarului de salariati, acelasi pentru toate domeniile de activitate - ce a fost generalizata de U.E. si in cvasitotalitatea celorlalte tari europene, inclusiv in Romania. Potrivit acestei abordari, intreprinderea mica are pana la 49 de salariati (in timp ce microintreprinderea are intre 1si 9 salariati), intreprinderea mijlocie intre 50 si 249 salariati, intreprinderea mare peste 250, iar intreprinderile foarte mari au 1 000, chiar peste 2 000 de salariati.

Avand in vedere complexitatea notiunii de IMM s-a considerat ca fiind insuficienta numai tratarea din punct de vedere dimensional. Astfel s-a ajuns la elaborarea unor criterii pe plan functional si comportamental in functie de care putem delimita mai ales intreprinderile sau "afacerile" mici.

Inscriindu-se pe coordonatele general valabile ale managementului organizatiilor socio - economice de orice profil si dimensiune, managementul IMM capata totusi unele accente si forme proprii impuse de dimensiunea lor relativ redusa, reusind astfel sa induca anumite elemente specifice in tratarea teoretica si-n modalitatile de practicare a managementului. Tocmai de aceea mi s-a parut interesant ca in continuare sa fac un sintetic tur de orizont al acestor trasaturi ale IMM care determina insasi specificitate lor .

1. Dimensiunea redusa sau relative redusa a IMM este caracteristica lor cea mai relevanta, cea care le diferentiaza net de celelalte intreprinderi din economie si care este precizata in insasi titulatura lor.

Aceasta prima trasatura are urmatoarele implcatii principale:

Determina un potential productiv de bunuri si/sau servicii redus, ceea ce limiteza partea detinuta individual pe piata de aceste inteprinderi la o pondere de regula nesemnificativa;

Determina imposibilitatea de a realiza economii de scara si de a beneficia de efectele pe care le antreneaza acestea asupra costurilor de productie si, implicit, asupra profitului; pe masura ce IMM isi sporesc volumul activitatii ca urmare a succesului in afaceri, pot realiza economii de scara, dar atunci depasesc un prag dimensional si ies din sfera de cuprindere a acestei categorii de intreprinderi;

Face ca IMM sa actioneze pe piete destul de atomizate, deci pe care exista multi agenti economici (de regula, alte IMM), care exercita o presiune concurentiala puternica (deci o piata cu concurenta imperfecta);

Obliga IMM sa joace, pe aceste piete, de cele mai multe ori, rolul de "price taker", ca efect cumulat al implicatiilor precedente;

Determina IMM sa adopte, in cele mai multe cazuri, o strategie de dependenta fata de una sau mai multe unitati mari, fata de care joaca rolul de sateliti sau de subordonati si careia sau carora ii/le furnizeaza in calitate de subcontractanti, piese, componente sau servicii tehnice.

2. Demografia extrem de dinamica, determinata de nasterea si mortalitatea ridicata a IMM in cursul unor perioade reprezentative (de regula, un an) caracterizeza, de asemenea, deosebit de pregnant existenta acestei categorii de intreprinderi. Aceasta caracteristica este, in parte, consecinta celei precedente: dimensiunea IMM determina mobilitatea lor accentuata, care se reflecta intr-o rata a natalitatii si una a mortalitatii sensibil superioare celor medii pe economie. Astfel, s-a constatat ca IMM constituie sectorul cel mai dinamic al populatiei intreprinderilor, populatie a carei componenta variaza in timp ca urmare a existentei unor fluxuri de intrari, de transfer si de iesiri. Totodata, ansamblul respectiv evolueaza si-n functie de imbatranirea unitatilor componente. Fluxul de intrari este determinat de creerile de intreprinderi, iar cel de iesiri de disparitia acestora. Populatia intreprinderilor in ansamblu poate varia cantitativ sau calitativ (pozitiv sau negativ) cand se modifica doar structura populatiei, in functie de natura firmelor. Nasterea intreprinderilor inseamna creerea lor juridica si economica. Moartea intreprinderilor inseamna disparitia lor juridico-economica potrivit reglementarilor privitoare la dizolvare, faliment etc. Imbatranirea intrprinderilor este legata de evolutia acestora, care se poate produce in sensul schimbarii dimensiunilor si a statutului lor juridic: o intreprindere mica se dezvolta ca urmare a succesului in afaceri, isi mareste dimensiunile si intra in categoria intreprinderilor mijlocii si eventual a celor mari.

Pentru o urmarire riguroasa a structurii intreprinderilor si a gradului de innoire a stocului de intreprinderi este necesara separarea creerilor reale de noi intreprinderi, a disparitiilor ireversibile de miscarile "scriptice" efectuate in scopuri de cele mai multe ori oneroase.

