Notiuni de embriologie

Notiuni de embriologie

Toate organismele fosile cunoscute pana in acest moment reliefeaza doar cateva dintre planele fundamentale de organizare ale corpului; majoritatea nevertebratelor prezinta de exemplu o arhitectura de tip triploblastic.

În functie de planul de organizare al corpului sunt cunoscute doua grupuri principale de organisme: grupul moluste - annelide - arthropode (protostomieni, cu clivaj spiral) si grupul echinoderme - hemichordate - chordate (deuterostomieni, cu clivaj radial).

Asa cum am vazut in cursul anterior viata a aparut si a evoluat pe planeta noastra acum aproape 4 miliarde de ani, timp in care au evoluat nu mai putin de 34 de phylumuri. În pofida posibilitatilor teoretice infinite de organizare a corpului moale, se pare ca doar cateva tipuri de baza au fost stabilite inca de la inceputuri. Aceste plane de organizare ale corpului sunt definite in functie de tipurile de pereti celulari, in functie de prezenta sau absenta coelomului si modul de formare al acestia. Tipul de baza unicelular este este caracteristic pentru protozoare si este probabil tipul ancestral pentru intreg regnul animal.

Tipul de organizare parazoa (sau gradul parazoa), observat la spongieri, este caracterizat prin grupe de celule de obicei organizate in doua straturi, separate printr-un strat cu aspect gelatios care cuprinde un fel de celule primitive nediferentiate functional, celule de tip amoebocyte; agregatele celulare nu sunt diferentiate in tesuturi in tesuturi sau organe.

Tipul de organizare diploblastic (sau gradul diploblastic) caracteristic pentru cnidari, prezinta doi pereti celulari, ectoderm si endoderm, separate pentr-o mesoglea, anhista, inerta, gelatinoasa.

Tipul de organizare triploblastic (sau gradul triploblastic) observat la majoritatea animalelor, prezinta trei pereti celulari: ectoderm, mesoderm, endoderm.

Acoelomatele triploblastice, cum ar fi viermii platyhelmintoizi si posibil cei nemertizi, nu au coelom. Perechile de organe sunt dispuse de-a lungul corpului animalului. Blastocelul reprezinta o cavitate formata de celulele care se divid in timpul ontogeniei timpurii (embrionare), se poate dezvolta la mai toate metazoarele si este umpluta cu tesut ceva mai tarziu in timpul embriogenezei.

Pseudocoelomatele triploblastice, cum ar fi viermii din grupul Nematoda, pastreaza acest fals coelom si in timpul stadiilor adulte.

Majoritatea grupelor de nevertebrate sunt variatiuni ale modului de organizare coelomat triplobalstic, diversificandu-se prin aparitia structurilor scheletice chiar la inceputul Cambrianului.

Coelomatele metamerizate, cum ar fi viermii anelizi si arthropodele, au corpul segmentat. Fiecare segment poseda organe perechi identice, cum ar fi rinichi, gonade, apendice. Coelomatele ametamerice au vavitati coelomice simple, nedivizate, sunt lipsite de schelet mineralizat si cele mai multe sunt forme infaunale. Coelomatele pseudometamerice (e.g. molustele) au cavitate coelomoca nedivizata si organe perechi neregulate (adica care nu sunt identice sau simetrice).

Planul de organizare de tip oligomer prezinta un coelom divizat longitudinal in doua sau trei zone, fiecare dintre ele cu functii diferite. Bazate pe acest plan, lophophoratele (brachiopodele si bryozoarele) sunt caracterizate printr-un corp asemanator unui sac care contine un organ de hranire si respiratie specializat denumit lophophor. Numeroase hemichordate prezinta de asemenea o coroana de tentacule si unele au fante branchiale perechi. Echinodermele au sistem vascular-aquatic elaborat, care realizeaza hranirea, deplasarea si respiratia.

Identificarea planului de organizare al corpului reprezinta o metoda utila de a grupa organismele in functie de arhitectura lor de baza. Pe de alta parte eventuale similitudini dintre diferitele grade de organizare, nu reprezinta din pacate si relatii taxonomice apropiate, adica nu inseamna relatii de inrudire mai apropiate. Un anumit mod de organizare al corpului a evoluat in mod cert mai mult decat o data in cadrul diferitelor grupe de organisme.

Scheletul reprezinta o parte integrala din planul de organizare al corpului unui animal avand rol de protectie si sau sustinere a corpului sau servind ca suprafete de insertie pentru muschi. Multe animale cum ar fi viermii annelizi poseda un schelet hidraulic care foloseste drept suport.

Structurile scheletice rigide sunt constituite din material mineralizat; scheletul poate fi extern (exoschelet) la majoritatea nevertebratelor sau intern (endoschelet) in cazul unor moluste, al echinodermelor si al vertebratelor. Formarea scheletului se poate produce pe difeite cai. De exemplu scheletul nevertebratelor creste prin aditia de material nou, proces denumit acretie. Arthropodele cresc prin naparliri succesive. Scheletul echinodermelor creste atat prin acretie cat si prin aparitia de noi placute carbonatice (calcitice). Scheletul tutror organismelor se afla intr-o schimbare permanenta, pastrand un echilibru dinamic intre crestre si resorbtie.