Analizatorului gustativ - celulele gustative

ANALIZATORUL GUSTATIV.

Analizatorului gustativ, alaturi de cel olfactiv, are rol in aprecierea calitatii alimentelor si in declansarea si reglarea activitatilor mecanice si enzimatice a tubului digestiv.

Receptorul analizatorului gustativ este reprezentat de celulele gustative din mugurii gustativi situati pe fata dorsala a limbii, in epiteliul papilelor caliciforme, fungiforme si foliate, a valului palatin, faringelui si epiglotei. Densitatea, forma, dimensiunile si repartitia receptorilor sunt diferite in functie de specie.

Calea de conducere este formata din inlantuirea a trei serii de neuroni senzitivi care intra in componenta nervilor glosofaringian - pentru treimea bazala a limbii, coarda timpanului - pentru treimea apicala si mediala a limbii, si nervul vag, care culege informatii de la mugurii gustativi din faringe, valul palatin, epiglota. Impulsurile gustative sunt conduse pana la nucleul solitar din bulb. Axonii neuronilor bulbari incruciseaza si fac sinapsa cu ultimul neuron al caii in talamus.

Segmentul central este reprezentat de neuroni senzitivi corticali situati in vecinatatea centrilor nervosi motori corticali ai limbii, masticatiei si deglutitiei. Acesti neuroni elaboreaza senzatii specifice de gust.

In functie de capacitatea de a genera senzatii gustative, substantele se impart in:

- sapide, cele care genereaza senzatia de gust prin contactul cu receptorul gustativ; substantele sapide sunt solubile in apa.

- insipide, cele care nu genereaza astfel de senzatii.

Exista patru grupe de substante sapide care produc senzatiile gustative de amar, dulce, acru si sarat; gustul salivei este considerat gustul zero. Substantele sapide se dizolva in saliva, patrund in mugurele gustativ si vin in contact direct cu microvilii celulelor gustative inducand modificari specifice ale permeabilitatii membranei pentru ioni si formarea potentialelor de receptor - substantele acre si sarate deschid canalele ionice voltaj-dependente de Na⁺, K⁺ si Ca²⁺ din membrana celulelor gustative, iar cele dulci si amare actioneaza asupra unor receptori membranari proteici.

Suprafata limbii nu este sensibila in mod egal fata de cele patru tipuri de stimuli gustativi primari:

-gustul dulce - la varful limbii

-gustul amar - la baza limbii

-gustul acru - pe fata dorsala a limbi, in faringe si esofagul proximal

-gustul sarat - pe varful si laturile limbii.

Receptia diferitelor gusturi se datoreste compozitiei chimice a substantelor, criteriu pe baza caruia acestea au fost clasificate in:

-substante cu aceeasi compozitie chimica care dau acelasi gust

-substante cu compozitie diferita care dau acelasi gust

-substante cu compozitie chimica diferita care dau gusturi diferite.

Preferintele pentru un anumit tip de gust sunt diferite in functie de specie:     rumegatoarele prefera gustul usor sarat, cainele si pisica gustul usor amarui, porcul o combinatie de dulce acrisor.

La pasari, comparativ cu mamiferele, acuitatea gustativa este mult mai redusa. Densitatea receptorilor pentru dulce si sarat este mult mai mica decat pentru amar si acru.