Analiza demografiei IMM permite conturarea catorva concluzii general valabile si deosebit de interesante pentru conducerile acestora:

Ratiunile creerii IMM sunt variate - nevoia de independenta a intreprinzatorilor, dorinta materializarii unei idei, perspectiva obtinerii unor castiguri superioare, dobandirea puterii de decizie si de conducere a altor persoane, dorinta plasarii unui capital disponibil;

Intreprinderile noi, indiferent de industria sau sectorul in care actioneaza, au cea mai mare probabilitate de disparitie;

Pentru intreprinderile mici aceasta probabilitate este mult superioara celei corespunzatoare intreprinderilor mijlocii;

Riscul de disparitie rapida dupa infiintare este ignorat de majoritatea creatorilor de intreprinderi;

Sectoarele a caror contributie la cresterea economica este cea mai mare sunt acelea care se disting prin rate ridicate ale creerilor si dispartiilor de intreprinderi. Cu cat intrprinderile se reinnoiesc mai mult, cunosc perioade dificile si de restructurari profunde sau dispar, cu atat cresterea economica ce rezulta este mai puternica. Concluzia logica este ca un sector puternic de IMM se caracterizeaza prin rate inalte de creere si disparitie a intreprinderilor.

Aceasta ultima concluzie prezinta un interes particular pentru reformele economice din tarile in tranzit: crestera economica este legata, partial, de dinamismul IMM in diversele sectoare de activitati, ceea ce reclama sprijinirea intreprinderilor ce iau nastere.

3. Dimensiunea relativ redusa a IMM precum si potentialul lor productiv relativ limitat favorizeaza specializarea acestora, concentrarea activitatii asupra realizarii unor bunuri sau servicii.

Specializarea, care este rezultatul aplicarii unei strategii corespunzatoare stabilite de conducerea IMM, imbraca formele cunoscute ale specializarii oricarei intreprinderi producatoare de bunuri si anume:

Specializarea pe produse - pentru produsele mai putin complexe, IMM pot acoperi toate fazele si operatiile procesului de fabricatie, pentru altele se limiteaza la realizarea ansamblarii finale;

Specializarea organologica - atunci cand se executa piese sau subansambluri ale unui produs finit;

Specializarea tehnologica - atunci cand se executa numai anumite faze, adica stadii ale procesului tehnologic.

Specializarea are consecinte nemijlocite asupra strategiei de produs, care trebuie formulata in functie de oportunitatile pe care le ofera piata, precum si asupra strategiei de pret, restrictionata puternic de locul modest pe care il ocupa intreprinderea pe piata.

4. Potentialul productiv relativ redus al IMM, precum si specializarea acestora in formele aratate, determina o alta caracteristica - ponderea individuala redusa pe care o detin, de regula pe piata pe care actioneza. Chiar daca prin numarul lor, care poate fi apreciabil pe o piata specifica, IMM ajung sa detina impreuna o parte semnificativa din piata respectiva, fiecare intreprindere luata izolat are o pozitie modesta, fapt ce o obliga sa adopte, in majoritatea cazurilor, o pozite de "price taker". Segmentul limitat pe care il ocupa pe o piata specifica o intreprindere mica, indeosebi sau una mijlocie, prezinta evidente dezavantaje (rolul de "price taker", dificultati in mentinerea pe piata etc.), dar si avantaje care pot fi amplificate semnificativ printr-o strategie si prin politici judicios concepute si consecvent aplicate (contacte directe cu un numar relativ redus de clienti, cunoasterea nemijlocita a cererilor acestora, posibilitatea de convertire relativ usoara a fabricatiei unui produs in alt produs sau de adaptare a produselor fabricate la cererile in schimbare ale clientilor etc.). Ansamblul acestor avantaje confera IMM o mobilitate de productie, invers proportionala cu dimensiunea lor si extrem de importanta in conditiile accentuarii continue a dinamismului pietelor.

5. O alta caracteristica a IMM priveste dificultatile pe care le intampina acestea la intrarea sau iesirea pe/de pe o piata. Barierele la intrare sau iesire pe/de pe o piata sunt practic aceleasi pentru toate intreprinderile, indiferent de dimensiunea lor, dar eforturile pe care trebuie sa le faca IMM raportat la marimea lor sunt incomparabil mai ample decat cele ale marilor intreprinderi.

