Faringele - Raporturile faringelui (exofaringele)

Faringele

Al doilea segment al tubului digestiv, este un conduct musculo-membranos vertical in forma de jgheab (nu are perete anterior).

Este situat posterior de: fosele nazale, cavitatea bucala si de laringe. Se continua inferior cu esofagul. Din punct de vedere fiziologic este intersectia dintre calea respiratorie si cea digestiva: bolul alimentar din cavitatea bucala il traverseaza spre esofag iar aerul respirat trece din fosele nazale spre laringe sau invers (inspir/expir). Alte roluri: ventilarea urechii medii si fonatia.

Date generale: - constituie regiunea topografica faringiana;

situatie - organ impar si perfect simetric;

- anterior de coloana vertebrala cervicala (C₁ - C₆);

- posterior de fosele nazale, cavitatea bucala si laringe;

- imediat sub partea bazilara a occipitalului;

limite - de la baza craniului (superior) pana la C₆ (inferior);

- limita inferioara nu este fixa: in deglutitie si fonatie se scurteaza si limita inferioara ajunge la nivelul C₃

diviziuni si dimensiuni

- cavitatea faringiana este mai larga superior (s.n.fornix faringian)

- in functie de comunicarea anterioara cavitatea faringelui are 3 parti:

- nasofaringele (epi, rino), inapoia foselor nazale, de la baza craniului pana la valul palatin

- bucofaringele (oro, mezo), posterior de cavitatea bucala, avand limita superioara = valul palatin iar limita inferioara = planul hioidului

- laringofaringele (hipo), posterior de laringe pana la extremitatea superioara a esofagului

Raporturile faringelui (exofaringele)

Posterior: lama prevertebrala a fasciei cervicale, mm.prevertebrali, coloana cervicala, tesut conjunctiv retrofaringian (care contine: ggl.limfatici retrofaringieni, rr.ale a.faringiene ascendente, plexul venos perifaringian si permite alunecarea faringelui pe lama prevertebrala)

Lateral * in 1/3 superioara corespunde spatiului laterofaringian cu elementele sale de continut:

- diafragma stiliana (buchetul Riolan);

- loja paraamigdaliana Gillis - Calas (spatiul prestilian), cu: a.faringiana ascenedenta, a.palatina ascendenta, mm.stilieni profunzi (stilofaringian si stiloglos), n.IX care emite rr.tonsilare, extremitatea postero-superioara a glandei submandibulare, profund de care se gaseste bucla glandulara a a.faciale din care pleaca r.tonsilara, plexul venos faringian, prelungirea mediala a parotidei (la limita lojei paraamigdaliene cu spatiul retrostilian).

- spatiul retrostilian cu: a.carotida interna, v.jugulara interna, n.IX, n.X cu ggl.inferior si ramurile emise la acest nivel (laringeul superior, rr.faringiene, r.cardiaca cervicala superioara), n.XI care se imparte in rr.interna si externa, n.XII, ggl.cervical superior cu ramurile acestuia, n.VII (prin spatiul stilodigastric), rr.ale a.faringiene ascendente, plexul venos perifaringian, limfoggl.cervicali profunzi (Cuneo-Krause).

- loja parotidiana cu partea profunda a parotidei si elementele vasculonervoase intraparotidiene.

* in 1/3 mijlocie formeaza peretele intern al spatiului vascular carotidian si are raport cu elementele de continut ale acestuia (carotida externa cu colateralele ei anterioare si mediala, carotida interna, jugulara interna cu ggl.cervicali profunzi, vagul, laringeul superior).

* in 1/3 inferioara ocupa loja viscerala a regiunii infrahioidiene si are raport cu: glanda tiroida, manunchiul vasculonervos al gatului (din reg.SCM: carotida comuna, jugulara interna si vagul).

Suprafata interna a faringelui (endofaringele)

nasofaringele acoperita de mucoasa.

La nivelul nasofaringelui peretele postero-superior corespunde partii bazilare a occipitalului si se numeste bolta faringiana. El prezinta tonsila faringiana Luschka cu o depresiune centrala numita bursa faringiana.

Peretele lateral prezinta orificiul faringian al tubei auditive, la 1 cm.posterior de cornetul nazal inferior. Prin tuba se face ventilarea cavumului timpanic (urechea medie). Tuba poate transmite o infectie de la faringe la cavumul timpanic. Ostiul faringian are aspect triunghiular, cu o buza antero-laterala (lamina laterala) si una postero-mediala (lamina mediala). Tonsila tubara Gerlach este un tesut limfoid in mucoasa din jurul ostiului tubar. Torusul tubar, situat superior de ostiul tubar, este o proeminenta determinata de portiunea fibrocartilaginoasa a tubei auditive. Torusul levatorului, situat inferior de ostiul tubar, este determinat de m.levator veli palatinum (ridicator al valului palatin). Plica (mucoasa) salpingopalatina se intinde de la buza antero-laterala a ostiului tubar la valul palatin. Plica (musculo-mucoasa) salpingofaringiana se intinde de la buza postero-mediala a ostiului tubar la peretele faringian, fiind determinata de m.salpingofaringian. Recesul faringian (foseta Rosenmuller) este santul mucos vertical situat posterior de ostiul tubar si plica salpingofaringiana. Mai exista si foliculi limfoizi diseminati submucos.

