SISTEMUL NERVOS SOMATIC SI AUTONOM

SISTEMUL NERVOS SOMATIC SI AUTONOM

Din punct de vedere functional, sistemul nervos este impartit in doua subdiviziuni: sistemul nervos somatic si sistemul nervos autonom.

SISTEMUL NERVOS SOMATIC

Sistemul nervos somatic are doua componente, una centrala si una periferica.

Componenta centrala este reprezentata de nucleii motori ai nervilor cranieni, situati in trunchiul cerebral si de nucleii motori situati in coarnele anterioare ale substantei cenusii a maduvei spinarii. Axonii neuronilor de la acest nivel constituie componenta periferica, intra in alcatuirea nervilor cranieni si, respectiv, nervilor spinali si se distribuie musculaturii scheletice. Dintr-un alt punct de vedere, sistemul nervos somatic cuprinde sistemele motorii si sistemele senzoriale.

Sistemele senzoriale faciliteaza receptionarea modificarilor din mediu, iar sistemele motorii mediaza raspunsul organismului la aceste schimbari.

Modalitatea de reactie este bazata pe actul reflex, al carui suport morfologic este arcul reflex. Acesta include: receptorul, calea aferenta, centrul nervos, calea eferenta, efectorul.

Sistemele senzoriale sunt alcatuite din lanturi neuronale prin care impulsul nervos preluat de la nivelul receptorului este transmis catre centrii motori din maduva spinarii sau trunchiul cerebral, inchizand arcuri reflexe, sau spre etajele superioare ale sistemului nervos central (scoarta cerebrala), unde are loc integrarea stimulului si constientizarea acestuia.

Sistemele motorii sunt alcatuite din doi neuroni: neuronul motor central, situat in ariile corticale motorii si neuronul motor periferic, situat in coarnele anterioare ale maduvei spinarii. Acesta din urma reprezinta originea caii eferente medulare. Axonul sau se distribuie fibrelor musculare striate, realizand o unitate functionala de tip placa motorie.

SISTEMUL NERVOS AUTONOM

Sistemul nervos autonom asigura inervarea musculaturii netede si a musculaturii cardiace, precum si a unor glande exocrine si endocrine. Aceste elemente morfologice (fibra musculara neteda, fibra musculara cardiaca, structuri din glandele exocrine si endocrine) reprezinta unitati functionale care raspund la reglarea nervoasa.

Sistemul nervos autonom functioneaza
cvasi-independent, actiunile sale fiind integrate raspunsurilor generale ale organismului. El prezinta trei diviziuni mari: simpatica, parasimpatica si enterica.

In corpul uman, organele (structurile cu inervatie autonoma) au o dubla aferentare, simpatica si parasimpatica, ce actioneaza alternant si antagonist, mentinand un echilibru functional.

Ca si sistemul nervos somatic, sistemul nervos autonom prezinta doua componente: una centrala, formata din nucleii din maduva spinarii si trunchiul cerebral, si una periferica, alcatuita din ganglioni si fibre nervoase.

Modalitatea de reactie este, de asemenea, bazata pe actul reflex, al carui suport morfologic este arcul reflex, cu aceleasi componente: receptorul, calea aferenta, centrul nervos, calea eferenta, efectorul. In cele ce urmeaza ne vom concentra atentia asupra caii eferente, intrucat aceasta este diferita esential de calea eferenta somatica.

In organizarea caii eferente exista doi neuroni. Primul dintre cei doi neuroni este denumit preganglionar, iar terminatiile sale axonale constituie fibrele preganglionare. Cel de al doilea neuron este denumit postganglionar, terminatiile axonale constituind fibrele postganglionare.

Neuronii preganglionari au corpul celular localizat in sistemul nervos central (nucleii din trunchiul cerebral si din substanta cenusie a maduvei spinarii), iar axonii lor sunt mielinizati.

Neuronii postganglionari au corpul celular localizat in afara sistemului nervos central, in ganglionii nervosi autonomi, iar axonii lor sunt de regula amielinizati.

La nivelul ganglionilor nervosi autonomi, fibrele preganglionare sinapseaza cu corpurile celulare ale neuronilor postganglionari, iar fibrele postganglionare parasesc ganglionii, indreptandu-se spre organele efectorii. Sinapsele neuroefectoare sunt de tip ramificat, iar neurotransmitatorul are capacitate de difuziune diferita, determinand efecte de durata mai mare sau mai mica, pe o arie de raspandire variabila, existand diferente intre sistemul nervos simpatic si cel parasimpatic.

SISTEMUL NERVOS SIMPATIC

Sistemul nervos simpatic asigura raspunsul organismului in situatii de actiune intensa (descrise generic in literatura de specialitate drept conditii de "lupta sau fuga").