Aceste bariere constau in: existenta economiilor de scara in productie, cercetare si service la intreprinderile aflate pe piata; cheltuielile necesare pentru cercetare - dezvoltare, reclama, publicitate, actiuni promotionale; necesitatea achizitionarii echipamentului pentru demararea activitatii; diferentierea produselor fata de cele existente pe piata; politica guvernamentala care poate restrictiona sau chiar opri accesul intr-o industrie (prin reglementarea accesului la sursele de materii prime, acordarea licentelor, stabilirea unor parametrii calitativi inalti si a unor norme ecologice severe etc.). In fata majoritatii acestor bariere la intrare, IMM, prin potentialul lor limitat sunt lipsite de capacitatea de a le surmonta. Economiile de scara existente pe piata obliga noii veniti fie sa realizeze, de la inceput, productie in volum mare, fie sa accepte dezavantajele de cost, ambele solutii nefiind la indemana majoritatii IMM; capitalul necesar pentru demararea activitatii intr-o industrie care este, uneori, apreciabil, actioneaza, de asemenea, ca un puternic factor restrictiv pentru cea mai mare parte a IMM; in sfarsit, diferentierea produselor pe care trebuie sa o realizeze noii veniti reclama din partea acestora mari eforturi banesti, consacrate acoperirii unei parti cat mai semnificative a clientilor traditionali ai interprinderilor implantate deja pe piata, eforturi care, cel mai adesea, depasesc posibilitatile IMM.

In stabilirea strategiei lor privind evolutia viitoare, IMM trebuie sa tina seama si de existenta barierelor de iesire care le stanjenesc, si acestea, mobilitatea si care constau in: costul lichidarii echipamentelor prea specializate, pentru care se gasesc mai putini cumparatori, sau al convertirii acestor echipamente potrivit noilor obiective; relatiile pe care intreprinderea le-a stabilit si consolidat in industria si pe piata respectiva, care o determina sa ramana in cadrul acestora; simtamantul apartenentei la o anumita industrie si piata, precum si de teama la ideea parasirii acestora; politica guvernamentala de restrictionare a parasirii unei industrii sau piete din considerente privind utilizarea fortei de munca, valorificarea resurselor unei regiuni etc.

Existenta pe o piata a barierelor la intrare si la iesire afecteza simtitor capacitatea intreprinderilor de a obtine venituri pe piata respectiva. In functie de intensitatea barierelor existente, veniturile obtenabile de catre intreprinderi variaza potrivit grilei conturate de M. Porter.

Tabelul 1.1

Variatia veniturilor intreprinderilor de pe o piata in functie de intensitatea barierelor la intrare/ iesire pe/ de pe aceasta piata

(Sursa: Russu, C., Managementul intreprinderilor mici si mijlocii, Editura Expert, Bucuresti, 1996, p. 130 (Porter, M., Competitive Strategy: Techeniques for Analyzing Industries and Competitors, Free Press, New York, 1980, p. 22))

Pentru intreprinderi, piata cea mai favorabila este aceea cu bariere la intrare inalte si la iesire joase, care ofera perspective unor venituri stabile si mari, intrucat noii competitori sunt descurajati sa intre, iar intreprinderile neperformante parasesc usor piata. Pentru IMM, acest aspect prezinta o importanta deosebita, eforturile lor de patrundere pe piete cu caracteristicile aratate fiind compensate de sansa obtinerii unor venituri ridicate si constante.

6. Potentialul inovational ridicat caracterizeaza, deasemenea, IMM, in ciuda disponibilitatilor lor banesti reduse alocate cercetarii - dezvoltarii. Forta creativa a IMM are multiple explicatii: necesitatea de a "forta" intrarea pe pietele specifice ale unor industrii, prin realizarea de produse noi sau prin diferentierea sensibila a produselor proprii fata de cele existente; contactul nemijlocit cu clientii, care reprezinta o sursa extrem de fertila de idei privitoare la noi produse, servicii sau tehnologii; existenta unui mare numar de IMM, fiecare dintre acestea constituind un potential centru generator de idei; presiunea pe care o exercita pe piata marile intreprinderi prin produsele si serviciile pe care le ofera si care sunt innoite si modernizate continuu, pe baza unui efort de cercetare - dezvoltare sustinut; pozitia de subcontractant al multor IMM in raporturile cu marile intreprinderi, care le obliga pe primele sa isi imbunatateasca si sa isi adapteze continuu piesele, subansamblele sau serviciile pe care le furnizeaza secundelor, in ritmul in care acestea din urma isi perfectioneaza sau innoiesc proprile produse etc.

Capacitatea inovationala a IMM este asigurta, in masura mai mica, prin cercetare - dezvoltare interna (un numar destul de restrans de IMM isi pot permite sa desfasoare asemenea activitati proprii) si, mai ales, pe baza de contracte incheiate cu firme de consultanta, institutii de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica, laboratoare stiintifice, de analiza sau testari etc. Indiferent de forma adoptata (internalizare sau externalizare a activitatilor de C&D), asigurarea "tonusului" inovational ridicat al IMM depinde de modul in care este orientata si definita strategia de produs a acestora, precum si de resursele financiare si creative de care dispun.