Obiectivele managementul finaciar

Obiectivele managementul finaciar

Natura actiunilor intreprinse de managementul financiar intr-un context dat, se subordoneaza in exclusivitate obiectivelor de baza ale organizatiei. Pentru marile intreprinderi, acest obiectiv vizeaza maximizarea valorii intreprinderii (a actiunilor sale), iar pentru intreprinderile mici si mijlocii, obiectivul substantial este asigurarea rentabilitatii si autonomiei financiare.

In cazul firmelor cu caracter productiv, la care se urmareste cucerirea unor noi segmente de piata, nu in toate cazurile obiectivul primordial al managementului financiar il va reprezenta maximizarea valorii intreprinderii, ci asigurarea resurselor de finantare , de sustinere a manevrelor strategice pentru a putea crea putere economica. Un asemenea obiectiv de anvergura va trece pe un plan secundar realizarea protectiei mediului inconjurator, salarizarea mai buna a lucratorilor si imbunatatirea conditiilor de munca ale acestora, care vor trebui sa se supuna constrangerilor financiare datorate expansiunii.

In cazul firmelor mici si mijlocii, obiectivul de baza al organizatiei este influentat de afirmarea calitatilor personale ale managerului in a dobandi succesul. In acest caz, in atentia managementului financiar se vor afla acele actiuni prin care se vor sublinia performantele de exceptie ale managerului cum ar fi: actiuni surpriza la bursa, plasamente de capital surprinzatoare, asocieri in afaceri, in scopul obtinerii unor nivele deosebite de profitabilitate, uneori iesite din comun. Este de remarcat ca nu intotdeauna ideile de afaceri ale managerilor sunt agreate de actionari/proprietarii de capitaluri, fapt care genereaza conflicte de interes, asupra carora vom reveni ulterior.

In fine, in cazul firmelor aflate in lichidare, fie ca urmare a unei actiuni voluntare, fie a uneia judecatoresti, obiectivul managerial este acela de a continua afacerile, pana la desfiintare, prin atenuarea cat mai mult posibil a efectelor nefavorabile rezultate prin aplicarea deciziei de lichidare. Pentru managementul financiar este important ca la finele perioadei de lichidare sa se stabileasca o concluzie clara privind situatia financiara si modul in care se sting obligatiile de plata si se recupereaza creantele.

Obiectivele fundamentale ale managementului sunt: maximizarea profitului, maximizarea lichiditatii, maximizarea sigurantei in functionare.

Intre cele trei obiective exista o stransa interdependenta:

maximizarea profitului presupune lichiditati si siguranta redusa;

maximizarea lichiditatilor prezuma profit scazut si siguranta mare;

siguranta mare presupune un profit mic si lichiditati reduse.

Obiectivele managementului financiar decurg din obiectivele

managementului intreprinderii.

Managementul financiar urmareste realizarea unor obiective- maximizarea profitului, maximizarea averii actionarilor, maximizarea castigurilor pe actiune, obiective sociale, care uneori sunt contradictorii. ,,Conflictele² dintre obiective se amplifica deoarece intreprinderea are un anumit numar de posesori de actiuni, salariati, clienti, creditori, furnizori, etc ale caror dorinte nu sunt caracterizate de convergenta in mod obligatoriu intre ele. Obiectivele contradictorii ridica problema stabilirii prioritatilor. Responsabilitatea managementului este de a satisface aceste doleante.

Maximizarea averii actionarilor este unul din obiectivele majore ale managementului financiar. Exista doua posibilitati de a maximiza averea actionarilor:

distribuirea dividendelor;

cresterea pretului actiunilor.

Pentru ca dividendele sunt platite de cele mai multe ori pentru a

influenta pozitiv pretul actiunilor, averea actionarilor depinde in realitate de pretul de pe piata al actiunilor firmei.

Totusi maximizarea castigurilor pe actiune nu este cel mai potrivit obiectiv.

Pentru a examina maximizarea averii actionarilor in mod detaliat vom compara cele doua alternative: maximizarea averii actionarilor - maximizarea castigurilor pe actiune.

Maximizarea averii actionarilor tine cont de termenul asteptat pentru castiguri ,in timp ce maximizarea castigurilor pe actiune nu tine cont de termenul asteptat .

Consideram doua proiecte A si B care inregistreaza aceleasi castiguri totale pe actiune de 100$. Se asteapta ca proiectul A sa determine o sporire castigurilor pe actiune cu 30$ pe an pentru urmatorii 3 ani. Pe de alta parte, planul B nu ar avea nici un efect asupra castigurilor pe actiune pentru urmatorii doi ani, dar ar determina cresterea castigurilor pe actiune cu 70$ in al doilea an.

Investitorii prefera sa realizeze venituri intr-un interval de timp cat mai scurt, decat sa le obtina intr-un viitor indepartat. Investitorii plaseaza o valoare mai mare pe actiunile companiei, aplicand planul ,,A" in locul planului ,,B'.

Maximizarea averii actionarilor ia in considerare riscul, pe cand maximizarea castigurilor pe actiune nu recunoaste riscul .

Sa presupunem ca planul ,,C" determina cresterea castigurilor cu 100 $ pe actiune, in timp ce planul ,,D" genereaza cresterea castigurilor cu 150$ pe actiune. Sa presupunem mai departe ca proiectul ,,C " este aproape sigur in timp ce planul ,,D" este destul de riscant.

Daca presupunerea la planul   ,,D" este corecta castigurile pe actiune vor creste la 150 $, insa exista si posibilitatea ca acestea sa nu creasca deloc, ceea ce ar diminua valoarea actiunilor firmei pe piata. Proiectul ,,D" nu ia in considerare riscul. Daca se aplica planul ,,C" castigurile pe actiune vor ajunge sigur la 100 $.

Maximizarea castigurilor pe actiune nu justifica efectul politicii dividendului. Daca obiectivul unei intreprinderi este de a sporii castigurile pe actiune prin retinerea profiturilor in bilete de trezorerie , ea nu ar trebui sa plateasca dividend.

Maximizarea pretului pe actiune este mai importanta decat maximizarea castigurilor pe actiune. Valoarea de piata a actiunilor firmei exprima valoarea curenta a firmei receptata de detinatorii acestora, valoarea pietei in ceea ce priveste castigurile viitoare ale firmei, riscul la care va fi supusa firma, politica dividendelor si aspectele calitative ale activitatilor viitoare ale firmei.

Indicele de piata al performantei unei companii este pretul de piata al actiunilor.

Cu cat pretul lor este mai mare cu atat managementul este mai performat din punctul de vedere al posesorilor de capital.

Managerii financiari trebuie sa gaseasca raportul optim intre profit si rentabilitate care sa conduca la maximizarea averii actionarilor.