Ca urmare a stimularii sistemului nervos simpatic, la nivelul sistemelor organismului au loc urmatoarele procese: cresterea frecventei respiratorii, bronhodilatatie, cresterea frecventei cardiace si a presiunii sanguine, vasodilatatia in muschii scheletici, dilatarea pupilei. In acelasi timp, activitatea in teritoriul splanhnic digestiv este diminuata (se contracta sfincterele, se reduc secretiile digestive, scade activitatea motorie parietala).

Neuronii preganglionari (presinaptici)

Neuronii preganglionari (presinaptici) au origine in coarnele laterale ale maduvei spinarii (nucleul intermedio-lateral), intre segmentele medulare C8-L3. Corpurile celulare apar ca celule mici, fuziforme.

Componenta periferica a caii eferente a sistemul nervos simpatic include: lantul simpatic paravertebral si plexurile autonome (colaterale).

Lantul simpatic paravertebral este un lant simetric alcatuit din 20-25 de ganglioni nervosi interconectati prin cordoane nervoase, localizati de fiecare parte a coloanei vertebrale, in vecinatatea articulatiilor costo-transversale.

Plexurile autonome (colaterale) sunt formate din ganglioni colaterali, localizati prevertebral, de-a lungul aortei abdominale, in special in jurul trunchiului celiac si a originii arterelor renala, mezenterica superioara si inferioara (ganglioni celiaci, ganglioni aortico-renali, ganglioni mezenterici).

Fibrele preganglionare (terminatiile axonale ale neuronilor preganglionari) parasesc maduva spinarii prin radacinile anterioare si intra in alcatuirea trunchiului nervului spinal. Apoi ele ies din trunchiul nervului spinal, urmeaza calea ramurii comunicante albe si patrund in ganglionii lantului paravertebral, unde se gasesc neuronii postganglionari. Fibrele preganglionare sinapseaza pe corpul celular al neuronilor postganglionari multipolari. Ele pot ramane la acelasi nivel, sinapsa avand loc in ganglionul asociat aceluiasi segment al maduvei spinarii, sau pot urca, respectiv cobori, sinapsa realizandu-se intr-un alt ganglion al lantului, situat mai sus sau mai jos. O parte din fibrele preganglionare, insa, doar traverseaza ganglionii paravertebrali, fara sa faca sinapsa cu neuronii postganglionari (vezi mai jos).

Fibrele postganglionare (terminatiile axonale ale neuronilor postganglionari) ies din ganglion prin ramurile comunicante cenusii, reintra in trunchiul nervului spinal, de unde pot urma trei directii:

perivascular, cu traiect de-a lungul vaselor sanguine (plexul carotidian);

spinal, distribuindu-se ramurilor nervului spinal: anterioara, posterioara, meningeala, prin intermediul carora ajung la vasele, glandele sudoripare, si muschii erectori ai firului de par din membre si la vasele meningeale;

visceral, cu traiect spre viscere (nervii cardiaci).

Fibrele preganglionare care nu fac sinapsa in ganglionii lantului paravertebral traverseaza ganglionii si ajung in cavitatea abdominala, constituind nervii splanhnici. Aceste fibre preganglionare sinapseaza pe corpurile celulare ale neuronilor postganglionari din ganglionii colaterali.

Fibrele postganglionare parasesc ganglionii colaterali si au traiect spre viscere, pe calea arterelor. Astfel, ele realizeaza plexurile nervoase perivasculare din jurul arterelor ce iriga viscerele abdominale si pelvine. La nivel visceral, sinapseaza pe fibre musculare netede, glande, vase, fiind astfel responsabile de inervarea sistemelor digestiv (tub digestiv si glande anexe), urinar (rinichi, ureter, vezica urinara) si a organelor genitale externe.

Trebuie mentionat faptul ca in sistemul nervos simpatic fibrele preganglionare sunt scurte, iar cele postganglionare lungi; o fibra preganglionara face sinapsa cu mai multi neuroni postganglionari, ceea ce explica distributia larga si efectul difuz al stimularii nervoase.

La nivelul sinapsei dintre neuronii preganglionari si cei postganglionari neuromediatorul este acetilcolina, iar la nivelul sinapsei neuroefectoare - noradrenalina.

SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC

Sistemul nervos parasimpatic are rol in diminuarea principalelor activitati realizate la nivelul sistemelor respirator si cardio-vascular: scade frecventa respiratorie si determina bronhoconstrictie, scade frecventa cardiaca si, consecutiv, presiunea sanguina; concomitent, reduce fluxul sanguin in musculatura scheletica. Este responsabil de constrictia pupilara.

Prin interventia sa, activitatea la nivelul sistemului digestiv este intensificata. In ansamblu, sistemul nervos parasimpatic actioneaza in perioadele de repaus fizic, somn (descrise generic in literatura de specialitate drept conditii de "liniste"), asigurand echilibrul functional la nivel celular si, prin aceasta, refacerea si homeostazia organismului.

Neuronii preganglionari au origine in trunchiul cerebral si in maduva spinarii sacrata (segmentele S2-S4).