Peretele inferior apare doar in deglutitie, cand se ridica valul palatin. Astfel, in timpul deglutitiei, valul palatin separa nasofaringele de orofaringe.

2. bucofaringele: limita superioara - valul palatin; limita inferioara - un plan dus prin hioid; limita anterioara - stalpii anteriori ai valului palatin. Posterior se gasesc primele 3 vertebre cervicale.

Peretele anterior este incomplet realizat de fata posterioara a radacinii limbii. Aici se gaseste istmul bucofaringian (istmus faucium), care face comunicarea cu cavitatea bucala. Istmul bucofaringian este delimitat astfel: inferior = radacina limbii cu tonsila linguala; superior = marginea postero-inferioara a valului palatin, cu uvula palatina; lateral = arcul palatoglos.

Peretele lateral al bucofaringelui prezinta: 1.arcul palatoglos - ridicat de m.palatoglos; 2.arcul palatofaringian - determinat de m.palatofaringian; 3.plica faringoepiglotica - determinata de fasciculul epiglotic al m.stilofaringian; 4.fosa tonsilara    ocupata de tonsila palatina si delimitata anterior de arcul palatoglos, posterior de arcul palatofaringian, inferior de plica glosoepiglotica laterala si lateral de m.constrictor superior faringian; 5.fosa supratonsilara delimitata intre arcurile palatine, deasupra tonsilei si avand superior plica semilunara (trece intre arcurile palatine) si anterior plica triunghiulara merge de la arcul palatoglos la radacina limbii si acopera tonsila palatina. Submucos se gasesc limfoizi din cadrul inelului limfatic perifaringian.

3. laringofaringele: limita superioara - plan prin hioid (Gray's = prin marginea superioara a epiglotei); limita inferioara - marginea inferioara a cartilajului cricoid.

Peretele anterior, incomplet, superior prezinta aditusul laringian delimitat astfel: antero-superior - epiglota laringiana; postero-inferior - cartilajele aritenoide ale laringelui; lateral - plica ariteno-epiglotica (ari-epiglotica); inferior - peretele posterior laringian alcatuit de cartilajele aritenoide si lama cartilajului cricoid.

Lateral, de fiecare parte a aditusului laringian este cate un reces piriform (fosa piriforma) care este delimitat: medial - plica ariepiglotica; lateral - membrana tirohioidiana si lama cartilajului tiroid. Mucoasa recesului piriform este ridicata sub forma unei plici de catre r.interna a n.laringeu superior (singura plica mucoasa ridicata de un nerv in organism) dupa ce aceasta a perforat membrana tirohioidiana.

Peretele posterior corespunde vertebrelor C₄ - C₆

Comunicarea inferioara cu esofagul se face prin "gura esofagului"(Killian) - stramtoare intre 2 structuri rigide: posterior coloana vertebrala, anterior = cricoidul (pe laturi fibrele fasciculului cricoidian al constrictorului inferior) (de aceea pot apare dificultati in deglutitia bolurilor voluminoase; de asemenea aici apar stenozele datorate ingestiei accidentale a substantelor corozive - soda caustica- si tot aici se opresc corpii straini inainte de a intra in esofag).

Tonsila palatina

Organ limfoid cu rol imunitar.

Ocupa fosa tonsilara (care se proiecteaza la nivelul unghiului mandibular care devine de aceea punct dureros in amigdalite). Aceasta este delimitata:    anterior - arcul palatoglos

posterior - arcul palatofaringian

inferior - plica glosoepiglotica laterala

lateral - m.constrictor superior faringian

Fata mediala a tonsilei palatine priveste spre istmul bucofaringian. Prezinta fosetele tonsilare unde se deschid criptele tonsilare (in amigdalita pultacee criptele si fosetele tonsilare se umplu cu puroi ceea ce da aspectul de puncte albicoiase pe suprafata tonsilei). Partial este acoperita de plica triunghiulara.

Fata laterala a tonsilei palatine este acoperita de capsula tonsilara (permite exereza chirurgicala). Vine in raport cu m.constrictor superior faringian (despartit de capsula prin tesut lax in care se pot dezvolta flegmoane periamigdaliene) si apoi cu loja paraamigdaliana Gillis - Calas (spatiul prestilian), cu: a.faringiana ascenedenta, a.palatina ascendenta, mm.stilieni profunzi (stilofaringian si stiloglos), n.IX care emite rr.tonsilare, extremitatea postero-superioara a glandei submandibulare, profund de care se gaseste bucla glandulara a a.faciale din care pleaca r.tonsilara, plexul venos faringian, prelungirea mediala a parotidei (la limita lojei paraamigdaliene cu spatiul retrostilian). Mai la distanta se afla a.carotida interna, in spatiul retrostilian si a.carotida externa, care trece prin furca mm.stilieni

La partea inferioara este hilul tonsilar pentru vasele si nervii tonsilei (pediculul tonsilar se ligatureaza in tonsilectomii). Arterele sint rr.din a.linguala (rr.dorsale linguale), a.palatina ascendenta, a.faciala (r.tonsilara), a.faringiana ascendenta, a.palatina descendenta (prin aa.palatine mici). Plexul venos tonsilar dreneaza in cel faringian. Nervii - rr.tonsilare ale n.glosofaringian formeaza plexul tonsilar Andersch; nn.palatini mici (cu fibre senzitive ale n.maxilar).

