Ordinul Dictyoptera Subordinul Blattodea (gandacul de bucatarie, cockroaches, cafards, cancrelats) - (7 familii, cca. 2000 de specii)

Numele deriva din grecescul "blatta" (ce fug de lumina). Insectele din acest ordin sunt strans legate cu termitele si mantidele cu care au fost grupate in ordinul Dictyoptera. Gandacii de bucatarie sunt printre cele mai comune insecte discon­fortante din unele locuinte. Noaptea ei isi cauta hrana prin bucatarii, depozite de alimente, sursele de gunoi, instalatiile sanitare. Disconfortul lor provine de la faptul ca umbla prin gunoaie si pentru ca miros urat. In cazul unor expuneri frecvente unii oameni pot deveni alergici fata de gandaci.

Gandacii de bucatarie pot juca rolul de vectori pentru o serie de boli intestinale: diaree, dizenterie, febra tifoida si holera.

Morfologie si ciclul de dezvoltare

Adultii Corpul lor este turtit dorso-ventral, marimea variaza intre 2-80 mm, de culoare ce variaza intre brun deschis si negru. Capul este triunghiular sau cordiform, prognat, poarta antenele setiforme lungi si fine, alcatuite din numeroase articole. Ochii compusi sunt prezenti in general dar pot fi redusi sau lipsesc la speciile cavernicole. Piesele bucale sunt de tipul masticator. Toracele pronotum este mare si adesea acopera tot capul. Cand sunt prezente, aripile anterioare pot fi modificate in tegmina robuste dar ele pot fi reduse sau pot lipsi. La randul lor aripile posterioare pot fi reduse sau pot lipsi; atunci cand sunt prezente ele sunt membranoase si au nervuri bine dezvoltate. Sunt slabe zburatoare dar alearga foarte repede. Picioarele sunt adaptate pentru mers, au tarse pentamere cu arolium intre gheare. Abdomenul poarta cerci multiarticulati.

Juvenilii sau nimfele nu au aripi si de regula au cativa milimetri lungime; la eclozare au culoarea alba dar se coloreaza dupa cateva ore. Cresc in dimensiune prin naparlire si ajung la maturitate dupa cateva luni sau chiar un an, dupa specie. Fiind hemimetabole nimfele sunt similare ca forma generala cu adultul dar sunt mai mici si lipsite de aripi iar genitalia nu sunt dezvoltate.

Ponta femelele depun ouale in grupe inconjurate de un invelis ce formeaza niste capsule numite ooteci. Juvenilii eclozeaza mai mult sau mai putin simultan din ooteca si trec printr-o serie de naparliri pana devin adulte. Unele specii, precum Blattella germanica, poarta ooteca cateva saptamani atasata la partea posterioara a corpului. Altele isi depun ooteca dupa o zi, doua. Ootecile sunt foarte diferite si sunt utilizate frecvent pentru determinarea speciilor prezente. In functie de specie, temperatura si umiditate, ouale eclozeaza dupa 1-3 luni.

Ciclul de viata

Gandacii de bucatarie sunt relativ primitivi, au numai trei stadii in ciclul lor de viata: ou, nimfa si adult (Plansa 50, 51), omnivore si foarte rezistente la inanitie. Dezvoltare paurometabola (metamorfoza incompleta).

Comportament: Gandacii de bucatarie traiesc in stransa asociere cu oamenii. Desi sunt de origine tropicala, in zonele temperate ei traiesc in acele parti ale caselor si ale altor constructii in care caldura, umiditatea si hrana sunt adecvate. Gandacii de bucatarie traiesc de regula in grupuri. Sunt activi mai ales noaptea. Se hranesc cu o mare varietate de tipuri de hrana dar prefera materiile bogate in amidon si zaharuri.

Raspandirea: Pentru unele specii s-au raportat migratii in masa. Acestea se realizeaza prin zbor sau prin mers pe jos. Pot ajunge in locuinte prin intermediul ambalajelor infestate ce provin din depozite prost intretinute. Transportul pe distante lungi se poate realiza cu avionul, vaporul sau alte vehicule.

Dintre cele 3.500 de specii identificate putine au importanta medicala, doar cele care s-au adaptat la viata din locuinte. Speciile cele mai comune sunt:

Blatta orientalis (gandacul oriental) intalnit mai ales in regiunile reci si cele temperate. Este negricios, are 20-27 mm lungime. Ooteca are 10-12 mm lungime si contine 16-18 oua.

Supella longipalpa (gandacul cu dungi maronii) are o larga raspandire in lume. Are 10-14 mm lungime si are benzi galbene si maronii. Ooteca are 4-5 mm lungime si contine 16 oua.

Blattella germanica (gandacul german) gasit peste tot in lume. Are o culoare brun deschis, are 10-15 mm lungime si este unul dintre cei mai mici gandacii de bucatarie. Femelele poarta ootecile pana dupa iesirea juvenililor. Ooteca are 7-9 mm lungime si contine circa 40 de oua.