Neuronii postganglionari sunt localizati in ganglioni nervosi mici, situati langa (ganglioni previscerali) sau in peretele viscerelor abdominale si pelvine (ganglioni intramurali).

Neuronii preganglionari din trunchiul cerebral

In trunchiul cerebral se gasesc cinci nuclei parasimpatici, care contin corpurile celulare ale neuronilor preganglionari:

nucleul accesor al oculomotorului (Edinger-Westphall), componenta viscero-motorie a complexului nuclear oculo-motor, localizat in mezencefal; axonii neuronilor de la acest nivel intra in alcatuirea nervului oculomotor;

nucleul lacrimal, localizat in punte;

nucleul salivator superior, localizat in punte;

Axonii neuronilor din nucleul lacrimal si salivator superior intra in alcatuirea nervului facial.

nucleul salivator inferior, localizat in bulb, langa partea rostrala a nucleului ambiguu; axonii neuronilor de la acest nivel intra in alcatuirea nervului gloso-faringian;

nucleul dorsal al vagului, situat in bulb, langa partea caudala a nucleului ambiguu; axonii neuronilor de la acest nivel intra in alcatuirea nervului vag.

Astfel, axonii neuronilor preganglionari iau calea nervilor III, VII, IX si X si se indreapta spre ganglionii previscerali si intramurali localizati in regiunea capului, gatului, toracelui si abdomenului, dupa cum urmeaza:

ganglionul ciliar primeste fibre preganglionare de la nervul oculomotor;

ganglionii pterigopalatin si submandibular primesc fibre preganglionare de la nervul facial;

ganglionul otic primeste fibre preganglionare de la nervul gloso-faringian;

Fibrele preganglionare fac sinapsa pe corpurile celulare ale neuronilor postganglionari din acesti ganglioni. Fibrele postganglionare parasesc ganglionii, intra in alcatuirea ramurilor nervului V (oftalmic, maxilar, mandibular) si se indrepta spre organele efectorii (muschiul ciliar, sfincterul pupilei, glanda lacrimala, glandele mucoasei nazale, glandele salivare).

ganglionii plexurilor pulmonar, cardiac, celiac, aortico-renal, mezenterice primesc fibre preganglionare de la nervul vag.

Fibrele preganglionare fac sinapsa pe corpurile celulare ale neuronilor postganglionari din acesti ganglioni. Fibrele postganglionare se distribuie la musculatura neteda respiratorie, musculatura cardiaca, musculatura neteda si glandele digestive.

Neuronii preganglionari din maduva spinarii

In maduva spinarii, neuronii preganglionari sunt localizati in segmentul medial al cornului ventral (in si langa nucleul intermedio-medial).

Fibrele preganglionare parasesc maduva prin radacina ventrala, intrand in alcatuirea nervilor sacrati. Ele ajung la nivelul ganglionilor terminali previscerali ai tractului digestiv inferior si viscerelor pelvine (vezica urinara, prostata, glande vaginale si tesuturi erectile ale penisului si clitorisului) si la nivelul plexurilor intramurale Meissner si Auerbach (componente ale sistemului nervos enteric), unde fac sinapsa pe corpurile celulare ale neuronilor postganglionari.

Fibrele postganglionare corespunzatoare conduc impulsul nervos la fibrele musculare netede si glandele viscerelor respective.

Fibrele preganglionare sunt lungi, cele postganglionare scurte; o fibra preganglionara face sinapsa cu mai putini neuroni postganglionari decat in cazul sistemului nervos simpatic, ceea ce face ca efectul stimularii nervoase sa fie localizat.

Atat in sinapsa dintre neuronii preganglionari si cei postganglionari, cat si in cea neuroefectoare, neurotransmitatorul specific este acetilcolina.

SISTEMUL NERVOS ENTERIC

Sistemul nervos enteric este alcatuit dintr-o retea de ganglioni si terminatii nervoase (fibre postganglionare simpatice si parasimpatice).

Aceasta retea este prezenta la nivelul tubului digestiv, pancreasului si vezicii biliare. In tubul digestiv, sistemul nervos enteric poate fi localizat in toate cele patru tunici ale peretelui sau, dar cel mai bine individualizate (si cunoscute) sunt plexurile submucos Meissner (in submucoasa) si mienteric Auerbach (in musculara) (fig. IV.1).

Activitatea sistemului nervos enteric presupune un grad de automatism, astfel incat ea se poate desfasura si independent de influentele extrinseci parasimpatice, venite pe calea nervului vag sau a nervilor sacrati.

Astfel, conform exemplului oferit in literatura de specialitate pentru a ilustra acest automatism intrinsec, un fragment de perete intestinal va continua sa se contracte chiar dupa indepartarea aferentelor vagale.

Pe de alta parte, in patologie, absenta partiala sau completa a ganglionilor sistemului nervos enteric poate conduce la diferite forme de boala Hirschprung (aganglionoza), manifestata prin dilatarea si lipsa de tonus a segmentului digestiv respectiv.