Inelul limfatic perifaringian Waldeyer

Rol imunitar. Hipertrofia tonsilara duce la aparitia vegetatiilor adenoide.

Alcatuit de tonsilele palatine (ocupa fosele tonsilare, la nivelul orofaringelui si istmului bucofaringian); tonsilele tubare Gerlach (in mucoasa peretelui lateral nasofaringian, la nivelul ostiului tubar si recesului faringian); tonsila faringiana Luschka (la nivelul boltii faringiene, prezinta o depresiune numita bursa faringiana); tonsila linguala (pe fata posterioara a radacinii limbii); foliculi limfoizi diseminati in mucoasa faringiana

Endolaringele

Laringele este un organ cavitar a carui fata interna, captusita de mucoasa laringiana, poarta numele de endolaringe. Pe sectiune frontala, apare alcatuit prin suprapunerea a doua trunchiuri de con, care se privesc prin bazele lor mici, in zona in care se afla corzile vocale.

Orificiul superior, prin care comunica cu faringele, se numeste aditusul laringelui. El este delimitat anterior de epiglota iar lateral de plicile ariteno-epiglotice, care ajung posterior pana la cartilajele corniculate, care proemina sub mucoasa: tuberculii corniculati. In interiorul plicilor se afla cartilajele cuneiforme si mm.ariteno-epiglotici. Fata anterioara a epiglotei vine in raport cu radacina limbii; intre cele doua formatiuni se intind plica gloso-epiglotica mediana (in centru) si plicile gloso-epiglotice laterale (pe laturile precedentei). Intre plici se formeaza doua adancituri numite valeculele epiglotice.

Portiunea cea mai ingustata a cavitatii laringelui este determinata de proeminenta a doua perechi de plici cu directie antero-posterioara. Plicile superioare se numesc plici vestibulare (sau ventriculare sau falsele corzi vocale). Deasupra lor este etajul superior al laringelui, numit vestibulul laringelui.

Plicile inferioare sunt plicile (corzile) vocale care contin ligamentul si muschiul vocal. In ansamblu, plicile vocale formeaza glota. Spatiul din mijlocul ei este rima glottidis. Sub glota se afla etajul inferior al laringelui, numit etaj infraglotic. Sub mucoasa acestuia se afla tesut conjunctiv elastic (conul elastic al laringelui).

Portiunea din endolaringe situata intre plicile vestibulare si plicile vocale este ventricului laringian, care are superior un reces: apendicele ventriculului laringian (sacculus laryngis). In ansamblu, vestibulul si ventriculul laringian formeaza etajul supraglotic.

Raporturile glandei tiroide

Organ impar, este situata in regiunea anterioara a gatului, in portiunea infrahioidiana, in dreptul ultimelor doua vertebre cervicale si a primei vertebre toracale, fiind inconjurata de tesut conjunctiv apartinand lamei pretraheale a fasciei cervicale, ce formeaza capsula peritiroidiana.

Lobii laterali vin in raport:

Superficial, cu mm. infrahioidieni (superficial, m. sternohioidian, profund, m. sternotiroidian), cu SCM (marginea anterioara) si cu r. anterioara a a. tiroidiene superioare.

Profund, medial, cu lama laterala a cartilajului tiroid, cartilajul cricid, primele inele traheale; posterior de acestea cu m. constrictor inferior al faringelui si esofagul, iar in unghiul diedru dintre trahee si esofag, cu nn. laringei recurenti.

Profund, posterior, cu glandele paratiroide, cu manunchiul vasculo-nervos al gatului (ACC, VJI, n.X), simpaticul cervical, iar mai lateral cu m. scalen anterior pe care este asezat n. frenic

Extremitatea superioara a lobilor, subtire, se sprijina pe cartilajul tiroid unde vine in raport cu mm. cricotiroidian si constrictor inferior al faringelui, cu a. tiroidiana superioara si cu ramura externa a n. laringeu superior.

Extremitatea inferioara a lobilor, voluminoasa, vine in raport cu bifurcarea a. tiroidiene inferioare, la aproximativ 1-2 cm superior de articulatia sternoclaviculara.

Istmul glandei are anterior mm. infrahioidieni si primele doua lame ale fasciei cervicale, care se unesc pentru a forma linia alba a gatului, iar posterior primele inele cartilaginoase traheale. Pe marginile istmului se face anastomoza dintre aa. tiroidiene superioare, respectiv inferioare.