Periplaneta americana (gandacul american) apare peste tot in lume, are 35-40 mm lungime, de culoare roscat - brun ciocolatiu. Ootecile masoara 8-10 mm si contin 16 oua.

Periplaneta australasiae (gandacul australian) apare in special in zonele tropicale si subtropicale. Similar cu gandacul american dar mai mic 31-37 mm lungime si mai inchis la culoare. Ootecile contin 22-24 oua.

Importanta pentru sanatatea publica

Bolile: gandacii de bucatarie se deplaseaza cu mare usurinta de la o constructie la alta sau de la canalizari, gradini, zone de depozitare pentru deseuri si latrine ; la locuintele oamenilor.

Deoarece se hranesc cu fecale umane, precum si cu alimente folosite de om ei pot raspandi patogeni ce pot cauza imbolnaviri. Gandacii nu sunt cauza cea mai importanta a imbolnavirilor dar ca si in cazul mustelor de casa ei pot avea un rol suplimentar in raspandirea unor boli. Au fost dovediti sau sunt suspectati ca transporta organisme ce cauzeaza: diaree, dizenterie, holera, lepra, ciuma, febra tifoida sau boli virale (poliomielita Tabel 7). In plus, pot transporta ouale unor viermi paraziti si pot produce reactii alergice (dermatitite, mancarimi, afectiuni respiratorii etc.).

Disconfortul: gandacii de bucatarie sunt daunatori importanti deoarece raspandesc mizeria si distrug rezervele de hrana, tesaturile si legaturile cartilor. Ei vomita portiuni din hrana partial digerata si elimina fecalele, de asemenea elimina secretii ce lasa pentru mult timp un miros dezagreabil in zonele pe care le viziteaza.

Masurile de control

Biologia speciilor domestice care deranjeaza oamenii a fost investigata foarte detaliat cu scopul de a le controla sau eradica, ceea ce este aproape imposibil.

Controlul eficient este mai usor de realizat in conditiile climatului temperat (unde populatiile de gandaci nu pot supravietui iarna in exterior) decat in zonele calde si umede. Cheia controlului o reprezinta curatenia, mai dificil de realizat in casele cu multi copii si cu animale domestice. De asemenea, este mai usor de realizat controlul in casele izolate decat in apartamente unde gandacii pot avea un acces mai facil la etajele apropiate. Reinfestarea in apartamente se produce de-a lungul conductelor de incalzire, a tevilor pentru apa sau prin produse aduse din depozite infestate; in zonele calde se produce din exterior. Gandacii pot sa apara uneori si in locuintele curate dar nu formeaza colonii.

Prezenta nimfelor de diferite marimi si a ootecilor indica existenta unor colonii bine stabilite. Infestarile pot fi detectate cautand gandacii in posibilele locuri de adapostire, cutii, furnituri etc. Noaptea, gandacii sunt usor de detectat la aprinderea luminii.

Infestarile puternice pot fi controlate prin metode chimice urmate de masuri de amenajare a mediului pentru a elimina sursele de hrana si adapostire. Atunci cand densitatile sunt mai mici populatiile de insecte pot fi controlate eficient cu momeli si capcane.

Managementul mediului vizeaza pe de o parte curatenia si igiena iar pe de alta reducerea accesului gandacilor in locuinte.

Controlul chimic este dificil de realizat cu ajutorul insecticidelor din mai multe motive, unul dintre ele este acela ca gandacii devin rezistenti la compusii utilizati frecvent. Totusi, unele insecticide au efect repelent si de aceea sunt recomandate (5). Controlul chimic trebuie acompaniat si de alte masuri ce vizeaza mediul (6). Insecticidele sunt aplicate in locurile preferate ale insectelor, fie sub forma unor stropiri reziduale fie sub forma de prafuri. Aceste aplicari sunt eficiente pentru perioade de cateva zile sau luni, in functie de insecticidul folosit si de substratul pe care acesta este aplicat. Insecticidele pot fi combinate cu atractanti in momelile toxice.

Rezistenta. Blattella germanica este rezistenta la unele insecticide organo­clorurate, organofosforice, carbamati si piretroizi. Periplaneta americana, Blatta orientalis si Periplaneta brunnae au dezvoltat o rezistenta mai usoara fata de DDT si clordan. Recent in China Periplaneta americana a fost gasit rezistenta la triclorfon.

Frecventa tratamentelor. De durata eficientei insecticidelor depind o serie de factori ca: perfectiunea aplicarii lor, viteza de reinfestare, substanta chimica folosita, doza si formularea acesteia, tipul de suprafata pe care este aplicat, temperatura si umiditatea, etc. In general, insecticidele dureaza mai mult pe suprafetele vopsite si pe cele din lemn. Spalarile frecvente, depunerea grasimilor si a prafului reduc eficienta acestora. Un singur tratament nu este suficient pentru eradicarea gandacilor de aceea, pentru majoritatea speciilor, sunt necesare tratamente multiple realizate la intervale lunare care sa previna reinfestarea.

Insecticidele. Datorita dezvoltarii rezistentei si din considerente de mediu, insecticidele organoclorurate au fost inlocuite de catre cele organofosforice biodegradabile, carbamati si piretroizii sintetici iar mai recent de regulatorii de crestere pentru insecte. Acestia sunt compusii foarte toxici pentru larve si pupe, intervenind in dezvoltarea lor ca adulti. Ei au o toxicitate scazuta asupra altor organisme ce nu constituie obiectul controlului dar utilizarea lor este limitata datorita costurilor mari.

Tabel 7. Agenti patogeni gasiti la blattide (Dupa N.R.H. Burgess

Insecticidele pot fi aplicate in forma lichida (prin stropire), sub forma de prafuri (amestec de insecticide cu o materie inerta talc), aerosoli, fumigatie, momeli si capcane.

Repelentii. Se constata un interes crescand pentru utilizarea acestor produse in controlul gandacilor. Ei previn raspandirea si miscarile insectelor de la o localitate la alta. Cateva uleiuri esentiale ca cel de menta sau eucalipt sunt recunoscute prin actiune lor dar cele mai bune rezultate sunt obtinute cu produse sintetice ce sunt mai usor de standardizat, DEET (N,Ndiethyl-3-toluamide) sau DMP (dimetil ftalat), DEPA (N,N dietilfenilacetamida), DECA (dietilciclohexil-acetamida). O depunere de 0,5 mg de DEET/cm² repeleaza mai mult de 90% din populatiile de Blattella germanica si mai mult de 80% la Periplaneta americana pentru mai mult de o saptamana.

Bibliografie

Bell, W. J., Adiyodi, K. G. - 1981. The American Cockroach. Chapman & Hall, New York.

Cochran, D. G. - 1989. Monitoring for insecticide resistance in field-collected strains of the German cockroach (Dictyoptera: Blattellidae). Journal of economic entomology,     82: 336-341.

Cornwell, P. B. - 1968. The cockroach. 2 volumes. Hutchinson and Co., London.

Grandcolas, P. - 1996. The phylogeny of cockroach families: a cladistic appraisal of morpho-anatomical data. Canadian Journal of Zoology 74: 508-527.

Guthrie, D. M., Tindall, A. R. - 1968. The biology of the cockroach. Edward Arnold, London.

Prakash, S et al. - 1990. N,N-diethylphenylacetamide - a new repellent for Periplaneta Americana (Dictyoptera: Blattidae), Blattella germanica, and Supella longipalpa (Dictyoptera: Blattellidae). Journal of medical entomology, 27: 962-967.

Roth, L. M., Willis, E. R. - 1957. The medical and veterinary importance of cockroaches. Smithsonian Miscellaneous collection, 134 (10): 1-147.

Roth, L. M., Willis, E. R. - 1960. The biotic associations of cockroaches.

Smithsonian miscellaneous collection

Roth, L. M. - 1970. Evolution and taxonomic significance of reproduction in Blattaria. Annual Review of Entomology 15: 75-96.

Rust, M. K., Reierson, D. A., Hansgen, K. H. - 1991. Control of American cockroaches (Dictyoptera: Blattidae) in sewers. Journal of medical entomology, 28: 210-213.

Schal, C., Gautier, J.-Y., Bell, W. J.    - 1984. Behavioural ecology of cockroaches. Biological Reviews 59: 209-254.

Schal, C. - 1988. Relation among efficacy of insecticides, resistance levels, and sanitation in the control of the German cockroach (Dictyoptera: Blattellidae). Journal of economic entomology, 81: 536-544.

Stankus, R. P., Horner, E., Lehrer, S. B. - 1990. Identification and characterization of important cockroach allergens. Journal of allergy and clinical immunology, 86: 781-787.

Thorne, B. L., Carpenter, J. M. - 1992. Phylogeny of the Dictyoptera. Systematic Entomology 17:253-268.

Wooster, M. T., Ross, M. H. - 1989. Sublethal responses of the German cockroach to vapors of commercial pesticide formulations. Entomologia experimentalis et applicata, 52: 49-55.

PLANSA 50.

Blatella germanica

Blatella germanica -vedere laterala

Blatella germanica - ciclul de viata

PLANSA 51.

Aspecte ale ciclului de viata la Blattodea

Larvele de Blatta se aseamana cu adultul.
Ele traiesc in acelasi mediu si utilizeaza aceiasi hrana.

Ooteci: Blatta orientalis Periplaneta americana Blatella germanica